În weekend discuții filosofice cu niște amici despre relații, dinamica dintre parteneri și nota de plată. Am povestit aici din experiența mea cu fostul soț și cum mi-am remodelat așteptările, dar se pare că nu este o experință singulară, fiind destul de la modă în timpurile curente. Așa că, împărtășim din experiențele altora:
Pat este o gagică simpatică, foarte artistă și zâmbăreață. Acum ceva vreme o ardea cu un prieten la modul de amiciție și ceva mai mult, până într-o zi de sâmbătă. Se trezise din mahmureală la prima oră a dimineții, doar ca să realizeze că a pierdut cadoul de nuntă, pe care trebuia să-l livreze la vreo 150 de km, câteva ore mai târziu în timpul zilei. Petrecuse noaptea cu el, tânărul divorțat, sprinten și voinic, cu mașină în dotare, abonat la toate petrecerile posibile, mereu în căutare de inspirație și un loc de muncă, nemulțumit de poziția lui de funcționar bancar plictisitor. Și îi povestește ea pățania cu pierderea cadoului, uitat alături de o pereche de pantofi în tramvaiul ce o aducea acasă, după întrevederea lor romantică și lungă, când a realizat că pe lângă durerea de cap cauzată de mahmureală și durerea financiară, cauzată de pierderea cadoului, mai are o durere, cea a transportului. Nu găsea nici o mașină disponibilă (la Blablacar) care să o ducă la timp în orașul natal pentru nuntă. La care prietenul ei îi zice că ar duce-o el, dar nu are benzină. Dar, de consolare o invitat-o la o petrecere seara, iar a doua zi a dus-o cu mașina la plajă.
I-am zis de la obraz că pe ăla îl doare în pulă de ea. Nu i-a prea plăcut, consolându-se cu ideea că ar fi fost prea mult din partea lui să o ducă până acasă la mă-sa pe banii lui. Plan la plaja erau doar 50 de km.
***
Jas este un gagiu de 40 de ani, inteligent, simpatic, direct, glumeț și prietenos, pe care l-a lăsat nevasta după aproape 20 de ani împreună, o casă, o masă și două fiice frumoase. L-a părăsit pentru altul, cu care s-a recăsătorit și are un al treilea copil. Jas a fost atât de șocat de situație că și-a cam sabotat afacerea până aproape a falimentat, și-a băgat pula în rutina socială și s-a cărat pentru o lună în Thailanda. Acolo a întâlnit o localnică pe care a declarat-o dragostea vieții lui și a pus la cale planul măreț de aducere a ei în Polonia. Vreo 6 luni a trăit amorezat până peste urechi, comunicând fiecăruia și oricăruia dorea sa-l asculte, cât de atașat și îndrăgostit este el de jumătatea thailandeză, găsită în sfârșit. S-a dat peste cap de mai multe ori, a aplicat și s-a înregistrat la toate aplicațiile posibile numai să o aducă pe gagică în strălucitoarea Europă. Aproape a venit tipa, când maică-sa s-a opus în ultima clipă, cumva circumspectă în dragostea asta năzărită pe neașteptate. Jas nu a zburat din nou pana acolo încercând să-și convingă viitoare soacră de intențiile lui pure, ci s-a consolat local cu refuzul, și i-a cerut frumos jumătății lui de inima, să-i returneze banii pentru investiția deșartă.
Pe vremea amorului cu fluturași in stomac i-am zis în glumă că o poate închide în pivniță, ca să aibă thailandeză pe stil musulman, dar s-a ofticat de glumea mea prostă. Observ că a preferat să fie ”domn” până la capăt, fără glume, dar banii ceruți înapoi.
Căpşunăriţa 
Eu nu prea înțeleg care e legătura dintre titlu, experiența ta și astea 2 cazuri. Aici e vorba de naivitate.
În primul caz, „o ardea cu un prieten la modul de amiciție și ceva mai mult” nu-mi sună a relație, așa că tipul i-a dat cu flit. Așa-i, un om mai serios ar fi dus-o pe femeie dar…poate și ea dacă era mai serioasă nu ajungea chiar în situația aia.
În al doilea caz, iar naivitate, că nu se îndrăgostește nimeni așa. Și mi se pare normal să fi cerut banii înapoi dacă s-a sucit familia. Relațiile nu se construiesc așa. În plus de ce s-o convingă el pe soacră? că doar nu cu soacra era într-o relație. Poate că totuși a găsit maturitatea să renunțe la o dramă inutilă.
Mi se pare că protaghoniștii celor 2 povești sperau la seriozitate și maturitate unde nu era cazul. O să fie mai atenți pe viitor.
ApreciazăApreciază
Poveste despre idioti.
Pat … si Jas …
The end.
Nu exista nici o legatura intre titlu si articol. Ambele par a fi exceptii de la common sense, ceea ce le face irelevante. E ca bancul de la Radio Erevan cu masina primita cadou de Ivan Ivanovici care nu era masina, ci bicicleta si nu a fost primita cadou, ci i-a fost furata.
ApreciazăApreciază
@w: mi se pare că ești puțin prea dur – atunci când ești cu capul în nori (cele 2 personaje din postare) viața îți mai dă câte o palmă să te trezești. Ideal ar fi să fie o palmă doar.
E cumva aiurea faptul că autoarea pare să spună că bărbații trebuiau să facă mai mult. Puteau, dar nu aveau vreo obligație.
ApreciazăApreciază
Dur … nu cred. E ceva incorect in ce am spus? Aia e tot ce conteaza, traim in vremurile in care snowflakes sunt ofensati de orice, iar cand viata le da un pumn in nas se sinucid, in loc sa isi stearga nasul si sa mearga mai departe.
ApreciazăApreciază
Ăla de s-a scuzat ca nu are benzina este un scârțar de antologie. 🙂
I-as fi făcut serviciul acesta unui prieten la strâmtoare doar fiindcă pentru asta sunt prietenii.
ApreciazăApreciază
Nu, prietenii sunt prieteni daca sunt frumosi si au #valoare, altfel te doare in basca de ei. Aia pe care ii ajuti sunt prieteni adevarati, dar pe care unii nu ii au.
ApreciazăApreciază
@w – din DEX, caci eu acolo verific sensul cuvintelor, nu in versurile manelelor: Valoare – Persoană vrednică de stimă, cu însușiri deosebite.
ApreciazăApreciază
Hai ca poti mai mult decat atat: nu spune ca notiunea de context iti e straina. Argumentul cu DEX, mai ales dupa ce ti s-a explicat, e valabil doar prin gimnaziu, nu si mai departe.
Si iarasi recurgi la straw man tactics, nu poti sa porti o discutie directa si onesta? Unde e sinceritatea cu care te lauzi?
ApreciazăApreciază
„Ăla de s-a scuzat ca nu are benzina este un scârțar de antologie. 🙂
I-as fi făcut serviciul acesta unui prieten la strâmtoare doar fiindcă pentru asta sunt prietenii.”
Haha..pai nu erau prieteni dumbass.
Pentru el era o „partygirl”, reciproca valabila.
Probabil si el ar fi facut serviciul asta unui prieten si chiar mai mult de atat, dar nu unei tipe petrecarete oarecare. Chiar si daca o futea (aproape) gratis.
De ce?
Din mai multe motive. In primul rand probabil ca nu vroia sa se imprieteneasca cu ea mai mult decat e nevoie sa-l insoteasca la petreceri si sa o futa.
Asta inseamna ca nu trebuie sa o faca sa-i placa relatia din cale afara de mult.
A doua e o chestie de igiena a relatiilor, cam acelasi motiv pentru care nu imprumuti bani la cunoscuti, daca vrei sa te mai re-cunoasca.
Probabil ca serviciul nr. 1 ar fi fost un drum de 150km in interes strict personal. Al doilea ar fi fost unul de 400km. Si cine stie ce mai urma. Pe urma incepea sa-l placa mai mult decat ar fi vrut el ca ea sa-l placa.
Si a treia chestie foarte importanta: „acasă la mă-sa pe banii lui”.
Poate stia asta si nu vroia sa dea ochii cu masa. Ca deja asta inseamna ” daca ai venit pana aici, trebuie sa te prezint mamei” si stim deja a ce suna treaba asta. Si tipul nu vrea asa ceva.
In al doilea caz ceva lipseste din toata povestea. Lucrurile nu se leaga. Adica treci peste atatea obstacole si brusc lasi balta totul ca a mai aparut o problema. Cu siguranta mai e ceva la mijloc care a schimbat toata ecuatia problemei. Poate maicasa i-a cerut niste bani ca sa fie de acord.
Si fiicasa a zis si ea „da, da, trebuie sa dai si banii astia altfel anulam totul”.
Pai in cazul asta, sa ceri banii dati pana atunci inapoi e o chestie de prestigiu. Ceva gen „m-am prins de tzeapa”. Ca de obtinut clar n-ai cum sa-i obtii.
Pe urma nu pot sa nu remarc o eroare de gandire la femei in general.
Daca fut un tip si aluia chiar ii place, au impresia ca ala deja trebuie sa se arunce pana peste cap intr-o relatie cu catel, purcel, prezentat la parinti, cont bancar comun, sa devina un „yes, man”, pardon, „yes, woman” la tot ce zice femeia, etc.
In viata reala nu e asa. Sigur, o sa vina femaia cu argument de tip „cherry picking” ca are ea o cunostinta care exact asa a facut, l-a futut, aluia i-a placut si gata, ala a devenit sclav ascultator pe viata.
Adevarul tragic pentru sperante gen e ca lucrurile nu merg asa smooth.
Chiar si ala care aparent a devenit sot bun si ascultator, s-ar putea sa nu o tina asa pana la capat.
Adica sa observe ca in timp ce el investeste in relatie, femeia doar foloseste.
Si ea isi inchipuie eventual ca futaiul e singurul lucru de care ala are nevoie. Uitand ca mai sunt in jur destule femei care fut la fel daca nu mai bine. Si ca ea deja are 10 ani mai mult decat atunci cand s-au cunoscut, si 10kg mai mult. Si ca nici nu mai e asa stramta – desi el nu i-a spus-o inca. Si ca a devenit tot mai egoista si pasiva cand fute (cred ca el nu observa). Plus alte mizerii.
Si intr-o zi a lasat-o. De ce? Ca asa sunt barbatii egoisti, desigur.
ApreciazăApreciază
„@w – din DEX, caci eu acolo verific sensul cuvintelor, nu in versurile manelelor: Valoare – Persoană vrednică de stimă, cu însușiri deosebite.”
Pai stii care e problema? Specific gandirii maneliste e accentul pe valoare.
Omul e pus pe cantar din niste perspective stupide si subiective si pe urma i sa stabileste „valoarea”.
Cei care fac asta sunt in general oameni fara valoare.
Nu neaparat la modul obiectiv – dupa aceleasi criterii ei chiar au valoare – de fapt toata viata lor e o goana dupa #valoare, desigur dupa aceleasi stupide criterii cu care ii judeca pe cei din jur, banul fiind de obicei cel mai important element.
Insa in sinea lor, sunt mereu bantuti de sentimentul non-valorii si a inutilitatii.
Sadit acolo inca din copilarie, de parinti, care i-au tratat ca nimicuri ca sa-i faca docili si ascultatori si mai tarziu de mediul lor social care le-a vazut nesiguranta si slabiciunea.
Si desi asta e o problema de ordin psihic, ei o trateaza cu lucruri materiale – a avea cat mai mult, a fi deasupra celor din jur, etc.
Iar genul asta de tratament e placebo, pentru ca doar cu atat, sentimentul non-valorii il duc cu ei pana in mormant.
„Si cand mor am valoare
La sicriu fac buzunare
Sa vada dusmanii bine
Ca-mi iau banii dupa mine”
ApreciazăApreciază
Problema cu valoarea e urmatoarea: doar sa pretinzi ca o ai sau ca altii o au e o laba trista. Daca nu argumentezi, esti doar din clasa manelistilor. Cand iti alegi prietenii dupa valoare, aia trebuie demonstrata, nu afirmata: aia e o tipa serioasa, de incredere, nu e egoista, te ajuta la nevoie, avem x pasiuni comune. Altfel „e frumoasa si desteapta si are valoare” e lauda pe care orice mama o aduce copilului ei oligofren la care ii curge scuipatul din gura. Mai ales ca frumoasa si desteapta in aceeasi propozitie e de obicei un exemplu de manual despre cum se pot insela oamenii.
Asa ca in lipsa oricaror argumente si in prezenta atator exemple contrare (precum idiotii de mai sus), valoarea se devalorizeaza si devine #valoare de manelist: spusa, dar nu demonstrata. E nevoie de mai multe fapte si mai putine vorbe, de demonstratii si nu de impresii.
ApreciazăApreciază
Eu cred ca cineva care chiar are valoare, nu e interesat sa o estimeze, nici pe a lui, nici pe a celor din jur.
De fapt problema nu e cuvantul „valoare” ci cum o evaluam.
Un om poate fi om si daca nu are cine stie ce venit, casa, masina, diplome si etc.
Sau poate sa le aiba si sa fie jalnic ca si persoana.
Cuvantul cheie care e esential in relatiile dintre oameni e „caracter” nu „valoare” si este elementul cel mai putin luat in calcul.
Caracterul este cel care ar trebui sa dea valoare (in sens autentic) unei persoane, nimic altceva.
ApreciazăApreciază
@ W – cand am spus valoare nu m-am gandit la contextul manelist. M-am prins dupa ce s-a dezvoltat discutia, dar nu am sa-mi schimb acum in minte semnificatia unui cuvant, doar pentru ca-l foloseste unul pe nume Salam din Romania. Pentru mine salam se asociaza cu carnat de mancat, salam de Sibiu – preferatul meu, pe vremea cand mancam mezeluri. Tu poti sa il asociezi cum vrei, treaba ta.
ApreciazăApreciază
Inca o data: problema nu e cuvantul in sine ci criteriile.
ApreciazăApreciază
Problema e ca citeste doar ce vrea si raspunde la chestiile neesentiale, lasand problemele primare in aer. E pusa la indoiala valoarea persoanelor respective, nu etimologia cuvantului valoare si sensurile lui in limba vorbita.
ApreciazăApreciază
„De ce?
Din mai multe motive. In primul rand probabil ca nu vroia sa se imprieteneasca cu ea mai mult decat e nevoie sa-l insoteasca la petreceri si sa o futa.
Asta inseamna ca nu trebuie sa o faca sa-i placa relatia din cale afara de mult.”
Me, tot ce ai insirat in postarea aia kilometrica in care despici flocul in 15 sunt tot scuze de scartar epic. 😀
Eu am facut si fac gesturi de genul acesta pentru toate categoriile de prieteni( daca intelegi unde bat) cand au fost „incoltiti”.
ApreciazăApreciază
„Me, tot ce ai insirat in postarea aia kilometrica in care despici flocul in 15 sunt tot scuze de scartar epic”
Cu argumentul asta te fac ‘prietenii’ sa le prestezi servicii chiar cand nu ai chef si nu e cazul sa o faci?
„Hai ba, nu fii scartzar” ca pe urma sa zica „l-am facut pe fraier”? :))
„Eu am facut si fac gesturi de genul acesta pentru toate categoriile de prieteni( daca intelegi unde bat) cand au fost „incoltiti”.”
Nu prea inteleg, pari genul ‘friendzoned’ la greu :))
ApreciazăApreciază
Eh, eu cred că autoarea nu e interesată de cum i-ar evalua alții pe prietenii ei, iar ea numește valoare ce apreciază ea la ei; alții poate le-ar atribui alt nivel de calitate, ca-n zicala „one man’s garbage, another man’s treasure”. Nu-mi dau seama în schimb dacă e conștientă de modul în care conturează lucrurile unele formulări (gen alesul prietenilor), pentru că multe afirmații denotă o superficialitate mult sub nivelul pe care-l țintește.
Mie mi se pare că oricum omite mult prea multe detalii ca să poți dezbate anumite trăsături.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
„Cu argumentul asta te fac ‘prietenii’ sa le prestezi servicii chiar cand nu ai chef si nu e cazul sa o faci?
„Hai ba, nu fii scartzar” ca pe urma sa zica „l-am facut pe fraier”? :)) ”
Mentalitate de „asediat”, caruia ii este frica sa se cace sa nu il futa cineva in cur. 🙂
„Nu prea inteleg, pari genul ‘friendzoned’ la greu :)) ”
E OK, multa lume nu intelege si totusi traieste. 🙂 Subiectul nu este cat de mult fut eu ci cum ne purtam cu prietenii (care pot fi „cu beneficii” sau de alte feluri) cand au nevoie de ajutor.
Tu te poti caca in pampersi in continuare, asa elimini riscul de a fi futut in cur. 🙂
ApreciazăApreciază
„Mentalitate de „asediat”, caruia ii este frica sa se cace sa nu il futa cineva in cur.”
Exact. Ala care nu poate spune „nu” unui „prieten” pentru ca trece drept „scartar epic”.
Replica asta de milogi o auzeam undeva in intervalul 5-15 ani, tipi care nu aveau nici o treaba cu tine se trezeau intr-o zi, „hai ba, da/fa cutare nu fii scartzar”.
Stiau ca tu stii ca merita fix un ‘sictir’, asa ca mergeau pe partea asta cu intimidarea.
Si aia ca tine, de firca sa nu ia calificativul „scartar”, sa-si piarda mediul social care oricum erau fake, se executau.
Se pare ca tu traiesti si acum cu spaima asta. D’asta zic: schimba mediul.
ApreciazăApreciază
„multe afirmații denotă o superficialitate mult sub nivelul pe care-l țintește”
Ai pus punctul pe i. Asta e singurul subiect din ultimele 5-10 articole.
ApreciazăApreciază
„superficialitate” e o afirmatie superficiala.
Cine defineste ce e profund si ce e superficial?
Exista un curent destul de puternic care sustine ca fericirea tine de bani si pozitie sociala.
Asa ca omul (femeia, in cazul de fata) se zbate fiecare minut din viata exact pentru chestiile astea,
ApreciazăApreciază
Noi oamenii definim ce e superficial și ce e profund și da, sunt noțiuni relative. Fericirea e un concept vast și fiecare trebuie să găsească lucrurile (materiale sau nu) care-i aduc starea pe care o caută, dar aici am înțeles că nu e vorba numai de bani și statut social.
ApreciazăApreciază
@dam167 – aici pe blog sau aici in discuție?
ApreciazăApreciază
În discuții și în viață în general – dacă la noțiunea de superficial te referi.
ApreciazăApreciază
@dam167 – nu, ma refeream la fericire.
ApreciazăApreciază
Multă vreme am crezut că fericirea e o stare pe care o atingi la un moment dat, după ce ți-ai îndeplinit niște obiective pe care ți le-ai propus. Ulterior mi-am dat seama că nu e așa, pentru că starea aia de „bliss” sunt slabe șanse s-o ai vreodată (pe termen lung) pentru că sunt atâtea lucruri pe lumea asta care pot avea un impact negativ asupra ta. Fericirea în sine e un concept relativ și abstract, dar mi se pare că e suma lucrurilor care te fac fericit – dacă doar pentru un scurt interval de timp, atunci trebuie să faci tot mai des acele lucruri. Și are sens pentru că așa ai să cauți să faci ceea ce îți dă o stare de bine, indiferent că asta înseamnă să stai cu familia, să-ți vezi prietenii, să-ți tot cumperi diverse lucruri, să îți faci timp pentru hobby-uri etc. Inclusiv expresia „banii aduc fericirea” are sens, pentru că banii pot rezolva nevoi care îți provocau nesiguranță și odată rezolvate te poți liniști și poți privi altfel viața. E greu să fii liniștit când nu ai destui bani sau când alergi toată ziua cu un job solicitant. Pe mine personal dacă m-ar întreba cineva dacă sunt fericit (așa, la modul absolut) aș răspunde că nu, dar sunt foarte multe lucruri care mă fac fericit.
Mă refeream în primul rând la ce e aici pe blog, că aici era discuția, unde se discută relații și calitatea lor, bani și rolul lor și percepții ale vieții în general. Poate că unii au nevoie să ajungă la bani și statut social, chiar dacă o să constate că nu aia era esența.
ApreciazăApreciază
„e suma lucrurilor care te fac fericit – dacă doar pentru un scurt interval de timp, atunci trebuie să faci tot mai des acele lucruri. ”
Logica asta se aplica si la un alcoolic. Sau drogat.
ApreciazăApreciază
Eu mă gândeam la mersul la restaurant sau cititul unei cărți, dar ok. O să-ți spună propriul corp la un moment dat că nu e bine ceea ce faci, asta dacă nu asculți de alții. Dacă scapi cu viață ai ocazia să-ți schimbi obiceiurile cu unele mai sănătoase.
ApreciazăApreciază
Pai si daca iti spune ce? Bagi mai mult, bagi mai mare.
Sa zicem ca unii si-au spus ca nu pot fi fericiti pana nu au casa si masina. Crezi ca dupa ce au avut casa si masina au devenit neaparat mai fericit? Nu, s-a schimbat targetul: casa mai mare si doua masini.
Tu de ex. de ce nu esti fericit?
Ca ti-ai spus ca nu poti fi pana nu atingi niste targeturi.
Crezi ca dupa ce ai sa le atingi ai sa fii neaparat fericit?
Cel mai sigur nu, ai sa cauti alte target -uri la fel de iluzorii.
ApreciazăApreciază
Acum depinde și de tine ce înveți din propriile experiențe. Nu poți găsi o formulă care să se aplice pentru toată lumea. E un fotograf (Elia Locardi) care aproape a intrat în faliment după ce a vrut casă mai mare și 2 mașini și atunci a realizat că nu se poate așa (probabil sunt mulți așa, el și-a prezentat frumos povestea și eu am dat de ea). Dacă nu ai maturitatea să schimbi la un moment dat ce îți face rău asta este, nu poți îngrădi lumea în ideea că ai o soluție acceptabilă. Dacă 1% din oameni se deșteaptă poți alege să-i urmezi și să înveți de la ei sau să te afunzi printre ăilalți 99%.
Mie personal nu-mi plac oamenii care sunt nemulțumiți tot timpul pentru că nu au mare lucru de oferit.
ApreciazăApreciază
@dam167 – nici mie nu-mi plac eternii nemulțumiți.
ApreciazăApreciază
Toti suntem etern nemultumiti.
Tu daca ai fi multumita, ti-ai cauta un serviciu mai bun? 🙂
ApreciazăApreciază
Era vorba de eternii nemulțumiți, aia pe care nu ii fericește nimeni. Eu îmi doresc un job nou si din ambiție si din pragmatism. Chiar daca as fi mulțumită, asta nu însemnă ca nu stiu sa-mi fac un plan.
ApreciazăApreciază
„eternii nemulțumiți, aia pe care nu ii fericește nimeni” – e un pic cam abstract.
Tu esti fericita? Uite dam167 e sincer si zice ca nu.
„ambiție si din pragmatism” hm … jobul actual recunoastei pe undeva ca mai degraba te frustreaza decat te fericeste, cand omul e fericit cu ce are nu mai cauta altceva 🙂
ApreciazăApreciază
@Me – sunt fericita. Am momente de tristețe sau mai mult melancolie, dar ma consider fericita pe ansamblu.
Jobul curent oferă multe avantaje/ posibilități, vs munca investita si frecarea de menta aferenta.
ApreciazăApreciază