M. este un amic de-al meu de vreo zece ani. Ne-am cunoscut la teatru, participând împreună la workshop-uri și chiar jucând în aceeași piesă. M. este un bărbat frumos. Are fața bine proporționată, corp atletic și un stil personal impecabil. Știe să se îmbrace cu gust, are ochiul vizual foarte bine format și proporția esteticii, de aceea modul în care se prezintă este elegant, cu grație și originalitate. M. este de profesie sculptor. În urmă cu doi ani am comandat la el o sculptură cu bustul meu. Era menită să fie un cadou pentru prietenul meu de atunci, de care între timp m-am despărțit. Sculptura, a cărei forme le păstrează în atelier, nu a început-o încă.
Mi-a plăcut de la început atât fizic, dar mai ales caracterul lui calm și empatic, deschizând în jurul lui o atmosfera de încredere, sinceritate și relaxare. L-am tratat dintotdeauna ca pe un prieten drag și nu l-am considerat niciodată ca un potențial partener pentru mine, eu fiind de fiecare dată mult prea ocupată cu romanțele mele mai mult sau mai puțin gustoase. Am avut scăpări, când l-am privit ca pe un bărbat, dar nu am explorat niciodată posibilitatea, reținută de neutralitatea lui sexuală față de mine. Sau cel puțin așa am interpretat-o eu. În general este foarte reținut în legătură cu viața privată și fiind și foarte feminin (e și fecioară), m-am gândit deseori la el că-i gay. Nu că aș avea vreo problemă cu treaba asta, dar cumva nu l-am văzut niciodată ca ceva mai mult decât un amic drag.
Și-a pus mâinile în jurul meu și mi-a șoptit la ureche să mă relaxez. Mi-a zis să-mi îndrept spatele și încă ceva cuvinte pe care nu le-am auzit, prinsă în îmbrățișarea lui. Am stat lipiți secunde bune, cu muzica și oamenii din club roind în jurul nostru. M-a cuprins o stare de bine. A fost plăcut și am simțit ceva mai mult decât mâinile lui atingându-mă. La despărțire mi-a zis printre că-i liber, iar eu l-am întrebat ce însemnă. Mi-a răspuns că-i mai liber de la muncă luna asta și dacă vreau să ne vedem o putem face, că-i prin zonă. I-am zis că și eu și că, dacă vrea să ne vedem să mă contacteze.
Later edit: nu avem chimie. Nu mi-se scoală treaza la el! :(((
Căpşunăriţa 
„este foarte reținut în legătură cu viața privată ”
Probabil e casatorit si cu cativa copii.
ApreciazăApreciază
@sorin – hmm, când am fost la el nu am verificat ce tine in pivnița, probabil nevasta și copii, lol!
ApreciazăApreciază
@vpt, esti sigura ca era locuinta de resedinta sau poate aia de one night stands ?
ApreciazăApreciază
„Later edit: nu avem chimie. Nu mi-se scoală treaza la el! :(((”
De unde si zicala, nu sunt femeile\barbatii neatragatori, bautura nu-i destula. 😀
ApreciazăApreciază
@Jack – exact 😂😂😂
ApreciazăApreciază
@hai ca nu-i faimos sa aibă ceva mai mult decât o locuința. Și oamenii normali trăiesc vieți mai simple, nu ca a mea 😅😋
ApreciazăApreciază
Ce e „ochiul vizual”? Parca ma doare ochiul auditiv cand citesc chestia asta si imi vajaie urechile ca imi scapa intelesul.
ApreciazăApreciază
Inchiriata , pentru ocazii speciale, hai ca nu-i asa de scump.
ApreciazăApreciază
Daca termina proiectul ala sa imi dai de stire, poate ii gasesc cumparator. 🙂
ApreciazăApreciază
Ai nevoie se tipi ‘dark’ 🙂
ApreciazăApreciază
„Daca termina proiectul ala”
Iti dai seama ca n-are nici un interes sa-l termine repede mai ales ca sedintele se tin in dormitorul personal al artistului.
ApreciazăApreciază
@w – nu te stresa, nu totu-i scris ca sa aibă și sens. Sensul e valoare adăugată 😂🤪
ApreciazăApreciază
@sorin – bați bine apa in piuă. Și când crearea ca eu sunt cea cu imaginația abundentă. Credeam, am zis…
ApreciazăApreciază
Dacă se găsește cumpărător inainte, îl termina și mai cu vârvă. Am pus aici mai de mult o schiță a proiectului cu bustul meu. Aruncă un ochi și scrie-mi cât ar da cumpărătorul pe ea 😉.
ApreciazăApreciază
@me – de ce?
ApreciazăApreciază
@sorin – mi-a luat măsurătorile acum doi ani și atât. Tocmai am zis ca nu am nimic cu omul.
ApreciazăApreciază
Adica sa inteleg ca artistul asta lucreaza ca la croitorie ? I-a masuratorile si atat ? Eu m-am gandit ca esti model , pozezi ca la pictura. Asa doar cu masuratorile nu mai are nici un farmec.
ApreciazăApreciază
@sorin – mi-am dorit o replica cât mai exactă a bustului meu, deci mi-a luat forma, lipind in jurul meu plasturi de ghips care, după ce s-au uscat au dat forma exactă. Forma se umple cu argila și se arde, de unde va rezulta baza sculpturii.
ApreciazăApreciază
Pai tu ar trebui sa stii cel mai bine de ce 🙂
E clar ca astia asa mai afectuosi, mai „soft” nu sunt genul tau.
Iti trebuie un tip cu aer de smecheras, deviatii de comportament, care sa te doreasca dar sa nu te vrea, care sa te ia tare, pe la spate, pleznit pest buci, alea alea – astia te starnesc :))
O posibila explicatie o vezi daca te uiti la „Free Solo” 🙂
ApreciazăApreciază
@Me – chiar nu cred treaba asta. Dar fiind o personalitate puternica aștept de la un bărbat același lucru. Chiar nu îmi plac smecherasii cu deviații de comportament, dar respect oamenii care sunt stabili si știu ce vor.
ApreciazăApreciază
Eu cred că nici autoarea nu e chiar genul bărbaților „soft”, așa că probabil se aplică proverbul „culegi ceea ce semeni”.
ApreciazăApreciază
Cum definesti tu „personaltiatea puternica”?
La fel, depinde cum definesti tu „deviatii de comportament”.
Si poti sa stii ce vrei, dar sa vrei prost si sa fii stabil in prostia ta, nu e nimic de lauda in asta.
ApreciazăApreciază
A, si inca ceva, cand doua „personaliati puternice” se intalneasc, sa fereasca Dumnezeu sa aiba o divergenta…
ApreciazăApreciază
@dam167 – nu cred ca un tip soft ar avea o viata prea ușoară cu mine. L-as face preș fără sa vreau, dar înainte de asta nici nu m-as întâlni cu el, pentru ca eu vreau bărbați puternici care investesc, care cer, care fac si lupta ca sa ma obțină. Daca unul își întoarce spatele si i-se prăbușește toată lumea la primul meu nu, atunci nu are rost. Pentru ca eu de multe ori refuz, mai ales când nu sunt singura. Am nevoie sa fiu convinsa.
ApreciazăApreciază
Scuza-ma ca-ti spun direct dar daca ai o parere prea buna despre tine ( ceea ce nu e rau deloc din punct de vedere al dezvoltarii personale ) si intalnesti un tip puternic caruia ii trantesti un NU in ideea „hard to get”, tipul respectiv , pragmatic isi evalueaza situatia iar daca ajunge la concluzia ca nu merita deranjul ( atata timp cat are si alte optiuni ) pur si simplu abandoneaza ideea de a te convinge cum vrei tu. In concluzie nu e un tip slab cum ai crede ci doar pragmatic.
ApreciazăApreciază
Nu cred că i se prăbușește lumea unui om echilibrat după un refuz, dar mulți bărbați au luat calea comodității. Uneori e contraproductiv să te joci prea mult de-a cuceritorul și investești energie și în alte lucruri. Eu unul n-aș vedea o femeie ca pe un trofeu pe care te lupți să-l obții, ci ca pe un partener – dacă e greu de obținut să se lupte alții.
Doar că de multe ori încrederea excesivă de sine vine când n-ai nimic de pierdut, iar la bărbați asta e de obicei de la tinerețe, alcool sau o nevastă la care se pot întoarce. Și nu confunda încrederea și aroganța cu puterea.
ApreciazăApreciază
^^ De acord cu ce zice Sorin; e ca la poker, poti sa blufezi si poti sa dai de unu’ cu mai mult sange in instalatie decat tine si pierzi. Oricum nu esti o tipa asa dura pe cat crezi sau pretinzi, nu ai rezista langa un tip care rupe gatul unui iepure dragalas, il face gratar si il mananca.
Cat despre tipii care sa lupte sa te obtina, exista un principiu in stiinta numit calea minimei rezistente care iti e defavorabil. Tin minte o prietena a unui bun prieten, acum vreo 10 ani avea statusul pe FB: „Single. And you need to be bloody special to change that”. Acum e tot singura, cu 10 ani mai batrana si nu mai are asemenea pretentii. Si culmea, ca era draguta si destul de desteapta, doar prea pretentioasa: nimeni nu a luptat pentru ea atat de mult. De ce sa o faci cand e plina gradina de iarba?
ApreciazăApreciază
„Eu unul n-aș vedea o femeie ca pe un trofeu pe care te lupți să-l obții, ci ca pe un partener – dacă e greu de obținut să se lupte alții.”
We should meet in the middle. Aia e o relatie echilibrata.
ApreciazăApreciază
@Sorin – nu-i adevărat. Din experienta mea am observat in timp ca, tipilor puternici le place provocarea. Ce se obține ușor se lasă și ușor. Ce se obține greu se “ține” strâns. Oamenii nu apreciază chestiile gratis/ieftine.
ApreciazăApreciază
@w – nu ai rezista langa un tip care rupe gatul unui iepure dragalas, il face gratar si il mananca. – mai degrabă am face o competiție, cine prinde primul iepurele. I-as da intr-adevăr lui misiunea de-ai rupe gâtul și al jupui, dar de prăjit, l-as prăji eu.
Sunt o drăguța, dar și o supraviețuitoarea.
Nu-i vorba sa faci pe mironosița, dar nu cred ca-i bine nici sa cazi la primele semne de interes. Am mai căzut, deci știu din experienta. Cât despre o proasta care scrie single pe Facebook, aia e treaba ei. Doar faptul ca face declarații din astea prostești spune destule.
Barbati comozi vor fi întotdeauna, dar nu sunt in zona mea de interes.
ApreciazăApreciază
@w – femeia este un trofeu, intr-un fel sau altul.
ApreciazăApreciază
„@Sorin – nu-i adevărat”
Surprinzator dar uneori am observat chiar reversul, barbati puternici vanati din toate directiile de tipe disponibile, iar unii chiar savureaza competitia.
ApreciazăApreciază
@autoarea: de ce ar fi prinderea iepurelui o competiție? Dacă într-un cuplu nu-i e fiecăruia dintre parteneri mai bine și lucrurile nu se îmbunătățesc pe toate planurile, ce rost mai are să-i zici cuplu? Așa că iepurele ăla ar trebui prins împreună și ai apoi mai mult timp pentru altceva. Am văzut la femei ideile astea, e ok să cauți noi provocări și să te atragă alți oameni care le caută la rândul lor, dar în practică, în viața de zi cu zi, nu prea are sens.
Ce înseamnă să cazi la primul semn de interes? Nu vrea nimeni să cadă femeile, e normal să căutăm interes, iar dacă nu e, un om inteligent găsește în altă parte. Am văzut că de multe ori femeile (culmea) nu înțeleg ce caută bărbații, chiar dacă e foarte simplu – o parteneră care să le fie alături, fără drame inutile.
Iar trofeele… știm toți unde ajung.
ApreciazăApreciază
@sorin – și câta rupere de pula au după aia pentru gagicile respective, ai observat?
ApreciazăApreciază
Atunci cand mai multi barbati se lupta sa cucereasca o femeie frumoasa nu e acelasi lucru cu faptul cand mai multe femei se lupta sa cucereasca un barbat puternic ? E clar ca femeia cea mai tare ( frumoasa si desteapta ) reuseste sa-l impresioneze suficient pe barbatul respectiv pentru a-i deveni partenera. De ce crezi ca o astfel de gagica este doar de consumatie ?
ApreciazăApreciază
@Sorin – eu cred ca bărbații trebuie sa se lupte pentru a cuceri femeile si nu invers. Rolul femeii este sa fie disponibila, sa arate interes dar, nu sa lupte pentru un bărbat sa-l cucerească. Prada nu vânează vânătorul.
ApreciazăApreciază
Aici vorbim de barbati puternici, imagineaza-ti ca intamplator dai de unul care te impresioneaza si iti dai seama ca e alesul. Ce faci, il lasi asa sa-ti scape printre degete doar pentru simplul motiv ca el trebuie sa te cucereasca ?
Analogia cu prada si vanatorul nu e tocmai reusita dar exista exceptii cand uneori vanatorul devine prada. Nu inventez chestii , sunt situatii reale, iar competitia dintre femei nu trebuie privita ca ceva degradant ( cum am impresia ca o vezi tu ).
ApreciazăApreciază
Doar că vânătorii vânează de plăcere și nu pun flinta-n cui după un vânat, ci vor căuta altă pradă de fiecare dată. Eu cred că multe femei vor bărbați care să le cucerească numai pe ele, iar apoi să renunțe la sportul ăsta, doar că proverbul ăla cu lupul și năravul are și el bazele lui.
ApreciazăApreciază
Din experienta mea când „iti dai seama ca e alesu”, isi da si el seama ca tu esti aleasa sau potențială. Poate ca in adolescenta nu era asa, dar acum pentru mine trebuie sa fie chimia, si chimia funcționează in ambele sensuri. Daca îmi dau doar eu seama, iar el nu-si da, însemna ca nu e mare brânză acolo. Dragoste cu forța nu exista.
ApreciazăApreciază
Nu-i chiar asa. Duci la extreme. Hai sa simplificam: sunt femei care vor sa cucereasca barbati sunt si cele care vor sa fie cucerite. Am cucerit si eu la randul meu, dar acum astept sa fiu cucerita si clar, de cineva care imi place si cui ii dau semnalele respective, ca poate incerca.
ApreciazăApreciază
Nu sunt extreme, ci tipuri de caracter. Nu mai există „alesul” în societatea de azi pentru că relațiile se pot deprecia din te miri ce motive. Sună tare romantic și frumos ce spui și dacă o să funcționeze bine, iar dacă nu, o să schimbi ceva în mentalitate.
În rest, și noi apreciem la femei că fac uneori primul pas pentru că denotă încredere și faptul că știu ce vor.
ApreciazăApreciază
” eu vreau bărbați puternici care investesc, care cer, care fac si lupta ca sa ma obțină. Daca unul își întoarce spatele si i-se prăbușește toată lumea la primul meu nu, atunci nu are rost. Pentru ca eu de multe ori refuz, mai ales când nu sunt singura. Am nevoie sa fiu convinsa.”
Pana mea, timpul e scump, nu am timp sa caut postarea/citatele si sa le pun una langa alta, desi ar fi foarte amuzant – vorbesc de aia in care vroiai sufletul pereche care sa te inteleaga fara cuvinte si sa se sincronizeze auto-magic cu tine, ce spui tu acolo e o idee care deviaza masiv de la principiul enuntat.
Sau ala trebuie sa se alinieze cu tine, dar invers nu?
Nu sunt comozi, sunt pragmatici, sunt exact ca tine, de ce sa caut sa ma ajustez la o tipa, cand e mai comod sa caut o tipa care se ajusteaza la mine?
Si mie imi place ideea cu argumentarea, dar trebuie sa te impaci si cu ideea ca indiferent ce argumente ai tu sau celalat pur si simplu la un moment dat oamenii vor altceva, care pentru tine nu e logic, rational sau bun (a se vedea si comentarile de la 2 articole mai la vale) dar pur si simplu asta vor.
Si da, o relatie poate sa nu moara la divergenta in cauza, dar poate si sa moara – e o chestiune care tine de amandoi si cat de matur privesc situatia, cat de compatibil isi stabilesc limitele, etc.
„Din experienta mea am observat in timp ca, tipilor puternici le place provocarea. Ce se obține ușor se lasă și ușor. Ce se obține greu se “ține” strâns. Oamenii nu apreciază chestiile gratis/ieftine.”
Hm, depinde ce inseamna pentru tine „usor” si „greu”.
Atat timp cat iti dai seama ce vrea o femeie si afisezi chestiile alea, e usor sa o obtii.
De ex. o femeie ca tine care se joaca de-a „hard to get” e usor de luat daca si ala joaca la fel in timp ce afiseaza niste chestii deziderabile pentru tine care de fapt il fac deziderabil la 99.9% din femei.
Si o data ce ai obtinut-o, nu e mare lucru sa crezi ca poti obtine inca una exact dupa aceeasi reteta.
Poate mai desteapta, poate mai afectuoasa, poate mai futacioasa, poate mai tanara.
Stii, este o vorba: „pentru orice femeie superba exista un barbat care s-a saturat sa o futa”.
O data ce nu mai crezi in mitul sufletului pereche si iti dai seama ca pe planeta asta cu 8 miliarde de oameni exista probabil cateva mii de „suflete pereche” devii mai relaxat cu femeile iar unii care chiar isi fac un scop in viata din a cauta cat mai multe „suflete pereche”.
„Single. And you need to be bloody special to change that””
„Barbati comozi vor fi întotdeauna, dar nu sunt in zona mea de interes.”
Mie nu mi se pare o mare diferenta intre afirmatiile astea, scopul e acelasi, „caut tip cu prajina sa-mi ajunga la nas”.
Si categoric nu vor fi nici in consecinte.
„femeia este un trofeu, intr-un fel sau altul.”
Yah, este si asta, dar nici un vanator adevarat nu are doar unul.
Iar ultimul e ala imediat dinainte sa moara.
ApreciazăApreciază
Eu am acceptat total „nu te stresa, nu totu-i scris ca sa aibă și sens.”. Pentru ca in cea mai mare parte nu are nici un sens. Doar pretentii.
ApreciazăApreciază
@dam167 – e una sa faci primul pas si alta sa cucerești pe cineva. Vorbim aici de chestii subtile, care sunt foarte cu subânțeles. Pentru mine „cuceritorul” are mereu inițiativa, propune, se străduiește, invita, găsește soluții. Primul pas poate fi făcut si in forma – mi-ar plăcea sa ne vedem la o cafea. Asta e primul pas. Sau chiar poate fi o invitație. Dar după un prim pas, cineva trebuie sa insiste.
ApreciazăApreciază
@me – cam bați apa in piua cu povesti. Faptele vorbesc. Nu ma joc „hard to get”, dar nici nu sunt ușor de obținut.
Într-adevăr standardul meu este sus situat, dar asta pentru ca știu ce ofer si ca sa elimin oamenii care nu sunt de fapt interesați, ci doar vor ca sa marcheze temporar. Marcajul temporar e ok pentru cei/cele care isi doresc asta, dar nu mai e cazul la mine. Si iți mai zic o chestie – exista posibilitatea unei compatibilități ridicate si a unui interes pe măsura.
ApreciazăApreciază
@w – nu inteleg ce vrei sa spui prin pretenții.
ApreciazăApreciază
@autoarea: Toți batem apa în piuă pentru că nu ne cunoaștem unii pe alții și speculăm. În mod normal iei ce consideri util din părerile fiecăruia.
Cu toate astea mi se pare că te blochezi singură în chestia cu „știu ce ofer”. Pentru că oferitul ăsta nu înseamnă să stai aproape pasiv și să investești energie atunci când consideri că merită. Eu încă n-am auzit pe nimeni să sublinieze așa mult ca tine anumite calități și care culmea s-ar putea să nu însemne nimic pentru un potențial partener. Ce nevoie are un bărbat realizat și stabil de succesul unei femei, banii ei sau portofoliul prezentat de ea? Vrea o femeie echilibrată de care să-l lege niște lucruri, îl doare undeva că ea are casă și mașină luate din banii ei.
În plus, mi se pare că în cercurile descrise de tine, și după toată chestia cu cuceririle, mai degrabă întră marcajul temporar. Și, din ce pot citi aici, mi se pare că „Doar pretenții.” e concluzia potrivită.
ApreciazăApreciază
„standardul meu este sus situat”
Pana acum nu pare a fi justificat de nici un fel. Din tot ce am citit pe-aici vreodata, sunt pretentii fara acoperire. Dupa cum am mai scris candva: https://en.wikipedia.org/wiki/Dunning%E2%80%93Kruger_effect.
ApreciazăApreciază
@dam167 – ești un tip deștept și încerc sa-ți raspund cam la ce spui, însă nu prea au sens multe discutii avute pe aici. Ce descriu eu se întâmpla intr-o alta lume decât probabil lumea ta, și cu siguranța foarte departe de lumea altor cititori de pe aici. Nu însemna ca o lume o mai buna decât alta, ci doar ca sunt diferite, iar ce pentru unii sunt pretenții, pentru alții sunt standarde.
ApreciazăApreciază
„Nu ma joc „hard to get”, dar nici nu sunt ușor de obținut.”
pai nu e aceeasi chestie? 🙂
„Într-adevăr standardul meu este sus situat, dar asta pentru ca știu ce ofer si ca sa elimin oamenii care nu sunt de fapt interesați, ci doar vor ca sa marcheze temporar.”
Pai nu ai zis nimic de vreun standard, ci pur si simplu ca astepti ca un tip sa umble cu limba scoasa dupa tine ani de zile. Asta nu se va intampla.
In nici un caz unul care ar fi interesant din punctul tau de vedere.
„Marcajul temporar e ok pentru cei/cele care isi doresc asta, dar nu mai e cazul la mine.”
Pai erai o mare fana la asa ceva si ti-au spus mai multi ca nu e ok. Deci nu cred ca acum incearca cineva sa te convinga de contrariul.
Am inteles care e ideea, ce vrei sa eviti dar procedezi gresit.
Problema e f. simpla: tu esti turn on de tipi fucked up. Nu de tipi sa zicem ok ca nenea sculptorul.
Si chiar daca se intampla sa ai o relatie cu un tip din asta, nu o sa dureze, ca nu e in natura lor sa aiba relatii pe termen lung.
„Si iți mai zic o chestie – exista posibilitatea unei compatibilități ridicate si a unui interes pe măsura.”
Teoretic si Mos Craciun exista. Practic, ca sa existe, legile fizicii ar trebui sa fie altele.
„Ce descriu eu se întâmpla intr-o alta lume decât probabil lumea ta, și cu siguranța foarte departe de lumea altor cititori de pe aici.”
Iti sai seama ca discursul asta cu „eu am lumea mea si doar a mea” suna asa cam straniu, nu?
ApreciazăApreciază
@Me – nu, nu suna de fel straniu, cam asta e realitatea, când unii o ar prin Bacău si alții prin Dubai la cinci stele. E o alta lume.
ApreciazăApreciază
Aia care o ard prin Dubai la 5 stele spalacite in delegatie pe banii companiei nu au standardele lor. Ca proaspat angajat acum 15 ani cand stateam la Hyatt la $400 pe noapte pe banii companiei ma credeam mare scofala, dar daca nu mi-ar fi decontat compania absolut tot nu mi-as fi permis nici macar un cocktail la bar pe banii mei.
Daca se duc acolo in vacanta, pe banii lor si platesc din buzunarul lor 2-300$ pe noapte la hotel, plus zborul la business class (ca sa nu zic first class), atunci pot sa strambe din nas la Bacau. Si chiar si atunci, nu e clar de ce, nu e un campionat si nici vreo rivalitate cu @Me, nu cred ca ii plac barbatii 🙂
ApreciazăApreciază
@w – nu înțeleg de ce te oftici, pentru ca știi ca e adevărat. Poate te doare ca tu încă stai in România si Bacaul e tare aproape. W daca chiar ai călătorit prin lume si ai avut contact cu alte culturi si civilizații, știi foarte bine despre ce vorbesc. asta in cazul in care nu ai dat-o pe Romanism când ai ajuns prin alte parți, lăudându-te ca la noi in București toate sunt mai bune, inclusiv traficul.
ApreciazăApreciază
E bine că nu e un campionat, căci câștigătorul ar și pierde în același timp. Aș putea să mă duc să mă cazez la Burj al Arab (serios că aș putea, cum durează 1 – 2 ani să-ți faci rezervare ai timp și de strâns bani) și să beau cel mai scump vin al lor, pe la 1700 de euro (ironia e că probabil e mai prost decât unul de Recaș care costă 60-70 de euro) și aș fi cel mai tare, se pare, mi-ar pupa unii inelul pe bloguri, când în realitate aș plăti gras pentru o aparență. Ca și în cazul oricărui obiect material sau serviciu, de la un punct plătești doar exclusivismul și hrănirea orgoliului.
Cu 300$ poți sta și la Băile Felix sau la Mamaia, dar e mai sclipitor să stai în Dubai – fiecare cu preferințele lui, deci nu mai rămâneți fixați în chestii care nu contează. Cu toate astea aș recomanda oricui să stea măcar o dată la un hotel de 5* – unii sunt impresionați, alții nu.
ApreciazăApreciază
@vpt, nu ma oftic pentru ca nu am de ce. Am motivele mele pentru care stau in Bucuresti, pot sa ma mut oricand vreau in Geneva, SUA (2 orase la alegere) si inca vreo cateva tari mai putin interesante, inclusiv Dubai, dar am decis ca pe moment sa stau in Bucuresti. Nu spun ca e bun sau prost, stiu cat de rau e aici si nu din cauza asta am scris. Am scris cu totul altceva, daca nu intelegi pur si simplu spune ca nu intelegi si o sa iti explic din nou, cu cuvinte mai simple, pe indelete.
@dam167, eu as recomanda oricui sa stea macar o data la un hotel de 5 stele pe banii lui, nu in delegatie pe banii companiei. Se simte cu totul altfel, daca dormi linistit si relaxat si nu te streseaza nota de plata inseamna ca iti permiti si atunci poti sa spui ca ai standarde ridicate, altfel sa faci pe smecherul pe banii angajatorului e … trist.
ApreciazăApreciază
@w – nu-ți priește locuitului in București, nu mental. Și te rog, lasă-ma cu m-as putea muta. Deschide televizorul și spune-mi dacă, chiar e România tara in care un om educat și care își permite o schimbare, vrea sa trăiască? Pe bune, nu vezi diferența in nivelul de trai?
Nu e nimic greșit in a sta pe banii angajatorului la 5 stele, ca de fapt tot pe munca ta stai, nu stai tu acolo pe gratis. Nicăieri nu stai pe gratis, nici intr-o colibă.
ApreciazăApreciază
Si daca un om educat care isi permite o schimbare nu vrea sa traiasca, dar trebuie (observa diferenta intre „vrea” si „trebuie”) din motive ce tin de familie, atunci cu ce e relevant in discutie? Tot nu ai inteles ce am zis, scriu degeaba, nu insist.
ApreciazăApreciază
@w – ești prins in București de copii, hai spune-o pe șleau, ca un comentariu mai devreme băgai ca te poți muta. Nu te poți, fără consecințe serioase. Inteleg, simpatizez, dar asta nu însemna ca sunt de acord când ridici România in slavi. Ce am spus anterior rămâne valabil: trăiesc o alta viața decât a multora care citesc pe aici, iar viața asta vine la pachet cu alte cerințe, alte sacrificii și alte nevoi, alte fițe dar și alt preț pentru ele.
ApreciazăApreciază
Cine a ridicat Romania in slavi, vreodata?
ApreciazăApreciază
„Aia care o ard prin Dubai la 5 stele spalacite in delegatie pe banii companiei nu au standardele lor. Ca proaspat angajat acum 15 ani cand stateam la Hyatt la $400 pe noapte pe banii companiei ma credeam mare scofala, dar daca nu mi-ar fi decontat compania absolut tot nu mi-as fi permis nici macar un cocktail la bar pe banii mei.”
…si nu are nici macar 20$ de bacsis la plecare … 🙂
Eu as zice ca diferenta dintre unul bogat si sarac este gradul de multumire.
Poti sta intr-un apartament in centrul unui oras mare si sa fii extrem de nemulumit si frustrat pentru ca prietenii de pe facebook se pozeaza in palate si deci trebuie sa aiba si el unul, si munceste si se da peste cap si nu reuseste iar asta il frustreaza si mai tare exact la fel ca unul sarac care traieste in mizerie, ar vrea o casuta cu apa si wc si oricat munceste nu reuseste.
ApreciazăApreciază
„Deschide televizorul și spune-mi dacă, chiar e România tara in care un om educat și care își permite o schimbare, vrea sa trăiască? Pe bune, nu vezi diferența in nivelul de trai?”
Vai, dar abia ce a trecut articolul ca tu ai priceput ca oamenii sunt diferiti, si au prioritati in viata diferite si ca etc.
Poate ca sunt unii mai destepti care si-au dat seama ca nu exista o legatura liniara intre fericire si nivelul de trai, poti sa pricepi asta? O data ce ai ajuns la un nivel si ai un anumit grad de confort, orice adaugi peste nu te face mai fericit, dar alergand dupa mai mult te poate face frustrat(a).
De fapt multi au inoculat virusul frustrarii indiferent de nivelul financiar care il au si tot ceea ce fac e sa caute sa-l mai potoleasca nitel, nici nu pot vorbi de multumire, fericire, etc.
Da, sunt diferente, nu termini facultatea cu datorii de cateva zeci de mii de $ sau lire si acces la un salariu care iti ofera pana la urma acelasi nivel de trai din Romania
Iar daca esti bazat, poti sa lucrezi ca student la Google cu 5000$/luna si termninand un liceu din Romania, nu-i problema.
Minus inghesuiala, minus ore pierdute in trafic, minus poluare.
Da, o casa la periferia Londrei poate face juma’ de milion de lire, ironia e ca in centrul Bacaului cam tot atata e :))
Si adevarul trist e ca tot o casa este – cu aia de la periferia Londrei nu-ti da health +50, nici nu-ti creste al 3lea coi, nici nu imbatranesti sau mori cu 20 ani mai tarziu.
ApreciazăApreciază
„Ce am spus anterior rămâne valabil: trăiesc o alta viața decât a multora care citesc pe aici, iar viața asta vine la pachet cu alte cerințe, alte sacrificii și alte nevoi, alte fițe dar și alt preț pentru ele.”
Not really.
Esti ca majoritatea de aici, angajata la o firma care intamplator te mai trimite si prin plimbari, ca asta e profilul jobului. N-as zice ca e o mare diferenta.
Stai intr-un apartament, cu wc si apa calda, ca majoritatea de pe aici. Hartia ta igienica are tot 2 sau maxim 3 straturi.
Sacrificii da, dar pentru ce? Cu ce ai sa te alegi peste 20 ani din ele?
DIn tot ceea ce ai sa obtii pana atunci, ce anume crezi ca o sa te faca fericita mai mult decat acum, la 60 ani?
ApreciazăApreciază
@me – ironia e ca la periferia Londrei ai șanse mai mari sa trăiești in plus 20 de ani, sa mergi la doctori fără mira și sa-to crești mai civilizat copii.
ApreciazăApreciază
@me – sunt om, deci e normal sa dorm, sa ma spăl și sa ma șterg la cur, ca majoritatea. Dar așa, ca nivel de trai și experiențe de viața, nu compara ce-i pe aici cu ce-i pe la tine. Trăim in lumi diferite. Fiecare cu valorile, preferințele și hobby-urile sale.
ApreciazăApreciază
„Eu as zice ca diferenta dintre unul bogat si sarac este gradul de multumire.”
Daca mergem la extreme ajungem la yoghinii din India pentru care exista doar lumea spirituala interioara iare exteriorul nu are nici o relevanta.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Se vede ca nu ai cea mai vaga idee care e treaba cu sistemul medical din Anglia.
Nivelul de trai – asa ca si curiozitate la mine apa calda tot H2O este iar ca experienta de viata nu exista ierarhii decat daca vorbim de moralitate, in rest sunt doar diferente.
IAR o betie in Dubai sau in crasma din Valenii de Deal tot cu mahmureala se lasa a doua zi, eventual ceva STD, diferenta e iluzorie.
Sorin: n-am promovat nici o extrema, ba dimpotriva, chiar am atacat una, da cine e prins in ea, se face ca nu o vede.
ApreciazăApreciază