Indisponibilitatea (I) – primele semne

Prin toamnă, când mi s-a scufundat barca de salvare, de care mă agățam cu dinții, dar pe care o și uram, pentru că nu era corabia frumoasă și mare pe care mi-o doream, am rămas să înot singură în apă. Trăiam pe cont propriu de trei ani, eram divorțată de peste un an și îndrăgostită lulea de un bărbat însurat. În timpul liber îmi pierdeam vremea pe la întâlniri, cu diverși tipi, nepotriviți și neinteresanți, cu care mă vedeam doar ca să-mi confirm că sunt dorită, că sunt atractivă, frumoasă și bună de băgat în pat, paturi în care mai intram câteodată, în funcție de libido.

Emoțional eram indisponibilă. Purtam cu mine povara unei relații foarte lungi și nesatisfăcătoare, complexă, abuzivă, din care au rezultat responsabilități și care îmi crease carențe comportamentale.

Am ieșit din căsătorie printre altele cu mai multe chestiuni prost echilibrate în mintea mea, la care nu mă raportam corect, deși eu aveam impresia că, știu cum să mă raportez. Am pășit în noua mea realiate fără să știu prea bine ce-mi doresc și făcând ceea ce în mod natural, observ că multe femei fac. Mi-am găsit un nou partener cu care să-l înlocuiesc pe fostul soț, trecând organic dintr-o relație în alta. Cu noul partener am început să-mi caut o casă, pentru că eu stăteam la casă cu soțul, deși casa presupune o anumita investiție de timp, pe care mie nu îmi prea convenea de fapt, să o fac. Si nici lui, dar el spera sa-l ajute părinții. Am realizat rapid ca, reluam planurile din căsătorie de unde le lăsasem, cu bune și cu mai puțin bune. La un moment dat, după câteva discuții legate de așteptările noastre de la viață și câteva întrevederi cu familia lui, mi-am dat seama că ceva nu-i în regulă, și că sunt pe cale să sar din lac în puț. Așa că, am tras frâna de mână și am trecut la o relație care mi-se potrivea mult mai bine în contextul respectiv, aceea cu un bărbat parțial disponibil. Nu prestasem ca amantă până atunci și nu știam prea bine regulile jocului, așa că l-am lăsat pe el să conducă ostilitățile and I enjoyed the ride, asta până când ride-ul ăla a devenit tot mai complicat. Știam că nu e forma corectă de relație pentru mine, la egalitate cu conveniența pe care mi-o oferea, și tot am încercat prin trucurile obișnuite să ies din ea, doar că nu dădeau rezultate. Eram prea încăpățânată ca să-mi admit că, doar o pauză serioasă la capitolul amoros, mi-ar putea oferi o nouă perspectivă. Era cazul ca, după douăzeci de ani în care fusesem permanent în relații cu alții, să fiu în sfârșit și într-o relație și cu mine.

25 de gânduri despre „Indisponibilitatea (I) – primele semne

  1. „Cu noul partener am început să-mi caut o casă, pentru că eu stăteam la casă, deși casa presupune o anumita investiție de timp, pe care mie în fosta relație nu îmi prea convenea să o fac.”

    A trebuit sa citesc asta de vreo 5 ori ca sa ma prind ca de fapt ai vrut sa scrii altceva. Limba romana nu prea te mai ajuta. (daca stateai la casa nu aveai motiv sa iti mai cauti inca una, la prima citire si la urmatoarele 3).

    Apreciază

  2. Am schimbat textul, încercând sa-l fac mai explicativ. Zi-mi daca e ok. Limba romana este o provocare, pentru ca multe texte le gândesc in alta limba si când trebuie sa le pun pe hârtie in românește nu se potrivesc traducerile. Singurul loc in care scriu in limba romana este de fapt blogul acesta si atât. Ca sa nu mai spun ca, rar citesc in limba romana.

    Apreciază

  3. Well, putini ajung la performanta de a fi intr-o relatie cu ei insusi.
    Mai degraba cu lucrurile care cred ca i-ar face fericiti si de fapt nu prea.

    Apreciază

  4. Eu tot timpul am simțit că am nevoie de o pauză după o relație care se încheia, și asta pentru că relațiile te schimbă. Nu neapărat fundamental ca om, dar reacționezi (uneori impulsiv) la ce s-a întâmplat și asta poate crea dezechilibre pe care le simt imediat următorii parteneri.

    Asta ca un apropo la ce ziceai anterior, ca ceri ceea ce oferi și tu, dari cei din jur probabil au o altă percepție asupra ta decât ai tu. Vreau să spun doar că uneori lucruri aparent mărunte fac ca relațiile să nu se lege pentru că nu ne „sincronizăm”.

    Apreciază

  5. Riscul major la relatia cu tine insuti e sa iti placa atat de mult incat sa ramana asa, pana intr-o zi cand te trezesti ca vrei o relatie cu altcineva dar e cam tarziu si nimeni nu mai vrea o relatie cu tine. Stiu personal 2 tipe care s-au sinucis in aceste conditii (o colega de serviciu si fiica nasei mele) si una care a facut o chestie foarte neobisnuita, s-a dus la o clinica de fertilizare si si-a implantat gemeni (sora unui bun prieten). Mai stiu si o gramada de tipe care s-au maritat cu primul tip care le-a invitat la o cafea, practic ele i-au cerut pe aia chiar inainte sa termine de baut cafeaua. Una (colega) are botez peste 2 luni, alta are un pusti de 1 an, dar majoritatea au fost refuzate mai mult sau mai putin politicos si ele au facut destul de urat.

    Cateodata viata bate filmul.

    Apreciază

  6. Mai degraba „aleg” fortate de imprejurari.

    Femeile divortate nu prea sunt la mare cautare daca vorbim de a doua casatorie.

    Un futai de consolare gasesc oricand daca nu ridica prea multe pretentii, dar o relatie serioasa..cam greu.

    Sigur, ca orice regula, are si exceptii, si eu stiu pe cineva care a divortat, cu copil si s-a casatorit cu o tipa divortata, cu copil si au facut al 3lea copil impreuna.
    Acum, daca treaba o sa tina sau nu, ramane de vazut.

    Apreciază

  7. „Riscul major la relatia cu tine insuti e sa iti placa atat de mult incat sa ramana asa, pana intr-o zi cand te trezesti ca vrei o relatie cu altcineva dar e cam tarziu si nimeni nu mai vrea o relatie cu tine. Stiu personal 2 tipe care s-au sinucis in aceste conditii (o colega de serviciu si fiica nasei mele) ”

    Te cam contrazici, daca le placea asa mult, nu-si schimbau decizia sau in orice caz, nu se sinucideau.

    Si daca de asta s-au sinucis, cel mai probabil le-a omorat lipsa de realism, pentru ca si daca s-ai razgandit tarziu tot gaseau pe cineva, atat timp cat asteptarile erau realiste.

    Daca asteptau neaparat pe Fat Frumos din Lacrima cu masina si casa si 10 ani mai tanar ca ele atunci da – total fail.

    Apreciază

  8. La 25-30 de ani relatia cu ele insele era excelenta, la 40-45 nu doar ca nu mai era, dar era prea tarziu. Atat de tarziu incat au decis ca e game over.

    Pe una nu o stiam asa bine, pe fiica nasei da: s-a apucat sa caute, dar foarte tarziu si nu i-a iesit. A fost o inmormantare frumoasa, cu toti elevii clasei de liceu la care era diriginta, etc. (not funny)

    Apreciază

  9. Serios ca nu pricep in contextul asta ce inseamna „relatia cu ele insele”. Adica ce pana mea faceau la 25-30 „cu ele insele” si nu puteau face la 40-45.

    Si pana mea, chiar nu-mi dau seama cum e aia sa nu-ti iasa.
    Daca este femeie la 40-45 si cauti ceva gen sex-simbol de 30 ani da, nu iese.
    Dar nu pot sa cred ca au vrut si n-au gasit un tip pe la 50-55 dispus la o relatie, adica cum..n-au gasit sau toti care i-a gasit au fugit dupa ceva gen o luna, o saptamana, primele intalniri…?

    Apreciază

  10. ^^
    La 25 am avut o relatie destul de scurta cu o tipa de peste 35, necasatorita niciodata, de clasa superioara, amanta in cea mai mare parte a vietii. Pe internet am cunoscut-o, tocmai ce iesise dintr-o relatie in timpul careia fusese si amanta cuiva. Asta mi-a placut cel mai mult la ea.
    Referitor la ce s-a scris mai sus, cred ca trecea printr-o perioada de criza si avea intentia de mai mult in mica noastra aventura doar ca eu nu am stiut sa gestionez situatia, m-am panicat putin sau mai mult si am respins-o. Se intampla acum 4 ani, am incercat sa o contactez insa mi-a blocat toate caile de acces. Sper ca nu s-a sinucis.

    Apreciază

  11. @Whoami – Nu cred ca sa sinucis, astea sunt cazuri extreme, iar personale care recurg la astfel de gesturi au mai multe chestii in neregula, nu doar faptul ca au fost respinse pentru o relație de lunga durata.
    Se zice ca, femeile care aleg sa fie amante, au stima de sine scăzută. S-ar putea, dar nu consider asta o regula, mai ales ca multe amante devin soții, însă tind sa cred ca ele sunt indisponibile, nu vor, nu pot și nici nu caută sa ofere mai mult. Poate a fost un moment de proasta sincronizare cu tipa aia și atât. Ea tocmai devenise disponibilă, dar tu nu erai.

    Apreciază

  12. ” mai ales ca multe amante devin soții,”

    Haha..pe ce se bazeaza iluzia asta sau e o scuza pentru stima de sine scazuta? 🙂

    Ca regula, o femeie isi ia amant ca sa iasa dintr-o relatie. Un barbat, ca sa poata ramane.

    Normal ca tipul s-a panicat.
    Constient sau nu a bagat un fastforward 10 ani si s-a speriat. Cine nu?

    Apreciază

  13. „Adica ce pana mea faceau la 25-30 „cu ele insele” si nu puteau face la 40-45.”

    La 25-30 copilareau, aveau cate o relatie pasagera pentru anumite nevoi fizice, etc. La 40 cand au zis ca le ajunge cu copilaritul, vor familie, copii, etc, au descoperit ca era un deceniu cam tarziu pentru asa ceva. In nici un caz nu le mai voia cineva la 45 de ani ca sa faca familie cu copii, exceptiile din ziare cu aia care a nascut la 60 sunt una la miliard, restul miliardului trage paiul scurt.

    @WHOAMI, am avut si eu parte de evenimente cu tipe care voiau, eu nu si m-au blocat pe toate canalele. De doua inca mai stiu, ca mai exista cunostinte comune, LinkedIn, se mai muta omul in alta companie si apare o actualizare acolo …

    Nu se sinucide nimeni la primul esec. Dar o fac unii cand esecurile sunt pe banda rulanta si nu vad nici o sansa sa se schimbe situatia.

    Apreciază

  14. „Me – poate tu nu cunoști exemple, dar asta e, câteodată mai trebuie sa iasă omul in lume, omul fiind tu. ”

    In bula mea, femeile care le cunosc, nu trec prin statutul de amanta ca sa ajunga la ala de nevasta.

    Apreciază

  15. „La 25-30 copilareau, aveau cate o relatie pasagera pentru anumite nevoi fizice, etc. ”

    Ah, am inteles – asta inseamna la tine „relatie cu mine insumi”.
    Un soi de narcisism.
    Ei bine, narcisismul le-a ucis pana la urma nu esecul de a gasi tardiv o relatie de lunga durata, care probabil ar fi esuat oricum, chiarr si daca trecea de pragul starii civile.

    Apreciază

  16. @me – nu știu sa-ți spun pentru ca nu sunt amanta care vrea sa devina soție si nici nu am fost, cunosc femei (si bărbați), care au trecut prin asta si sunt fericiți acum împreună cu noii parteneri. Nu de alta, dar situația funcționează in ambele direcții. Daca vrei sa afilii răspunsul la întrebare, diversifica cunostintele si schimba bula.

    Apreciază

  17. In traducere: habar nu am despre ce vorbesc, nu am nici un argument, dar merg mai departe cu „schimba-ti bula”, macar pentru consecventa.

    Apreciază

  18. E subiectul lui @Me, eu chiar nu am nimic de zis, dar urmarind discutia … nu prea are sens ce zici tu. Practic e o discutie in care singurul tau argument e „schimba-ti bula”, nu prea ajuta.

    Apreciază

  19. @W – eu cred ca i-am răspuns clar. Exista categoria asta, ce gândesc nu știu, da am întâlnit, cumnata-mea chiar asta a făcut, a fost amanta si s-au desparți amândoi si sunt acuma împreună. Ce sa ii mai spun lui @Me?

    Apreciază

Lasă un comentariu