Free Solo este un film despre performantă. Scenariul filmului explică clar cum se face performanța, care este prețul performanței și modul de gândire al celor care ajung la performanță. Indiferent de domeniul de activitate, principiile performanței sunt clare. Performanța, nu se naște din comoditate și în nici un caz nu este un produs al normalității, nu ”face frumos social”, nu-i nici drăguță și nici romantică. Ea nu ține doar de vise, ci de ambiție, nu-i pasă în mod deosebit de talent, dar este strâns legată de puterea de sacrificiu. Oamenii care fac performanță fac sacrificii, pentru că este singura cale prin care se poate ajunge la performanță, iar viața mi-a demonstrat că, fără sacrificiu nu pot să depășesc media. În momentul în care vrei să fii mai bun decât restul într-un anumit domeniu, sau câteodată doar vrei ca să contezi, să faci ceva mai mult decât majoritatea, trebuie să te concentrezi pe ceea ce ai de făcut și să mergi înainte, luând cu tine toată povara sacrificiului ca pe ceva natural. Sacrificiul este o etapă a succesului, o necesitatea, care trebuie primită fără regret, oricât de mult ar durea, oricât de mult ar aliena și indiferent de frustrările pe care le creează. Dacă te gândești la sacrificiu, vei fi demotivat și câteodată te poate întoarce din cale. Rețeta este aceeași, indiferent de țel, chiar dacă-i mare sau relativ mic, intelectual sau fizic. Când mă gândesc la sacrificiu, îmi vin în minte nopțile nedormite în care scriam la doctorat, zilele de vară pe care le petreceam în casă și vacanțele, pe care am ales să le petrec în fața monitorului. Nu este de fel plăcut, nici confortabil, mai ales când cei din jurul tău simt că au atins deja nivelul la care vor să fie, iar tu încă mergi. De multe ori te întrebi de ce sau dacă viața ta, chiar depinde de realizarea respectivă. Dacă asculți vocile din jurul tău, foarte ușor ajungi să devalorizezi performanța, nu pe ansamblu, dar pentru tine. Când încetezi să te mai întrebi și să-i întrebi pe alții, iar în loc de asta pur și simplu să faci, atunci te îndrepți spre performanță.
Succesul are calitatea aceasta de a spala ca prin minune toate regretele din minte, odată ce țelul este atins. Succesul, mai ales cel greu obținut ori care presupune un anumit risc, precum Free Solo, se traduce înainte de toate într-un anumit mod de gândire. Pentru succes ai nevoie de o minte rece și detașată, care este în întregime concentrată pe țel, nepermițând altor elemente să o tulbure. Îndoielile sau chestionarea planului sunt nocive în atingerea performanței și cu cât mintea este mai rece și mai concentrată pe țel, cu atât succesul și performanța sunt atinse mai repede.
Am găsit interesant în film momentele în care Alex trecea cu superficialitate peste moartea unor cățărători pe care îi cunoștea, răspunzând în același stil detașat, nevoilor de afecțiune ale prietenei sale. Tipa, devine la un moment dat iritantă, când frica ei de-al pierde și comunicare mesajului respectiv lui, nu-l ajuta să-și atingă țelul. Pe de altă parte, în ciuda nevoii lui evidente de afecțiune, răceala și distanța pe care o punea între el și ceilalți, dădea de înțeles fiecărei persoane din viața lui că, nu va fi luată în considerare și în nici un caz nu se va regăsi pe lista priorităților. Succesul și performanța nu sunt ușor de atins, dar într-adevăr au un gust aparte. Sunt delicioase.
Căpşunăriţa 
Încerci să găsești o legătură intre Alex și mr cheliuta?
ApreciazăApreciază
Din ce ai scris pe aici nu pari sa fi depasit media, deci paralela e exagerata insa da, esecul in plan romantic e related insa nu cauza efect, ca si la Alex au o cauza comuna.
Sorin: ce, crezi ca i-a dat deja papucii mr. Climb?
ApreciazăApreciază
Ar fi culmea, mr cheliuta era luat la mișto de domnișoară mai demult în ideea că nu se încadrează la cerințele ei și acum văd că mai are puțin și plânge după el.
ApreciazăApreciază
@Sorin – dacă vrei să comentezi pe aici legat de ceea ce scriu în posturi, ești binevenit, dar te rog, nu fă miștouri de oameni pe care nu-i cunoști și pe care-i și încurci, căci nu-i cazul.
Capita/Me sau cum o vrea să-și spună domnul din Bacău (că doar văd după adresa IP că-i aceeași persoană), care-și lasă pe aici veninul în lipsă de ocupație, să ne scuze. Îi sugerez să-și găsească alte bloguri mai potrivite pentru frustrările lui.
ApreciazăApreciază
Îi incurc pentru că atunci când te-am întrebat nu mi-ai răspuns. Să înțeleg că protagonistul ultimei aventuri sexuale nu e arhitectul? Îți reamintesc că tu îl caracterizai chelios, mic de statură și la vreo 4000 zloti / lună.
ApreciazăApreciază
Nu as numi performanta depasirea mediei (citat: „fără sacrificiu nu pot să depășesc media”). Performanta incepe de la a fi in top 25%, e performanta reala sa fii in top 10% si e excelent cand ajungi in top 1% din domeniul in care activezi. Chiar si in top 1% o sa fie zeci, sute sau mii de oameni mai buni ca tine, ca sa nu crezi ca ai ajuns la capat. Dupa cum e o vorba, si in finala olimpica sunt 9 oameni care nu sunt pe locul 1.
Performanta adevarata costa; nu doar bani, ci timp si viata. In orice domeniu se considera ca ai nevoie de 10-15,000 de ore ca sa ajungi bun. Asta inseamna o gramada de timp pentru care trebuie sa sacrifici o gramada de alte chestii pe care voiai sau puteai sa le faci, oameni cu care puteai sa interactionezi, familie neglijata, parteneri de viata pierduti. Performanta nu inseamna 1 ora pe zi, 3 zile pe saptamana, inseamna 4-6 ore pe zi 5 zile pe saptamana vreo 10 ani in sir. Restul e doar vorba goala.
Si atunci chiar te intrebi daca merita, sa iti sacrifici 10-15 ani de viata doar ca sa ajungi intr-un top, unul di cele 1,000,000 posibile. Renunti la o familie, la a avea copii, la o gramada de chestii doar ca sa fii in top 1% la aruncat clatite in aer, la urcat munti fara coarda sau la jucat tenis. Culmea, ca la unele aparent merita (sa joci tenis in top 5 ATP e foarte bine financiar), la altele e evident ca nu. Dar chiar si la alea la care aparent merita nu stii de fapt care e costul. Am un exemplu in familie, un tip care a fost capitanul echipei campioane a Romaniei la un sport cunoscut, castiga destul de bine, a jucat o vreme si prin afara, totul suna bine pe hartie. Are 40 de ani si traieste de peste 10 ani pe analgezice, asta e mai putin cunoscut. Si are 40 de ani si nici o meserie, ca antrenori de sport sunt pe toate drumurile si sunt doar vreo 10 care castiga chiar bine in Romania, mult sub 1% din numarul total de antrenori.
ApreciazăApreciază
„Renunti la o familie, la a avea copii” – dar poate că pentru unii chestiile astea nu înseamnă mare lucru, sunt la fel ca religia, o doctrină. Mai important e să fii în top și nu neapărat pentru a fi apreciat ci pentru a-ți dovedi tie că poți.
ApreciazăApreciază
Mai citește odată ce am scris despre el: https://viatapetinder.wordpress.com/2019/10/22/test/
Singura caracterizare pe care eu i-am făcut-o a fost că-i mic de înălțime, având undeva peste 170. Restul sunt fabulații din comentarii.
ApreciazăApreciază
„E puțin cam departe de idealul meu” , ăsta cum se traduce că poate nu inteleg eu.
ApreciazăApreciază
„Nu este de fel plăcut, nici confortabil, mai ales când cei din jurul tău simt că au atins deja nivelul la care vor să fie, iar tu încă mergi.”
Cei din jur n-o să înțeleagă niciodată motivația pe care o ai tu, mai ales dacă nu au tangențe cu domeniul respectiv. Apropiații văd că te chinui și uneori se gândesc că poate nu merită efortul pentru că țin la tine. Cu ăștia n-ai ce să faci, pentru că încearcă să te înțeleagă și îți vor binele. Ăilalți, cei care nici nu încearcă să înțeleagă și, pe scurt, nu văd rostul, sunt oamenii de care trebuie să te detașezi. Dacă ești într-un cerc în care ceilalți nu sunt interesați de ce faci și nici nu încearcă să te susțină, ai deja destule semne că trebuie să pleci de acolo.
„Dacă asculți vocile din jurul tău, foarte ușor ajungi să devalorizezi performanța, nu pe ansamblu, dar pentru tine.” – Performanța/succesul înseamnă lucruri diferite pentru oameni, caută pe alții pe care să-i asculți.
Acum aș vrea să te întreb ceva. Înțeleg că ai studiat niște lucruri în decursul a mai mulți ani, iar asta s-a concretizat printr-o teză de doctorat și niște publicații. Crezi că ai relizat ceva finit? adică ai plecat dintr-un punct și ai ajuns unde voiai să ajungi? În sensul că e ceva complet, un reper în domeniu? Te întreb asta pentru că modul în care se desfășoară studiile de doctorat și întregul sistem mi se pare moartea pasiunii când vine vorba de cercetare.
PS: Un bărbat cu înălțimea de peste 170 cm nu e mic de înălțime, așa cum un penis de 15 cm nu e mic. Poate nu satisfac criteriile unora, dar asta e altceva.
ApreciazăApreciază
@W: nu știu dacă te referi exclusiv la sport, dar în multe domenii nu există statistici relevante care să te plaseze într-un top. A fi în 10%, 5% sau 1% ține mai mult de politică și de ce vrea să scoată în evidență ăla care face topul. Sau, anumiți oameni ajung să aibă o anumită recunoaștere la mulți ani după moarte când se vede mai bine unde se situează realizările lor în comparație cu multe altele – mai ales cazul artiștilor.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ma refer in special la sport, dar nu exclusiv. Da, sunt asemenea oameni, e alegerea lor, ei suporta consecintele.
Vezi ca inaltimea medie la barbati in Romania e parca ~ 175 cm*. La 170cm e chiar treimea inferioara, se poate spune ca sunt persoane mici de inaltime.
*: Wikipedia zice 172, dar cifrele sunt neconfirmate si cam dubioase, ar insemna ca suntem cu 5-10 cm mai scunzi decat vecinii directi, ceea ce e foarte improbabil. Din experienta proprie in Bucuresti inaltimea medie a barbatilor e cam 180 cm, iar cei de 190 nu sunt deloc rari.
ApreciazăApreciază
@dam167 – când am făcut doctoratul a trebui să renunț la multe chestii ca să-l termin, de unde și înțelegerea mea pentru sacrificiu. Dar, sacrificiul meu a fost superficial, în comparație cu sacrificiul necesar performanței. Doctoratul a fost un succes, dar nu o performanță. A fost și o provocare să-l fac în alte limbi, engleză și poloneză, dar la un moment dat m-am obișnuit cu asta și mi s-a părut mult mai greu să-l scriu în română. Am studiat foarte amânunțit subiectul doctoratului, am lucrat pe baza cercetărilor existente de top, bazându-mă pe studii din toată lumea, chiar am cunoscut personal un gurul nr 1 din domeniu la ora respectivă, (a fost oau pentru mine atunci) și unul dintre cei care mi-au făcut recenzia lucra cu gurul respectiv (deci, dublu oau), dar nu în nici un caz doctoratul nu-i o teză finită. În primul rând că-i limitat în timp, cercetarea fiind valabilă în perioada respectivă. A fost cu siguranță ceva nou în teritoriul de studiu, în zona Europei de Est, dar noutatea se învechește repede în cercetare. Am avut o teorie inovatoare în el, un fel de noutate în domeniu pe ansamblu, pe care se poate explora, dar cum am schimbat domeniul și am trecut la afaceri, nu am mai avut ocazia să fac asta. Poate o să o facă alții. Faza cu cercetarea este că expiră și mereu trebuie să vii cu ceva nou.
Cât despre doctorat în România, bănuiesc că-i diferit, pentru că studiind în 3 sisteme, îți pot spune că România e foarte slab pregătită științific. Există excepții, dar pe ansamblu sistemul este foarte prost. Am avut două recenzii la doctorat, una din Polonia (profesorul care lucra cu gurul din US) și una din România. E o diferență uriașă între ele și cu toată bunăvoința și cunoștințele profesorului din România, el nu a înțeles unele chestii esențiale din lucrare.
Cât despre înalțimea de 170, mie mi s-a părut mic, pentru că eram obișnuită să mă întâlnesc cu bărbați de 180 și peste. Este clar o percepție a mea pe baza experienței personale.
ApreciazăApreciază
@Sorin – fizic vorbind, nu era în aria mea de interes.
ApreciazăApreciază
Orice barbat la 1,70 m e o gluma de om. Si pula de 15, la fel, e o gluma. Daca coroboram, avem chiar etalonului mascariciului barbatesc, emotional si instabil, certaret si pus mereu sa futa alta pizda, ca sa-si arate ca poate
ApreciazăApreciază
Bai, Akenathoane, ca tu iei pula de 15 cm ca gluma e problema ta, nu interesează pe nimeni ce faci in dormitor.
Dar sa zici ca unul ca Messi este “o gluma de om” din cauza înălțimii mi se pare ca te trece pe tine in categoria glumelor. A celor proaste.
ApreciazăApreciază
Messi e un exemplu perfect. Studiaza un pic cazul, vezi cat de nefericit a fost, cat de instabil, ce probleme de adaptare a avut si ce frustrari. Talentul lui in mingicareala nu a putut niciodata inlocui problemele emotionale aferente. I-au trebuit, cat, 30 de ani, sa poata arbora si el un zambet acceptabil de incredere in cercurile sociale ?
ApreciazăApreciază
Dar de Putin ce mai zici, și asta are probleme emoționale?
ApreciazăApreciază
Sau Napoleon Bonaparte că mi-am adus aminte.
ApreciazăApreciază
Chestia e că ideologia spartană a lui Akhenaton n-are prea multe rădăcini în realitate, și e de ajuns să frunzărești puțin studiile care s-au făcut și se fac în continuare. Orice femeie/bărbat are dreptul să țină la preferințe, mi se pare chiar normal să spună de ce e atras(ă). Preferințele și generalizarea, în schimb, nu sunt același lucru.
Așa cum femeile mai fac mișto de bărbați că ar compensa cu obiecte lucruri pe care nu le au, în mod ironic, multe femei care umblă după bărbați 180+ au cam 160 cm. Femeile înalte ajung să se mulțumească dacă partenerul nu e cu mult mai scund decât ele. Sexul și relațiile cer și creier și de obicei persoanele care-l folosesc nu se blochează doar în unele fixații.
ApreciazăApreciază
bineinteles ca da, ce intrebari sunt astea? niciun mascul de 1,70 m nu poate fi barbat, ci doar mascul. adica, are partile anatomice, si alea, vai de capul lor, masculine, dar nu sunt barbati. sa fii barbat, inseamna ceva mai mult, trebuie sa fii perfect echilibrat emotional, sa nu fii condus de emotii. orice barbat emotional este o femeie. iar un mascul nu poate fi barbat daca nu este mai intai corespunzator standardelor anatomice ale lumii in care traieste(uite, spre exemplu, cel de 1,70 putea fi barbat in Egiptul Antinc, cand media de inaltime era cu 20-30 de cm mai mica ca azi), pentru ca asta ii va conduce emotional viata: frustrari, ambitii peste masura, patimi demente dupa femei, ca sa se confirme si reconfirme intruna. ceva oribil!
nu exista masculi scunzi si micpulieni care sa fie OK emotional. nu exista. fie ajunga sa faca ei insisi misto de ei, adica sa traiasca o viata de mascarici perpetuu, fie o dau in chestiile mentionate mai sus si devin femei, traind ca femeile
ApreciazăApreciază
N-ati priceput care e problema, daca esti mediu de inaltime, pewla medie si futi multe femei, baiatul cu inaltime peste medie si pewla peste medie care fute si el multe femei se simte insecure.
Adica el stie ce fel de femei trag la el si de ce, dar nu poate intelege de ce exista si alt gen de barbati si alt gen de femei si aia sunt bine mersi si fut bine mersi.
Sigur trebuie sa fie ceva gresit in legatura cu ei, asta era…sunt instabili emotional :))
ApreciazăApreciază
Acuma mai ține și de noroc în viață. Dacă natura ți-a dat 15 cm și ai dat numai de tute care s-au strâmbat și ai rămas cu complexe adânci da, e aiurea, dar nu e neapărat ceva general valabil. Dacă s-ar mai termina propaganda asta a societății ar fi mai bine, pentru că în realitate nu sunt așa mulți cu 15+ cm pe cât susțin unii/unele.
Nimeni nu e perfect echilibrat emoțional. Poți trăi ca o femeie, ca un bărbat sau ca un neutru dacă te simți tu împlinit, secretul e să te detașezi de prejudecăți. Tot rahatul ăsta cu bărbații adevărați, femei subjugate și alte ideologii dubioase scoate la iveală tot felul de probleme psihologice. Partea bună e că după ce femeile dau de bărbați adevărați, care nu știu să deșurubeze ceva sau unica lor problemă în viață e că au trecut deja 7 zile fără să-și penseze sprâncenele, o să revină la ăia normali de 170 și 15 cm.
ApreciazăApreciază
nu, nu ai cum sa fii vreodata implinit daca nu te comporti adecvat, asa cum s-a trait de mii de ani si cum a fost impinsa societatea pana in punctul asta. nu poti sa fii implinit, fericit, echilibrat sau cum vrei sa-i zici daca nu traiesti asa cum ar trebui sa traiesti. daca esti barbat, sa traiesti ca unul, nu ca o femeie sau ..neutru(ce dracu-i asta, transgender shit si alte deviatii d-astea ce duc la sinucidere ?). daca esti femeie, da, sa-ti gasesti directia in barbat, sa-l recunosti ca atare si sa faceti echipa aia buna. nu exista femei puternice , ci doar barbati slabi. cum, la fel, nu inseamna ca femeia sa i se supuna, ci sa-i cedeze si sa-i ofere suport(restul ar trebui sa faca el), ceea ce un pic altfel. ce spui tu de ideologii dubioase si prejudecati e de fapt o norma nu numai sociala, ci chiar si naturala, care ne-a adus unde suntem. nu merge si nu a mers niciodata altfel. hedonsimul asta cu sa traiesti cum vrei tu, nu conteaza nimic, mie sa-mi fie bine, esueaza lamentabil intotdeauna. d-aia gradul de depresii si sinucideri in randul gay-ilor , feministelor si transgeneder-ilor whatever da faq is that e urias. d-aia nu mai merg relatiile, ca s-a fortat chimbarea normei sociale si d-aia orbecaiesc non stop oamenii unii dupa altii. ca-s invatati sa fie hedonisti, ceea ce-i faci si slabi, si rataciti, mergand pana la severe probleme mentale. ce-ar fi lumea asta, ce s-ar alege de ea daca fiecare ar face numai cum vrea si simte? cum s-ar ciocni non stop, cap in cap, toti cu toate? How about sa mai faci si ce trebuie, nu numai ce vrei, ca daca nu, societatea si natura au grija sa te readuca brutal la realitate…how about sa mai incetam cu „nimeni nu trebuie judecat” si alte labareli d-astea emotionale? ba chiar dimpotriva, am judecata si am constiinta, judec, am propriile pareri si mi le argumentez logic si fuck your feelings :)) am ajuns o planeta de sensibilosi si degraba afectati si pussies all the way. si d-aia nu se misca, ba chiar regreseaza masiv lucrurile in societatea de tip liberal, in ceea ce priveste relatiile intre sexe, CEL MAI RAU ! hai sa mai lasam cacaturile emotionale si dezvoltarile personale(ce dracu o mai fi asta) sigrija sa nu ofensezi si preocuparea obsesiva pentru egalitate, incluziune si hedonsim si sa mai facem si ce trebuie?! iar ce trebuie iti poti da seama destul de rpede, odata ce-ai lasat in urma feeling-ul si apelezi la logica si morala. nu are cum sa nu iasa bine cand apelezi la logica, natural si morala. in schimb, urmeaza-ti „inima” si emotiile si-o sa vezi ce iese…de fapt, vedem cum totii, sper
ApreciazăApreciază
Well, nu pot sa nu fiu de acord cu cateva puncte din wall of text te mai sus.
ApreciazăApreciază
Ideea e că sensibiloși am fost tot timpul, doar că nu ne-am putut exprima, așa că acum suntem la extrema cealaltă. Chiar nu știu ce să zic despre deviații, știu doar că homosexualitatea e veche de când lumea, deci nu e nici nou, nici caz izolat. Eu cred că multe lucruri se vor sedimenta și se vor liniști cu timpul, dar nu cred că interzicerea și reprimarea o să facă bine. Dacă societatea fucks you up, normal că ai oameni fucked up. Na, până una alta o să fie bărbați machiați și cu implanturi și produse de uz personal din cauciuc reciclat, fără PVC sau azbest sau orice altceva provoacă cancer, ca să nu se rănească oamenii când mușcă din ele sau și le bagă în..
@autoarea: uite, cică nu există femei puternice.
ApreciazăApreciază
@dam167 – poate nu a întâlnit omul. E normal, se mai întâmplă.
ApreciazăApreciază
@W – nici eu. Deci prima dată suntem de acord 🙂 într-o privință.
ApreciazăApreciază
Cred ca cei puternici isi vor transmite genele mai departe, indiferent de masuratori, asa cum s-a intamplat si pana acum.
ApreciazăApreciază
Femeia e puternica doar atunci cad e vorba de ceea ce poate face pentru copii sau tovarasul ei.
Valabil si pentru barbati, de obicei la barbati orizonturile pot fi ceva mai largi, o comunitate, o tara, o cauza, etc.
Specia aia de femeie hedonista, care nu e conectata practic cu nimeni altcineva decat nevoile ei – si alea superficiale, materialiste, derizorii, nu e femeie puternica, e o biata victima.
ApreciazăApreciază