Dubai este locul contrastelor, un teritoriu duty free cu lux uzual accesibil, structurat social in funcție de țara de provenință și culoarea pielii. Aici totul este posibil și se găsesc de toate, doar că, costă. Când ești turist și doar în trecere, acest duty free luxos îți face o impresie foarte pozitivă, iar atâta timp cât alegi să menții o legătură superficială cu acest loc ești în paradis. Dubai este un temporar, iar cei care trăiesc acolo știu asta cel mai bine, profitând de moment, trăind din plin, făcând și cheltuind banii cu o viteză fantastică. Dubai nu este un loc ieftin, căci luxul costă, iar toate prețurile sunt cu mai ridicate decât în Europa, însă este un loc unic. Majoritatea mărcilor luxoase din lume pregătesc produse aparte care se vând exclusiv în Dubai, în mall-urile spațioase sau hotelurile elegante.
În Dubai mergem de obicei în grup, la târg sau la întâlniri de afaceri, pentru că e mai ușor. Dubai e un loc în care contează să ai gașcă, să ai un partener alături sau să cunoști pe cineva local, care să îți arate zona și să te însoțească. A fi singur prin Dubai e și incomod și plictisitor, pentru că acolo se explorează și se cucerește în grup.
În Dubai ne cazăm de obicei pe Sheik Zayed Road, nu departe de World Trade Center, unde se desfășoară târgurile. Alegem Voco (fost Nassima) sau Conrad, cu o preferință pentru Voco. În funcție de noroc nimerim camere mișto cu vederea spre Sheik Zayed Road și atunci ne bucurăm de o priveliște încântătoare de zgârie nori sau pentru cei mai puțin norocoși, nimerim o cameră cu ferestre puține, iar acelea îndreptate spre pustiul neatins, nisip murdar și construcții în desfășurare. În Voco plusurile sunt mirosul minunat pe care îl are recepția, ți micul dejun bogat, cu humus excelent și fac omlete bune. Singurul minus e piscină. În Conrad au o piscina super, dar micul-dejun este slăbuț și sunt limite de la lift, putând merge cu liftul doar la etajul la care stai și etajele publice.
Ca și în vizitele precedente am mâncat într-o seara la Al Safadi, unul dintre cele mai bune restaurante libaneze din Dubai, iar la cererea colegilor și la alegerea clienților am mâncat la doua restaurante indiene. Mi-am confirmat bucătăria libaneză în topul preferințelor, și mi-am confirmat că bucătăria indiana nu-i pentru mine. În restaurantele indiene nu mă regăsesc în gust, în culorile care însoțesc felurile de mâncare sau în stilul de servire. Găsesc mâncarea indiană prea greoaie, cu arome prea iuți și prea multe mirodenii. Nici dulcele nu-mi place, care mi-se pare o îmbinare a zahărului cu zahăr. Dacă, din bucătăria libaneză servesc orice, în restaurantele indiene cel mai mult mănânc pâinea nedospită, pe care o găsesc cea mia gustoasă și care îmi amintește de anii copilăriei petrecuți la bunici, când bunica o prepara pe plita sobei, pusă în bucătăria improvizată de vară.
La shisha, tradiție locală la fiecare călătorie, am fost lângă Conrad hotel, unde s-a deschis un nou local 24h, cu băutori relativ bune și shisha excelentă. Nu îmi place să fumez și nici nu știu să fumez, însă nu îmi refuz câteva fumuri dintr-o shisha de portocală când sunt în țările arabe. E parte din experință. Relaxarea acolo înseamnă suc proaspăt din fructe (mango și măr verde – preferatele mele) și o shisha. Nu am fost la cumpărături pentru că nu am avut timp și nu am făcut din chestia asta o prioritate, totul fiind cu 30% mai scump în Dubai, inclusiv parfumurile din aeroport. Dacă în Italia ador să hoinăresc prin magazine mici din Florența, în Dubai nu mă atrag km de parcurs în mall-uri cu aer condiționat. M-am gândit să-mi cumpăr eventual bijuterii, dacă găsesc ceva interesant, dar cum nu am căutat, nici nu am găsit. În schimb am fost la plajă, în apropiere de Burj Al Arab. Speram să mă relaxez la soare ca și anul trecut, doar că de data asta, fiind cu o lună mai devreme, plaja era încă neprimitoare. Am făcut un peeling de nisip mânat de vând, care ne-a lovit nemilos minutele pe care le-am petrecut privind valurile sălbatice ale mării, ce se revărsau reci la picioarele noastre.
Din ciclul mini obiceiurilor cu repetare, ne-am certat cu un taximetrist care ne-a dus aiurea și am întâlnit o prostituată în hotel. Sunt ele peste tot, dar doar după câteva zile de ședere ți-se formează ochii și le recunoști din prima.
Căpşunăriţa 
Electronicele sunt mai ieftine în Dubai cam cu 10-20% din cauza taxelor mai mici. Dacă vrei telefoane, tablete, laptopuri sau accesorii, cam e locul de unde merită să le iei.
Hainele marilor designeri pe mine nu mă impresionează, deci nu știu cât costă pentru că nici n-am intrat în magazine, iar la cosmetice nu știu, mi-am cumpărat ceva parfum și mi s-a părut ulterior cam scump.
Sisha aia e cu tutun? că tutunul pentru ea nu se prea găsește, în comerț sunt niște bile într-un fel de sirop și cam e o porcărie. Da, observ că e fascinația femeilor sisha asta.
ApreciazăApreciază
Cu 20% mai ieftin poti sa iei si in Romania daca stii ce sa faci. Si nu ai probleme la vama 🙂
Si serios, sa te uiti la 10-20% e mentalitate de sarac.
De cat sa te gandesti de unde sa cumperi cu 20% mai ieftin mai bine te gandesti cum poti sa faci 50% mai multi bani de exemplu.
Sau daca esti prea lenes, poti sa-ti tai sa zicem 20% din cheltuieli, alea care sigur sunt inutile daca te gandesti bine, are acelasi efect 🙂
ApreciazăApreciază
Din ce am văzut eu, nu erau mai ieftine nici electronicele in Dubai, in State, da.
Eu bănuiesc ca lumea merge la cumpărături pentru ca exista chestii originale, caci doar in Dubai iți poți lua parfum Dior la 200 ml.
ApreciazăApreciază
În primul rând, LOL. Eu cred că fie te faci că nu înțelegi, fie ești prea odihnit după weekend.
Orice om normal cumpără atunci când are nevoie, sau când găsește la un preț bun – dar un obiect care îi trebuie. Dacă știu că într-o săptămână merg într-un loc unde x e mai ieftin, eu zic că e normal să-l iei de acolo. Dacă te duci peste 6 luni o lași moartă și îți cumperi acum cu ceva mai mulți bani, dacă îți trebuie. Vamă? la un produs de uz personal? în ce film? Sau nu s-a înțeles că nu cumpăr de acolo ca să vând aici, sau că nu aduc electronice familiei?
Caz concret. Vrei să îți cumperi un laptop, și în loc să mai aștepți o săptămână/o lună ca să-l iei cu 250 de euro mai ieftin, tu îl iei direct la prețul din România, pentru că nu ești sărac. Mindblown.
Eu mă gândesc de unde să cumpăr mai ieftin, în anumite limite, asta pentru că am pasiuni scumpe. Ideea de avuție la români e ceva liniar, unde obiectele de pe fiecare treaptă sunt bine definite – de exemplu nu poți avea un telefon de 1000 de euro decât când ai salariul de nu știu cât. Nu poți avea nu știu ce mașină dacă stai într-un aparatament mic și așa mai departe. Obiectele pe care le cumperi (sau serviciile) trebuie să aibă valoare pentru tine, iar dacă nu ai ajuns la maturitatea necesară să-ți dai seama de asta, degeaba câștigi mai mult. Degeaba câștigi mult dacă arunci cu bani fără cap și, spre deosebire de filme, oamenii bogați nu-și bat joc de bani – de asta îi au.
ApreciazăApreciază
Ei si tu, se mai fac excese pentru figuratie. Mergi intr-un oras din Romania printer blocuri de ex. sa vezi ce jeepane de minim 50k stau in fata acolo unde apartamentele ajung cam la aceeasi suma.
ApreciazăApreciază
Nu știam că așa nu se găsesc la 200ml, dar eu oricum nu-mi cumpăr volum mare. Tot Dior mi-am luat și eu, dar dacă stau să mă gândesc 700 de lei pe parfum (cred că era chiar apă de parfum) + deodorant nu mi se pare așa mult, mai ales că era ceva colecție nouă – cred că pe moment mi s-a părut mult pentru că n-aveam nevoie de el.
Electronicele sunt mai ieftine ca în Europa. Da, în State sunt și mai ieftine, dar tu ca turist nu plătești taxele care se adună la ei la sfârșit de lună/trimestru/ce au ei acolo. Față de EU acolo sunt cam cu 20-30% mai ieftine, asta și din cauza monedei. Toată afacerea asta merge pentru produsele cu garanție internațională.
ApreciazăApreciază
@Sorin: Știu, de asta ziceam că trebuie să ai și maturitatea să treci peste lucrurile astea. Sunt convins că sunt destui care-și iau ultimul telefon scos de x că au impresia că par mai importanți, dar nu mi se pare că e o majoritate – sau cel puțin nu în rândul oamenilor educați.
Dar, poate ai observat și tu, lumea vede ce vrea la cei din jur și tot bodogăne că vai de ce dau oamenii 1000 de euro pe un iPhone, în timp ce pe lângă ei trece unul cu o bicicletă de 3000 de euro. Dar na, la biciclete nu se pricep.
ApreciazăApreciază
Tocmai asta e faza cu Dubai, ca se găsesc produse unice, in cantități mai mari sau care nu se vând in alta parte. Nu mi s-au părut mai ieftine nici electronicele. Ca oricum nu ai tax free, ca ei nu au VAT.
ApreciazăApreciază
„Vrei să îți cumperi un laptop, și în loc să mai aștepți o săptămână/o lună ca să-l iei cu 250 de euro mai ieftin”
Da, cu 250 mai ieftin daca cumperi laptopuri de 5000euro :))
Si atunci cred ca e mai importanta garantia decat amaratii aia de 250 euro.
Si nu o baga pe aia cu „garantie internationala” la noi nu merge vrajeala asta.
„de exemplu nu poți avea un telefon de 1000 de euro decât când ai salariul de nu știu cât. ”
Fals. Snobismul nu e conditionat de venit.
De fapt e cam invers. Cu cat esti mai sarac cu atat te arunci la lucruri mai scumpe daca ai impresia ca alea o sa-ti creasca prestigiul social.
„Obiectele pe care le cumperi (sau serviciile) trebuie să aibă valoare pentru tine”
Cu cat ai mai putini bani cu atat crezi ca au valoare mai mare. Si invers. Cam asta e regula 🙂
„oamenii bogați nu-și bat joc de bani – de asta îi au”
Gresit. Au pentru ca n-au mentaltiatea de sarac „ce combinatie sa fac sa iau un rahat dupa care sunt mort cu 10% mai ieftin” ci mentalitatea „ce combinatie sa fac sa am bani de 10 rahaturi din astea” :))
„ce jeepane de minim 50k stau in fata acolo unde apartamentele ajung cam la aceeasi suma”
Acolo sunt barbati cu bani la amante buget 🙂
Serios, pasarica are acelasi gust, chiar daca platesti pentru ea o chirie in apartamentul ala de 50k sau vacante intr-o locatie exotica + alte atentii costisitoare 🙂
„vai de ce dau oamenii 1000 de euro pe un iPhone, în timp ce pe lângă ei trece unul cu o bicicletă de 3000 de euro”
Ala cu bicicleta de 3000 euro face mai mult cu ea decat o sa faca vreodata unul cu iphone -ul de 1000 euro.
Bonus: nu-si ia nimeni din orgoliu social bicicleta de 3000Euro 🙂
ApreciazăApreciază
Asta cu laptopul – ca 10% să fie 250 euro, prețul lui e pe la 2500, nu 5000. Cât despre garanția internațională, nu știu cum e la toți producătorii, dar cu Apple de exemplu cam ai, chiar și prin parteneri (iStyle, VOX sau care or mai fi). La mine e pe încercatelea, poate tu ai auzit altceva și crezi ce vrei tu.
”Gresit. Au pentru ca n-au mentaltiatea de sarac „ce combinatie sa fac sa iau un rahat dupa care sunt mort cu 10% mai ieftin” ci mentalitatea „ce combinatie sa fac sa am bani de 10 rahaturi din astea” :))”
Schimbă-ți anturajul. Serios. Vorbim de oameni cu bani, nu de bișnițari care crezi tu că au bani. Ca să ajungi să ai bani trebuie să înțelegi valoarea banului, iar dacă ai înțeles-o n-o să-ți bați joc de ei. Unii aleg să trăiască opulent, da, dar nu dau bani mai mulți pe un obiect doar pentru că îi au. Un exemplu banal sunt hainele de firmă în România, care mai peste tot sunt la prețuri mult mai mari decât în alte țări. Un om care a mai scos capul din țară se duce și își cumpără din alte părți unde e mai ieftin, nu plătește cu 30% în plus doar pentru că are banii ăia.
Cu un iPhone de 1000 de euro poți freca menta pe rețele sociale sau poți câștiga bani – gen foto/video. Dacă atâta ai înțeles tu de la viață că dacă ai un iPhone ultimul model bălesc toți în jurul tău asta e, nu înseamnă că suntem toți la fel. Iar ăla cu bicicleta de 3000 de euro poate face același lucru și cu una de 1500, doar că i-a plăcut lui aia de 3000. Ideea era că lumea nu se pricepe și nu bârfește aiurea pe tema asta. Unii nu-și iau nimic din orgoliu social. Ăia care o fac, treaba lor, se vor maturiza ei la un moment dat.
Cred că zici bine asta:
„Cu cat ai mai putini bani cu atat crezi ca au valoare mai mare. Si invers. Cam asta e regula”
Asta e exact mentalitatea românească, ceea ce înseamnă lipsă de educație financiară. De-asta ne prostesc băncile, magazinele, prestatorii de servicii etc. Confunzi valoarea percepută cu modul în care îți organizezi bugetul personal. Cu cât ai mai puțini trebuie să fii mai disciplinat. Iar legat de ce ziceam mai sus, te asigur că unul care are mulți bani știe mult mai multă contabilitate decât unul care are puțini. Că suntem o țară săracă e evident, iar dacă suntem săraci înseamnă că nu avem timp de educație, dar atunci când ai burta plină poți începe să te educi pe tine și pe cei din jur, în loc să-i judeci pe toți și să-i desconsideri.
ApreciazăApreciază
„Ca să ajungi să ai bani trebuie să înțelegi valoarea banului, iar dacă ai înțeles-o n-o să-ți bați joc de ei”
Imi spui mie ca n-am inteles valoarea banului si tu nu stii de unde sa mai scoti 10% reducere la un rahatel si imi vorbesti de „haine de firma”.
Serios, serios.
Cat stii si despre fotografie daca imi spui ca poti castiga bani din foto/video cu iphone -ul :)))
Oh, sure, poti fi o una care vinde poze in curul gol pe instagram si atunci da.
Dar nu castigi bani din foto/video ci din p0rn. :))
” Iar ăla cu bicicleta de 3000 de euro poate face același lucru și cu una de 1500, doar că i-a plăcut lui aia de 3000″
Da, la fel stii si tare multe despre biciclete, pun pariu ca cea mai lunga cursa a ta a fost pana in parc si inapoi 🙂
„Asta e exact mentalitatea românească, ceea ce înseamnă lipsă de educație financiară. ”
Educatia financiara e pentru saraci, serios.
Ala trebuie sa puna frana la cheltuieli sa nu ajunga falit.
Si mai e un soi de educatie, dar nu financiara, de care au nevoia aia care arunca cu bani ca sa vada lumea ca au bani. Ca ei ii au degeaba, daca cei din jur nu le confirma asta, pentru ei e ca si cand n-ar avea. Si cand nu au, trebuie sa fluture ceva din care sa rezulte ca ar avea.
O masina, un telefon, niste haine de firma, ceva.
Nu banii sunt probleme aici.
Cand o sa ai, daca o sa ai vreodata bani cu adevarat ai sa-ti dai seama ce inseamna.
Iti garantezi ca nu ai sa mai stai sa compari preturi pentru a face cine stie ce economii de 2 lei.
ApreciazăApreciază
Mie îmi e extrem de ușor să-ți combat argumentele pentru că se bazează pe generalizări superficiale.
Eu nu vorbesc că economisești 10% (așa ca în consumerism), ci că, dacă poți, iei cu 10% mai ieftin. Banii ăia se duc oricum pe altceva – la un laptop se duc pe un soft de exemplu. Și culmea, nu vorbeam de campanii de reduceri, ci de faptul că poți lua din alt loc dacă ajungi acolo. În rest, pe cheltui bani și unde mă zgârcesc eu personal ține de priorități. Ale mele, logic.
iPhone-ul e folosit de mulți fotografi și oameni care produc video. Nu exclusiv, normal, dar e parte integrantă din fluxul de lucru. În plus când vorbești de foto sau video ai nevoie de un ecran ca lumea, deci mergi spre partea de vârf a telefoanelor/tabletelor/monitoarelor etc. Culmea, fetele alea în chiloți de pe instagram au echipe în spate. Dar e ok, nu te-ai interesat pentru că nu ești pasionat de domeniu.
Eu nu sunt ciclist, drept e, dar cea mai lungă tură a mea a fost de aproape 100 km, iar în rest au fost destule pe la 80. Mă pricep cât de cât la piese, pot repara unele defecțiuni, așa de nivel de biciclist de duminică pot regla niște schimbătoare indexate sau limitele unui deraior. Oricum ar fi, știu cum arată o bicicletă de 1500 sau de 3000 de euro și, deși pare că am aruncat cifrele alea, cam alea sunt pragurile pentru începătorii care vor o bicicletă bună și pasionații.
Nu știu ce înseamnă să ai bani cu adevărat pentru că pentru mine banii sunt un mijloc, nu un scop. Urmăresc să-mi satisfac nevoile, nu să am bani ca să văd apoi ce fac cu ei. Educația financiară înseamnă că faci alegerile cele mai bune atunci când îți satisfaci nevoile, la nivelul financiar la care ești. Asta include și credite dacă/atunci când e cazul.
Mi se pare că te faci că nu înțelegi asta cu economiile. Când ai nevoie de un parfum și treci prin duty free cumperi de acolo, în loc să-l iei la un preț mai mare când ajungi acasă. Dar nu te duci în duty free expres pentru a cumpăra un parfum. Sau confunzi zgârcenia cu a evita risipa, eu chiar nefiind un om zgârcit. Credeam că vorbim de oameni citiți care au bani, iar un om citit n-ar face risipă doar pentru că poate, mai ales că vorbim de zeci sau sute de euro, nu că ai luat o sticlă de bere cu 2.50 lei în loc de 3. Un om educat mai bine dă ăia 200 de euro cuiva care are nevoie de ei decât să meargă pe pricipiul „eu am bani, mă doare-n cot”.
ApreciazăApreciază