Mă întorc din Varșovia cu trenul de 17:30. Părăsesc orașul cu un dram de regret și la o oră mult prea devreme pentru mendrele mele obișnuite, alegând să renunț la o noapte de alcooale și iarbă în compania arabilor pentru o seară liniștită la mine acasă, eventual în compania arhitectului și a prietenilor lui, cu care mă văd tot mai des în ultima vreme.
Duc cu mine remușcarea că am făcut alegerea greșită. Alegerea asta este din ciclul celor pe care oricum le-i potrivi, tot nu face click. Ultima oară când am trecut printr-o situația similară a fost în Berlin. Atunci am avut de ales între Bergheinn și întâlnirea cu un tip de pe Badoo, un farmacist care a venit din Halle două ore cu mașina ca să mă cunoască. I-am propus la modul mai serios decât în glumă, să intrăm în Bergheinn, când am trecut prin fața clădirii, dar a fost prea moale. M-am gândit ulterior cu regret că, l-aș fi putut abandona acolo, la intrare. Dacă nu m-ar fi lovit remușcarea. Remușcarea, care în situațiile acestea este perversă, căci o ai indiferent de alegerea pe care o faci. Este remușcarea inevitabilă, pe care decât să o iei în brațe, ai prefera să te tai dureros în două, ca să poți fi în două locuri în același timp, împăcând-ți și nevoile blânde și pe cele sălbatice, iar pe deasupra și pe ale altora.
Partea proastă în aceste situații, când ambele par bune și în același timp la fel de proaste, este că nici una nu-i ideală, neștiind niciodată, care-i cea corectă. Privind pe termen scurt cea mai bună alegere este de multe ori una, care pe termen lung are toate șansele să fie cea mai proastă. Retrospectiv, farmacistul din Halle a fost simpatic, m-am bucurat de compania lui vreo 4 ore, iar apoi ne-am făcut multe planuri și ne-am scris activ până prin perioada Crăciunului. Atunci i-am refuzat iniția de a petrece sărbătorile împreună în Halle, alegând să le petrec la mine acasă cu arhitectul. M-a mânat comoditatea stabilității, cu un bărbat cu care aveam deja câteva chestii în comun și eram compatibilă sexual, inhibându-mi spiritul de aventură cu un altul, care mă știa cu numele de pe Badoo.
Oricum ar fi, nici o alegere nu mă satisface pe deplin și în curând oboseala îmi va șterge regretele.
Căpşunăriţa 
Oamenii care sunt axati strict pe satisfactia personala rareori sunt fericiti, oricat ar lupta pentru asta – paradoxal dar cam asa e, cu cat alearga mai mult spre scop cu atat pare ca se indeparteaza.
Dar e ceva comun la romani, parinti neglijenti, abuzivi, distanti afectiv, care produc copii – viitori adulti, narcisisti.
ApreciazăApreciază
Din povestiri esti intr-o relatie cu arhitectul, are haine la tine si se discuta de a avea si tu la el, e o relatie si nu un one night stand.
In acelasi timp te gandesti sa ti-o tragi cu farmacistul. Stii care e numele popular dat unor asemenea femei?
ApreciazăApreciază
Oricum mr spaghete nu e cine știe ce combinație. Eu am zis de la început. Chiar nici acum n-am înțeles de ce s-a combinat cu el. Beta males are everywhere.
ApreciazăApreciază
@w – ai inteles greșit. Am cunoscut in Belin pe cineva inainte sa am ceva relație locală. Sa terminat când am ales de Crăciun cu cine sa-l petrec. Atât.
ApreciazăApreciază
Pai nu era nimic de ales, erai deja cu un tip. E ca si cum eu as spune ca am de ales intre a merge la birou cu motocicleta si teleportare, dar nu prea exista teleportare; asta inseamna ca nu am de ales, nu?
ApreciazăApreciază
Nu intelegi femeile.
Ideea este ca avea variante, da?
E nasol la o anumita varsta sa recunosti ca nu prea ai de ales si te multumesti cu ce pica si inca te rogi sa pice ceva cat de cat decent.
Valabil si pentru barbati, desigur.
ApreciazăApreciază