M-a întrebat cineva pe blog, dacă cred că vreunul dintre cititorii mei ar putea fi interesat de o relație cu mine pe termen lung.
Întrebarea a avut desigur un subânțeles, pe care l-am priceput imediat și căruia am vrut să-i răspund instinctiv, politicos și mai după ușă. Pentru că, căzusem automat în capcana încadrării.
De multe ori răspundem la întrebările greșit puse, preluându-le într-un format deja încadrat, după modul altora de gândire. Și atunci, oferim un răspuns care, nu ne reprezintă, pe care îl amplificăm și în care ne înnodăm inutil, din dorința de a ne face înțeleși. Doar că nu trebuie să facem asta. Ajunge doar să întoarcem tabla de șah.
Încadrarea nu era nimic mai mult decât faptul că sunt o femeie ușoară, arogantă, mai în vârstă, curtată și nu prea valoroasă, din moment ce îți expun cu tupeu pe un blog viața personală, gândurile perverse, fricile ciudate, greșelile prostești și rufele murdare. Cine s-ar însura cu una nașpă ca tine, a fost de fapt întrebarea?
Vă spun eu cine NU. Cu siguranță cineva care gândește chestiile de mai sus despre mine. Pentru că oamenii ăștia slabi nu cad in radarul meu de interes, și nu spun asta pentru că i-aș disprețui în aroganța mea, ci pentru că nu îmi pasă de ei. Disprețul, pe care îl manifestăm de multe ori față de alții, este de fapt un ghiveci al propriilor noastre limite, neîncrederi și frustrări, exprimate în moralitatea și standardele care ne convin.
Țin minte că și eu eram foarte morală față de cumnată-mea, când și-a părăsit bărbatul cu care avea un copil de doi ani, că s-a îndrăgostit de altu, însurat și cu două fete. Am judecat-o și bârfit-o cu plăcere, invidioasă pe puterea ei, pe decizia curajoasă și pe bucuria noii perspective. După ce am citit vreo 200 de pagini de emailuri dintre ea și amant, furnizate de cumnat (că ăla a spionat-o, nu glumă), mi-am schimbat total abordarea. Am ales să o înțeleg, să fiu empatică și să mă uit cu sinceritate la viața mea, scoțându-mi de sub preș toate durerile și nemulțumirile mele, înainte de a mă declara Maica Tereza Doi. După ce am început să-mi rezolv viața, nu am mai simțit nevoia să fiu o sfântă. Și a încetat sa ma mai intereseze ce fac alții cu viața lor, cum și-o trăiesc și cu cine, ce așteptări și pretenții au de la ea.
Căpşunăriţa 
Cred ca ai ales gresit „capsunarita”, tu esti vulpea din Micul Print 🙂
„nu cunoastem decat ceea ce imblanzim, zise vulpea”…
Multi suntem prizonierii cutumelor, judecam fara sa cunoastem povestea.
Juisez la sinceritatea de pe acest blog, care doar in romanele rusesti o mai gasesti. Keep going!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da-mi voie sa te refutez. 🙂
Nu cred ca a fost vorba de nici o incadrare in intrebarea respectivului user, mai degraba respectivul o fi incercat sa isi valideze superioritatea sa morala pe care isi inchipuie ca o are.
Daca ti s-a parut ca a afisat dispret este doar o masca gen „strugurii sunt acri” pentru invidie.
Intrebarea ca atare este prost pusa, iar la genul acesta de intrebari nu se raspunde( zic inteleptii 🙂 ) fiindca vei fi pus in situatia „luat la cearta cu un tampit”. 🙂
In afara de asta, in spatele tastaturii sau din spatele unei poze, toti sunt Feti Frumosi sau Ilene Cosanzene, relatia reala lunga se formeaza si testeaza intotdeauna in realitate, nu in virtual. Chiar daca un prim pas a fost facut in virtual.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu am citit Mucul Print. Credeam ca e plictisoare si am evitat-o. Vad ca trebuie sa repar greseala asta :).
ApreciazăApreciază
Deocamdată sunt singura, in sfârșit :), deci pana la o relate serioasa in viata mea o sa mai treacă ceva apa pe Vistula 😉
ApreciazăApreciază
Ei acum, nu stii niciodata de unde sare iepurele! O relatie serioasa poate sa apara si cand nu esti singura. 🙂
ApreciazăApreciază
Not really.
ApreciazăApreciază
Eu is curios, ce ptuea scrie aia acolo de ti-ai schimbat parerea si de unde stii ca era pe bune?
Adica poate o vroia mai groasa si mai lunga sau pur si simplu cu un gust diferit si asta s-a tradus in 200 pagini de explicatii ca nu e inteleasa, iubita, aspiratiile romantice nu ii sunt implinite, e persecutata, etc.
ApreciazăApreciază
„Eu sunt o partida foarte buna pe termen lung”
Intrebarea e din partea unuia care a lucrat in marketing o viata si la orice afirmatie de genul „buy this” pune intrebarea „what is the reason to believe?”. Cand iti pui o asemenea intrebare nu critici produsul, ci intrebi:
– care e selling point?
– cu ce e mai bun decat concurenta?
– care e concurenta si cum se pozitioneaza produsul fata de concurenta?
– ce nevoie a utilizatorului adreseaza produsul?
– e o nevoie primara sau nu? (asta spune ce elasticitate are cererea in cazuri de restrangere a veniturilor disponibile)
etc.
Nu e cazul pentru unele din intrebari, dar conceptul ramane: cand e plin de afirmatii gen „mama, ce tipa misto sunt eu si ce ma curteaza barbatii” e buna o intrebare „de ce crezi asta?”, mai ales cand barbatii aia sunt de genul profesor de sport parlit, egiptean neregulat, patron de service dubios, nimic cu adevarat interesant. Caracterizarile nu imi apartin, razbat din text.
Strugurii acri? Lol, in primul rand ca un blog al unei presupuse frumuseti la cateva tari distanta nu e tocmai o chestiune de struguri acri. Scriitoarea ar putea fi un tip gras ochelarist pitic si chel in scaun cu rotile si asta ar fi o reusita mai mare decat daca e chiar o tipa care arata decent si chiar face ce scrie ca face. O poveste buna care te face sa crezi ca e reala e mai tare decat realitatea cruda, filmul bate viata la box office. Si poate ca persoana care a pus intrebarea e o tipa, poate invidioasa pe stilul de viata, poate un copycat nereusit, sau poate pur si simplu cineva care e curio(a)s(a). In afara de curiozitate nu stiu de ce ar citi cineva bloguri, ca doar nu are ca substrat faptul ca scriitoarea e o prietena cu care iesi in weekend la o cafea si in timpul saptamanii mai citesti pe blog ce a mai facut, stil Facebook. Dar poate pentru o minte inchizitiva (cuvantul exista in engleza, nu in DEX) care e curioasa sa afle ce se mai intampla prin lume e o lectura ocazionala interesanta si cand are nelamuriri pune cate o intrebare.
„Eu sunt o partida foarte buna pe termen lung”
Deci, what is the reason to believe? Ce te face dezirabila pentru cititori, oameni care nu te cunosc personal, nu sunt atrasi fizic (ca nu te stiu), iar pe hartie au niste informatii (neconfirmate) care nu par sa descrie femeia ideala in viata: spre 40 de ani, divortata (nu e un mare semn de intelepciune), cu un copil (complicatii), care nu vrea alt copil, intr-o locatie incerta intr-o tara cu clima rece si salarii mediocre (deci nu s-ar muta un francez cu cariera reusita acolo decat cu greu). Ce ar atrage un barbat inteligent si cu venituri peste medie care are optiuni, alegeri, optiuni, pentru o relatie pe termen lung?
ApreciazăApreciază
Pur și simplu erau 200 de pagini de e-mailuri între doi oameni îndrăgostiți, care furau momente din viețile lor ocupate, ca sa se destainuiasca, sa se cunoască, sa se îndrăgostească din nou.
ApreciazăApreciază
Musai sa o citesti.
Poate gresesc, cred ca VPT este o evadare din realitate. Ca este un simulacru, “Rinko” va deveni din ce in ce mai prezenta.
Uff, cum ar fi viata fara posibilitatea de a lua decizii tampite…
Intrebarea care se pune: ce cautam noi aici? 🙂
p.s. Nu esti singura, adevarata singuratate e printre oameni.
ApreciazăApreciază
„Intrebarea e din partea unuia care a lucrat in marketing o viata si la orice afirmatie…”
Ca o persoană care lucrează în vânzări, pot să-ți spun doar că nu mă vând pe blog și nici nu îmi caut gagiu pe blog. Blogul ăsta e în română, deci se adresează unui număr limitat de cititori. Mai e și sincer, și cumva nu cred că, sinceritatea brutală, ar fi chiar materialul cel mai bun de agățat.
„O poveste buna care te face sa crezi ca e reala e mai tare decat realitatea cruda, filmul bate viata la box office.”
Tu poți să iei blogul, ca pe o poveste ireala, dacă vrei. Scriitorul una scrie, cititorul alta citește. Eu nu am nimic de demonstrat, iar nivelul meu de intimitate în cadrul blogului e stabilit de mine și de confortul meu personal, deci nu o sa vezi poze mai multe cu mine pe aici.
„divortata (nu e un mare semn de intelepciune)”
De ce crezi că, divorțul nu e un semn de ințelepciune? Eu îl găsesc mai degrabă un act de curaj și asumare.
„un copil (complicatii)”
Nu neg, e mai greu cu, decât fără, dar complicațiile astea le au părinții, mai puțin partenerii lor, daca știu cum sa managerieze treaba.
„nu s-ar muta un francez cu cariera reusita acolo decat cu greu”
Sunt forte muți francezi în Polonia, mai ales pe IT. Câștigă cam cât în Franța, dar rămân cu mai mulți bani în mână după taxe și cheltuieli. Clima e naspa, dar te obișnuiești.
„Ce te face dezirabila pentru cititori, oameni care nu te cunosc personal”
Nu știu, asta trebuie să-i întrebi pe ei.
ApreciazăApreciază
Sigur, dar totusi: de ce crezi asta? „Eu sunt o partida foarte buna pe termen lung”. Curiozitatea cat casa.
ApreciazăApreciază
Pentru ca sunt o gagica super! De aia!
Modestia nu e punctul meu forte 😅.
ApreciazăApreciază
„Pur și simplu erau 200 de pagini de e-mailuri între doi oameni îndrăgostiți, care furau momente din viețile lor ocupate, ca sa se destainuiasca, sa se cunoască, sa se îndrăgostească din nou”
Daca vroiau sa iasa din niste relatii nasoale, dar chiar pe bune nasoale, si fara alte solutii, era de inteles.
Daca vroiau doar sa se indragosteasca pur si simplu de altcineva (nici prima si probabil nici ultima data) probabil ca dezvotarea lor emotionala nu trecuse inca de nivelul liceului.
„Pentru ca sunt o gagica super! ”
Pentru o relatie fulger e ok. Chiar e suficient mult mai putin de atat.
Pentru o relatie pe termen lung e nevoie de mult mai mult de atat.
ApreciazăApreciază