Mă tot gândeam, dacă sa scriu și eu despre chestia asta din România, ce se petrece acum, cu adolescentele răpite, violate și omorâte de un psihopat, ce le lua la ocazie. Nu vă sensul în a comenta subiectul, că oricum e foarte comentat în presa din România, care pe lângă adevăr mai si fabulează, trezită din nou la realitatea că, statul e „nașpa” și corupția chiar ucide. Nu văd sensul în a cometa despre societatea românească, care se lovește mereu de aceleași lucruri, pe care nu le înțelege.
În loc de asta, am să povestesc cum mai mergeam si eu cu ocazia, pe vremea când locuiam in România, dar mai rar, cam cât mai rar se putea. Aveam în anul 3 și 4 de facultate un fel de paranoia, o frică inexplicabilă de mersul cu ocazia, singura modalitate de transport public de altfel, așa că îmi vizitam părinții ce locuiau la 70 de km foarte rar. Lucram, deci aveam o scuză, dar adevărul era că, nu-mi plăcea să mă urc în mașini la necunoscuți de frica unui posibil accident de circulație. Mă gândeam că, urcându-mă în mașină la tot felul de oameni, mai mult sau mai puțin echilibrați, orice se putea întâmpla, mai ales că accidentele cu depășire erau specialitatea locală. Și acum mai sunt. Mai duceam și frica de ”șoferi” în mine, idea de a nu fi răpită sau omorâtă de vreun dus cu capul, de aceea preferam să mă urc în mașinile „specializate” în transport, de obicei cu alți pasageri. Când eram singură preferam să fac conversație cu șoferul, ca să știu pe unde îl duce mintea și la ce să mă aștept. În liceu, m-am urcat singură la un tip în mașină la ocazie și în timp ce îmi povestea că tocmai îl părăsite prietena, eu număram casele din sat până la destinație, dându-i încurajări că, sigur se împacă, cu aia, doar să nu-l apuce gândurile sinucigașe pe drum si sa lovească vreun stâlp.
Cea mai nasoală fază am pățit-o in clasa a IX. Era la finalul semestrului și trebuia să merg la bunici, unde venea taică-meu să mă ia cu mașina. Era un drum de 3 km din oraș până la ei în sat, iar bunicii au venit mândrii cu căruța la oraș. La complexele și aerele mele de adolescentă rockeriță-in-devenire pe vremea respectivă, căruța aia reprezenta umilința supremă, așa că am refuzat categoric să mă urc în ea. Ei s-au lovit la orgoliu de fițele mele, că erau mândrii de mijlocul lor de transport, și am început să ne certăm. Am ieșit din ceartă cam ștrofălită si am decis sa o iau pe jos spre punctul de întâlnire cu taică-meu. Pe drum a oprit o mașină, m-a întrebat unde merg, i-am răspuns și mi-a zis că mă duce el, că merge în direcția respectivă. Era un tip pe la vreo 30-40 de ani. M-am urcat fără să mă gândesc prea mult, supărată pe situație și cu speranța că am să ajung cât mai repede. Șoferul a mers câțiva metri în direcția corectă, după care a întors. M-am speriat și l-am întrebat unde merge, la care el mi-a zis că, mă duce într-un loc sigur, că a văzut cearta și că mă salvează. Mi-au rămas în minte cuvintele ”mă salvează”, în timp ce am deschis ușa mașinii din mers și i-am zis că, dacă nu oprește sar. A oprit, văzând că sunt determinată și chiar aș fi sărit. In capul meu se rula deja filmul cu unde am să aterizez. Nu știu cât de întreagă aș fi ieșit în urma săriturii, dar cu siguranță am avut noroc că ușile nu se blocau automat (are și Dacia avantajele ei) și că am deschis repede ușa, de cum am mirosit că ceva nu-i in regula. Tipul nu prea a avut ce face, mai ales ca era in oraș.
Normal că nu am spus părinților pățania și nici nu l-am mai văzut vreodată pe individ. Nu am spus că-mi era jenă, și frică și rușine. Acum îmi este greu de imaginat de ce, dar atunci așa era, orice nu ieșea bine era cumva o rușine și o vină. Si parca, de fiecare data vina îmi aparținea.
Căpşunăriţa 
„La complexele și aerele mele de adolescentă rockeriță-in-devenire, căruța aia reprezenta umilința supremă, așa că am refuzat categoric să mă urc în ea. ”
Acum ti-a trecut? 🙂
ApreciazăApreciază
Eu zic mai bine sa ai grija cu fuckerii aia de pe tinder pe care-I inviti la tine acasa pentru o partida. Niciodata nu stii de unde apare un dezaxat.
ApreciazăApreciază
@Me – te-am mai rugat, sa nu-ți mai verși veninul, frustrările sau orice ții in tine pe aici, pentru ca asta reflecta de fapt toate ironiile tale deplasate.
Știi de ce te rog? Pentru ca, nu am chef sa-ți citesc eu sau alții comentarii idioate si atacurile la persoana care nu-si au rostul. Nu despre asta e vorba pe aici.
Sunt convinsa ca, daca ne-am întâlni in persoana ai fi tot miere si zahar, dar pentru ca aici nu-ți știe nimeni identitatea, crezi ca te poți sa te dezlănțui. Nu, nu mai poți si acesta este ultimul avertisment.
ApreciazăApreciază
Nu e nimic de genul, doar mi s-a parut amuzant sa-ti gasesti o scuza pentru atitudinea de atunci cand acum nu s-a schimbat mare lucru, poate e si mai rau.
Stii tu..ucigator de sincer..
Identitatea nu are nici o treaba, daca mi se pare de ajutor nu am probleme sa bat apropouri din astea si live.
Dar live, de obicei, e de ajuns sa deschida celalat gura cateva minute si iti dai seama ca nu poti fi de nici un ajutor, n-ai cum sa-l scoti din vizuinea lui unde se simte rege, chiar si la cea mai mica tentativa te lovesti de panica si furie si atunci n-are rost, in cazul asta da, as fi numai lapte si miere (nu miere si zahar ca e redundant).
Nu stiu daca ai observat dar nu sunt asa doar de dragul de a ironiza, nu sunt trivialitati de genul „totusi arati chiar de 38” sau „n-ai pus o virgula unde trebuie”.
Simpatizez oarecum cu tine, pentru ca am trecut prin acelasi proces, am avut aceleasi gen de probleme pornite din familie, complexe, unele poate mai grave ca ale tale, facut greseli asemanatoare pe parcurs, facut alte greseli incercand sa fac niste schimbari, etc.
Complexele tale n-au trecut dar lupti gresit cu ele, crezand ca avand mai mult si mai multe, lustruind exteriorul, ai sa-ti castigi respectul de sine, dar nu, nu functioneaza ci mai degraba accentueaza problema.
Pentru ca ceea ce tu interpretezi ca fiind „venin” si „frustrare” sunt mai degraba sentimentele tale proiectate asupra altora incercand sa le intelegi actiunile si motivatiile.
In ceea ce te priveste, exista un 25% dorinte de schimbare ca probabil nu dai bani la psihologi ca sa-ti pui poze cu el pe facebook/Instagram, dar uneori lasi impresia ca e mai mult un exercitiu narcisistic de a-ti ajusta propria imagine in ochii tai si daca merge – si a altora.
Eu daca m-as expune cum te expui tu si as declara ca sunt intr-un proces de self-improvement nu m-ar deranja ca altii sa remarce incongruentele, chiar as aprecia.
ApreciazăApreciază
Poate citind astfel de texte o să înțelegem (mai ales noi românii) că nu putem evolua fără informație și libertate de exprimare. Nu conștientizăm cât de dese sunt abuzurile pentru că nu știm de ele, pentru că n-a vorbit nimeni până acum. Era bine (cred unii) înainte când nu erau homosexuali, nu erau atâtea violuri sau crime – dar erau, și abia acum începem să le vedem. Ar fi bine să se trezească cei care cred că lumea era mai frumoasă până să vină internetul să ne-o strice.
ApreciazăApreciază
E rușinos (la inceput) si dureros sa vorbești de abuz. Ca victima a abuzului trebuie sa-ti spun ca mi-a luat multa putere ca sa recunosc si ca sa vorbesc despre asta, fără sa-mi fie rușine. Victima e de vina de fiecare data pentru ca a fost suficient de „proasta” sa se lase. Ce e trist e ca multe victime devin la rândul lor abuzatori, pentru ca sunt răni netratate pe care le duc cu ei si le exteriorizează asupra altora, a celor mai slabi decât ei.
ApreciazăApreciază
@Me, fara a fi avocatul diavolului ma gandesc ca exista barbati care apreciaza experientele sexuale ale femeilor de genul domnisoarei tinder. Daca urmaresti diverse seriale americane recente sau alte showuri sexul random e considerat ceva normal si devine ca o experienta profesionala pe care o capeti dupa ce lucrezi la mai multe firme. In plus barbatii care se insoara cu femei care au pus cariera pe primul plan nu au pretentii de genul cati parteneri a avut respective inainte.
Nu pot sa judec partea de aspect ( daca doar se lauda sau nu ) pentru ca inca n-am intalnit-o dar faptul ca merge la sala si se ingrijeste e un mare plus.
Legat de job si faptul ca reuseste sa se intretina singura din el e un fapt laudabil. Ca sunt multe alte job-uri mai bune ( bine platite ) asta e alta treaba. Plus, ea spune ca daca isi gaseste un partener stabil renunta la toate aventurile de pe tinder ( ceea ce arata un caracter moral ).
ApreciazăApreciază
Discutia nu era despre experientele sexuale ale d’soarei.
Show -urile alea nu exprima realitatea, sunt o metoda de (anti)educatie.
Gen: societatea are nevoie de „libertine”, daca nu exista destule, le facem, incepand de la adolescente plictisite care se uita la chestii gen si le facem sa creada ca mentalitatea de „sexworker” e o chestie „tare” si cheia reusitei in viata.
Nu cred ca sunt multi barbati care sa vrea o femeie la care sa aiba acces pe baza de „programare”.
In orice caz, nu genul dupa care ele sa fie moarte.
Nu e laudabil, e normal, doar panaramele o freaca la rece – profesional, asteptand un barbat de pe spatele caruia sa traiasca (mai bine).
Un partener stabil iti gasesti cam greu daca alegerile tale urmaresc in primul rand satisfactia de moment – asta a inteles-o d’soara intr-o oarecare masura.
Dar nici abordarea actuala nu e tocmai inspirata: hai sa ridic batul cat mai sus sa vad cat de sus poate sa sara, ca daca sar sus, gata – sunt o alegere buna.
O relatie ar trebui sa fie un drum comun a doua persoane care au obiective asemanatoare/compatibile pe termen lung + atractie.
Relatie care e musai sa fie codimentata cu rabdare, bunavointa, sinceritate, altruism, etc. musai de parti – elemente care sunt cam rare in ziua de azi.
ApreciazăApreciază
„Era bine (cred unii) înainte când nu erau homosexuali, nu erau atâtea violuri sau crime – dar erau, și abia acum începem să le vedem.”
Erau la fel de multe?
ApreciazăApreciază
Chiar mai multe în perioadele de conflict sau opresiune.
ApreciazăApreciază
„Sunt convinsa ca, daca ne-am întâlni in persoana ai fi tot miere si zahar”
Expresia de mai sus ma face sa-i accord si ceva dreptate lui Me. De ce ? Pentru ca aici cel putin , cei care comentam nu suntem cred eu o gasca de pustani in calduri ci niste indivizi maturi , realizati professional si cu ceva experienta de viata. Ceea ce exprima ea mai sus e atitudinea unor adolescent in calduri care agata gagici online eventual sau frustrati , marginalizati sexuali din diverse motive.
ApreciazăApreciază
„Show -urile alea nu exprima realitatea,” – serios ? eu cred ca tu traiesti intr-alta realitate.
„mentalitatea de „sexworker” e o chestie „tare” si cheia reusitei in viata” – ei vezi , aici nu intelegi tu . In societatea occidentala nonconformista chiar reprezinta o reusita in viata la fel ca nr de clicuri de pe youtube sau instagram
„barbati care sa vrea o femeie la care sa aiba acces pe baza de „programare”.” – selectia foarte stricta a domnisoarei sper sa fie doar o consecinta a job-ului
„panaramele o freaca la rece – profesional, asteptand un barbat de pe spatele caruia sa traiasca (mai bine).” – numarul de barbate de genul asta exista doar in visele lor
ApreciazăApreciază
„Chiar mai multe în perioadele de conflict sau opresiune.”
Statistici? Sau asa..doar un „feeling”…?
Ma refer inainte de ’89, erau atatea violuri, rapiri, crime ?
Dar pe cifre..
ApreciazăApreciază
Nu serios, nu trebuie sa fii in calduri ca sa vorbesti simpatic unei d’soare.
Problema e ca dincolo de sweet talk, fiecare isi face socotelile: „as fute-o o data si nu mai mult”, „as fute-o cu abonament”, „mi-e teama s-o si fut (don’t stick your dick in crazy)”…etc. sau de ce nu…”material de nevasta”.
D’soara se poate ca intre doua zambete seducatoare sa se chinuie sa ghiceasca care e venitul tau anual dupa hainele care le ai pe tine sau masina cu care ai venit, daca moaca ta s-ar asorta cu poseta ei Vuitton si ce ar zice prietenele ei de tine, etc. sau una mai familista ce moaca ar avea copiii ei cu tine .. 🙂
Si da, pana la o varsta esti gata te arunci ca hamesitul pe orice tipa la care ti se scoala si esti gata sa-i promiti vesnica iubire, dupa ce te mai maturizezi si te mai slabesc hormonii iti dai seama ca treaba asta are ceva mai multe variabile.
ApreciazăApreciază
Problema cu cifrele e că trebuia să fie cineva să le scrie și apoi să le publice, așa cum și la Cernobîl au murit câteva zeci de oameni. Mă îndoiesc că putem purta o asemenea discuție pe cifre, și alea să reflecte într-o măsură realitatea. Și da, intră la speculație ce zic eu aici.
Nu cred că pot spune prea multe despre istoria criminalistică a României, am auzit și eu tangențial de Ion Rîmaru și cam atât, iar legat de violuri cred că îți poți face idee dacă urmărești ce s-a întâmplat în timp cu casele de copii și mai nou poveștile care ies la suprafață cu diverse ocazii.
Înainte de ’89? presupun că te referi la perioada de dictatură comunistă, pentru că altfel putem merge până la războaie și na, acolo fu urât. Chiar dacă făceam parte dintr-o societate mai restrictivă, natura umană era la fel și mușamalizările erau la fel. Faptul că nu puteai vorbi nu cred că înseamnă că nu s-au întâmplat, ci că n-ai putut spune nimic nimănui – fapt confirmat de cei ce își spun acum povestea. Inclusiv propaganda și imaginea familiei din perioada comunistă era menită să-i sprie pe cei ce voiau să scoată adevărul la iveală și îi proteja pe abuzatori.
ApreciazăApreciază
„Pentru ca aici cel putin , cei care comentam nu suntem cred eu o gasca de pustani in calduri ci niste indivizi maturi , realizati professional si cu ceva experienta de viata.”
Chiar ar fi interesant sa aflu si eu cu ce se ocupa cititorii mei. Eu va povestesc despre ceea ce fac eu si cu ce ma ocup, aș vrea sa aflu si eu cu ce va ocupați voi, cei care ma citiți aici.
ApreciazăApreciază
Si atunci care va mai fi farmecul sa ne intalnesti ? S-au poate ti s-a facut un pic frica dupa evenimentele de la caracal ?
ApreciazăApreciază
Asta-i problema cu netul, ca multa lume vorbește in punga. Sta unul in fata unui monitor, paznic la ceva container de negrii prin Dubai, si-si da cu părerea barosana despre viata, in timp ce altul ii răspunde si mai filosof de pe o strada din Onești, unde o arde pe ajutor social si țigări Carpați. Mare scofala sa zici, eu fac asta. Orice munca este onorabila cat timp e cinstita.
ApreciazăApreciază
„paznic la ceva container de negrii prin Dubai”
Esti rautacioasa gratuit, iar sfaturile celor care comenteaza aici desi ironice nu sunt cu rea intentie.
„Mare scofala sa zici, eu fac asta”
Tu esti vedeta , noi suntem fanii dar daca tot te obsedeaza ideea eu sunt inginer la o companie in Emirate ( Abu Dhabi ). De salariu ce sa zic , hai de 5-6-7 ori cat ai tu probabil, ce sa faci se plateste bine sa pazestii negrii din container.
ApreciazăApreciază
@Sorin – uite ce zice google:
„The average pay for a Mechanical Engineer in Abu Dhabi is AED 128,559 per year. Is Mechanical Engineer your job title? ”
Eu nu am zis de bani, dar daca tot veni vorba…
ApreciazăApreciază
Ce ziceam eu cu primul interes, ghicit venitul… 🙂
De inginer software ai auzit? Nu mai zic ca sunt probabil cel putin o duzina de specialitati cu „inginer”.
ApreciazăApreciază
Denumirile joburilor sunt o mare scamatorie in zilele noastre. Eu nici macar nu sunt inginer, Cibernetica te face economist in acte. De asemenea nomenclatorul de meserii din Romania e foarte limitat, la mine cea mai apropiata descriere a fost „proiectant sisteme informatice”; chiar si intern titlul meu produce confuzii: e un nivel peste „senior purchasing manager” in achizitii, peste „HR manager”, 2 nivele peste „consumer research manager” si e egal cu „country manager” in vanzari, dar nu contine deloc cuvantul „manager”.
Am avut destule ocazii in care am fost confundat de oameni cu care am discutat prima data si la urmatoarea intalnire aveau o atitudine mult mai formala si politicoasa in loc de amicala ca prima data: erau si cu 3-4 nivele ierarhice mai jos. Chiar m-am distrat cand un tip de la mine din echipa m-a chemat urgent intr-o discutie cu o tipa care era foarte, foarte pornita. Am lasat-o sa faca scandal vreo 10 minute fara sa zic nimic, dupa aceea am sunat-o pe echivalenta mea in linia ei ierarhica, am lamurit treaba si tipa a fost foarte uimita cand a trebuit sa dea explicatii vreo 5 niveluri mai sus pentru faza aia, mai ales ca eu le faceam un serviciu gratuit in urma unei lungi si glorioase colaborari. A fost foarte distractiv pentru mine, asa ca nu s-a lasat cu urmari. Chiar a avansat acum cateva luni, un nivel.
In acelasi timp eu sunt marunt. Nu de alta, dar salariile peste 1 milion (pe an) incep 2 niveluri mai sus si sansele de a ajunge acolo fara sa ma fac gay, negru si progresiv sunt aproape nule: straight white men are not popular these days in forced diversity world.
ApreciazăApreciază
„Eu nu am zis de bani, dar daca tot veni vorba…”
Cine a zis ca eu sunt pe average sau ca sunt mechanic engineer ?
ApreciazăApreciază
d’soara tinder, nu suntem toti asa marcati de finante din nevoia de validare externa.
Apropo, stii care sunt banii adevarati?
Aia care iti acopera nevoile rezonabile fara sa trebuiasca sa fii obligat sa muncesti.
Nu ca am ceva cu munca, Doamne fereste, dar cand faci bani din ceea ce iti place sa faci, aia nu mai e munca e distractie 🙂
Si cand spun ca iti place, nu iti place din prisma finalitatii (banii) ci pur si simplu activitatea in sine.
ApreciazăApreciază
„cand faci bani din ceea ce iti place sa faci”
Asta se intampla rar in viata , de obicei e nevoie de sacrificii chiar pentru a castiga doar decent. Ma rog , daca banii nu sunt o prioritate in sensul ca cheltuielile personale sunt mici, idea ta e buna.
ApreciazăApreciază
@w – eu ma refeream la munci, la e fac oamenii care citesc aici, cu ce se ocupa, nu la denumirea joburilor. Și nu am intrebat despre cât câștiga lumea, asta e treaba fiecăruia, pur și simplu am speculat pe comentariul lui @sorin legat de bani.
ApreciazăApreciază
„Și nu am intrebat despre cât câștiga lumea”
Chiar daca ai fi intrebat nu e o rusine, societatea se invarte in jurul banilor. E clar ca un tip e cu atat mai interesant cu cat castiga mai mult ( cel putin din perspectiva unei femei ).
ApreciazăApreciază
@Sorin – fiecare femeie are perspectivele ei, dar asta nu însemna ca toate perspectivele sunt la fel.
ApreciazăApreciază
Dar nici nu negi ca pentru tine conteaza finantele unui potential partener
De altfel nici n-ai putea, ai spus-o in mai multe randuri intr-un fel sau altul. 🙂
Sorin: deinde ce prioritizezi in viata.
Daca esti fixat sa ai bani sau sa-ti cumperi cutare lucru, atunci categoric ai sa pierzi din vedere CUM faci acei bani si cat te costa ei de fapt.
Societatea poate, dar nu esti obligat ca om sa faci aceleasi piruete.
ApreciazăApreciază
„nu esti obligat ca om sa faci aceleasi piruete”
Banii nu sunt necesari doar pentru distractie sau cumparat lucruri, imagineaza-ti ca ai nevoie de o interventie medicala sau tratament care te poate costa viata. Ai bani pentru tratament traiesti , nu, dai coltul.
ApreciazăApreciază
„„The average pay for a Mechanical Engineer in Abu Dhabi is AED 128,559 per year. Is Mechanical Engineer your job title? ”
Eu nu am zis de bani, dar daca tot veni vorba…”
„eu ma refeream la munci, la e fac oamenii care citesc aici, cu ce se ocupa, nu la denumirea joburilor”
Sunt cuvintele tale, te hotarasti pe care din ele le recunosti? „Mechanical Engineer” e un titlu, nu o munca, si e destul de generic. Sorin e inginer la modul generic, asa cum sunt si eu economist, tu ai pus pe masa titlul de mechanical engineer, nu altcineva, si raspunsul meu a fost fix despre asta.
ApreciazăApreciază
„imagineaza-ti ca ai nevoie de o interventie medicala sau tratament care te poate costa viata. Ai bani pentru tratament traiesti , nu, dai coltul.”
Ai strans sa zicem 50.000 euro si tratamentul costa 100.000. Asa e ca ai muncit degeaba?
Crezi ca ai sa ai vreodata destui bani sa acoperi toate scenariile gen?
ApreciazăApreciază
@W – daca tot vrei sa intram in detalii:
Eu am întrebat ce munca fac cei care citesc, ca ar fi interesat sa aflu si eu.
Sorin a răspuns ca-i inginer, dar nu a scris ce inginer, nu mi-a zis ce face, e ca si cum as zice ca eu sunt doctor. Sorin. In schimb mi-a precizat cat câștiga, așa ca am dat un simple google search si l-am citat aici. Asta e tot. Nu înțeleg unde vrei sa ajungi prin comentariul acesta.
Concluzia: nimeni nu-i in stare nici sa spună ce lucrează.
ApreciazăApreciază
„Banii nu sunt necesari doar pentru distractie sau cumparat lucruri”
Corect. Banii sunt valoarea muncii fiecărui individ si se transpun in standardul lui de viata si posibilitățile pe care le are. Nu este nimic greșit in ați dori sa ai bani si in ați îmbunătăți standardul de viata. Este chiar o abordare sănătoasă.
ApreciazăApreciază
Stii ce e amuzant, ca o facem pe prostii
Cand banii fac din oameni monstri
Nu nu nu
Tu nu vezi cum trec anii
Si toata lumea danseaza
Dupa cum canta banii
Daca iubirea pentru bani
In lumea ta e sentiment
Ajungi in viata ta absent
Banii nu sunt pansament
Eu nu zic ca nu trebuie sa alergi dupa bani
Dar in schimb dai timp, ani
Apoi sa-mi zici la batranete
Cu ce moneda cumperi alta tinerete
ApreciazăApreciază
„nimeni nu-i in stare nici sa spună ce lucrează.”
Am intrat aici pentru a discuta idei, afla lucruri noi , opinii diferite. Blogul asta nu e facebook si nici linkedin. Totul e anonim in ideea de a da mai multa libertate de opinie. Nu ma intereseaza ce lucreaza sau ce bani in cont au ceilalti ci dimpotriva apreciez mai mult pe cineva care vorbeste elegant decat indivizii care se lauda in toate directiile ce potenti financiar sunt. Nu trebuie sa o iei in nume de rau daca cineva iti da doar niste indicii generale despre job ( de ex inginer ). Desi recunosc ca e placut nu vreau sa fiu apreciat de cineva doar pentru bani si job.
ApreciazăApreciază
@nimic nu este obligatoriu și nu trebuie sa spui nimic din ce nu îți convine. Eu am intrebat in general ca eram curioasa cu ce se ocupa lumea. Pe unii care citesc aici ii știu privat și știu ce fac. Departe de mine gândul de a judeca pe alții in funcție de job. Și eu am spălat vase pe vremuri și a fost o munca ca oricare alta. In timp am aflat ca mulți oameni misto au spălat vase la începuturi. Nu judec pe nimeni in funcție de job, caci așa cum am prieteni proprietari de afaceri mari, am și prieteni care fac munci mai simple.
ApreciazăApreciază