Cu cât petrec mai mult timp construindu-mă emoțional pe mine, cu atât observ mai ușor cât de distruși sunt cei de lângă mine, cât de fragili și de afectați. Mi-e frică să le citesc în ochii, printre cuvinte și în gesturi durerea. Îmi este o frică teribilă că doare, că îi doare pe ei și că mă va durea și pe mine. Încerc să-i consolez, să nu le apăs punctele sensibile, să nu le de pansez rănile, dar în același timp vreau să-mi păstrez asertivitatea, integritatea și libertatea mea. Acest echilibru fragil între conștiința de sine pe de o parte și nesiguranța celorlalți pe de alta, este al naibii de greu de menținut, pentru că orice gest de-al meu de independență, orice gând al meu de libertate, orice decizie de-a mea de siguranță, este pentru ei un pas de împotrivire, un cuget de aroganță și un act ce le va provoca frustrare.
Durerea și frica oamenilor se citește cu claritate și ușurință în lucrurile mărunte. Sunt cuvintele aruncate cu ură, printre rânduri, în spatele cărora depun efort și zel, sunt reacțiile impulsive, defensive și violentele cu care se apără de atacatorii de multe ori invizibili, ori e aroganța pe care o afișează ca să-i ținem pe ceilalți la distanță.
Nu sunt nici pe departe străină de aceste mecanisme de manifestare a durerii, aceste strigăte deghizate, pe care le-am strigat și eu de atâtea ori și atât de tare, până mi-au smintit din loc glasul, rămânând mută de durere și paralizată de frică. Am îmbrăcat și eu haine arogante, afișând o indiferență aparentă, ori o superficialitate falsă, deși în străfundul meu am rămas aceeași persoană minunată și fragilă pe care am încercat de atâtea ori să o ascund, fără de succes.
Căpşunăriţa 
Cand cineva iti spune lucruri care nu iti convin de ce le privesti ca o rautate ? Poate exprimarea sa fie ironica sau rautacioasa dar obiectiv chestile alea pot fi adevarate ( nu neaparat 100% ). Dezvoltarea motivationala e buna pentru confortul personal dar mai are si scapari in sensul ca iti idealizezi persoana comparativ cu realitatea si cu cei din jur.
ApreciazăApreciază
@Sorin – nu despre situația menționata de tine vorbesc. Situația menționata de tine se crează atunci când cineva exprimă o părere pertinentă, dar intr-un mod neplăcut sau brutal. Aici vorbesc despre situațiile in care oamenii cu grave delegări emotionale reacționează la cei din jurul lor, proiectându-și frustrările, fricile și nemulțumirile de sine în alții.
ApreciazăApreciază
Ca să-i păstrezi apropiați pe cei din jur trebuie să crești cu ei, nu să te poziționezi deasupra lor. Uneori îți schimbi modul de gândire și nu te mai potrivești cu cei din jurul tău și asta e, o luați pe drumuri diferite. Dacă nu vrei să depui efortul de a-i duce cu tine, e mai bine pentru toți să păstrezi distanța și nu contează care are dreptate pentru că până la urmă relațiile cu oamenii trebuie să ne fie benefice, nu să ne chinuie.
„[…] în străfundul meu am rămas aceeași persoană minunată și fragilă […]” – wow, where did that come from?!
„Aici vorbesc despre situațiile in care oamenii cu grave delegări emotionale reacționează la cei din jurul lor, proiectându-și frustrările, fricile și nemulțumirile de sine în alții.”
Atunci când nu te simți tu bine nu ai cum să nu proiectezi chestii nasoale asupra celor din jur. Poate gravitezi în jurul celor care sunt ok și încearcă să te ajute sau în jurul unora cu probleme similare. Atunci când o să te simți ok n-o să-i mai accepți pe cei din ultima categorie.
ApreciazăApreciază
„oamenii cu grave delegări emotionale reacționează la cei din jurul lor, proiectându-și frustrările, fricile și nemulțumirile de sine în alții.”
Poate asta e rezumatul la ce faci tu de fapt in articolul asta.
ApreciazăApreciază
@Me – este exact rezumatul la ceea ce faci tu. M-am gandit la comentariile tale, printre altele, scriind acest text.
ApreciazăApreciază
Si uite asa am ajuns la gradinita: ‘ba tu, ba tu..’
ApreciazăApreciază
@Me – eu doar îți comunic la ce m-am gândit, nu ce cred eu despre asta. Eu vorbesc de fapte, tu o dai pe interpretări.
ApreciazăApreciază
Da, stii cum se rezuma articolul?
I’m wonderful and on (the way) to the top, all the rest are stuck & suck.
Sau sa o luam altfel, ce te face sa crezi ca ceilalti lucreaza cu „proiectii” si tu nu?
Ca ai dat bani la un psiholog sa-ti zica ce minunata esti, ca faci progrese, etc.?
Si daca de fapt nu faci? Asa-i ca-l platesti cam degeaba?
ApreciazăApreciază
@Me – frustrarile ce se scurg din tine acum îmi demonstrează teoria. Merci de ajutor 👍. Contributorii sunt apreciați 🥰.
ApreciazăApreciază
Exact ce spuneam. Proiectii, proiectii..
Banii aia care ii dai la psiholog nu prea cred ca te ajuta dincolo de a-ti mangaia orgoliul si asa problematic.
De ce nu-ti schimbi perspectiva, poate si ei sunt acele persoane minunate in ciuda manifestarilor care ar indica altceva?
Sau poate tu nu esti atat de minunata cat te crezi atat timp cat la suprafata ajung doar reactii aiurea care indica frica, disperare, nesiguranta, etc?
ApreciazăApreciază