În Polonia se apropie weekendul lung, cu patru zile de vară disponibile pentru vacanță. Fiică-mea a mers la taica-su și când a luat-o de la mine, l-am întrebat ce planuri au, mai ales că ținuse neapărat să o ia la el în perioada respectivă.
– Mergem să navigăm, m-a informat el triumfător.
– În Mazury? am întrebat eu.
– Da, îmi răspunde el.
– Cu ai tăi? În ultimi ani obișnuisem să-i luăm pe părinții lui cu noi când navigam.
– Nu, cu Natalia S. și părinții ei, îmi răspunde fiică-mea. Natalia S. fiind cea mai bună prietena a fiice-mi pe vremea când mergea la grădiniță.
– Interesant, nu știam că încă mai păstrezi contactul cu ei, am comentat eu, înțelegând de ce nu mă mai sună mama Nataliei S de ceva timp. Cândva fusese foarte doritoare să ne întâlnim, dar de un timp îți pierduse entuziasmul.
Cam același lucru s-a întâmplat mai cu toate cunoștințele poloneze comune ale mele și fostului soț, el lucrând intensiv în a se înfige cât mai puternic oriunde eram eu prezentă, doar ca ulterior să fiu dată la o parte. În tăcere și cu brutalitate am fost curățată sistematic de toate polonezele ”prietene de familie” de pe lista invitațiilor pentru orice și oriunde, după ce am comis păcatul divorțului. Admit totuși, că m-au eliminat cu avertisment, dându-mi o șansă la redresare în perioada separării, când nu băgasem încă divorțul cu acte. Atunci a plouat cu invitații comune pentru amândoi la toate evenimentele organizate de ele, unde sperau matki polki că ne vom reuni destinele în mod spectaculos și revelator sun ochii lor. Dar cum eu nu am performant, ținând-o tot pe a mea cu separarea, m-au dat pur și simplu la o parte. Cu siguranță nu le învinovățesc doar pe ele, căci și fostul soț are partea lui de contribuție, și știu că oriunde își bagă el coada, să nu mă aștept la nimic bun, dar încă mă miră lipsa lor loialitatea feminină. Să fie oare o femeie liberă o amenințare atât de mare pentru ele, sau alegerea mea de libertate reprezintă tocmai ceea la ce ele tânjesc, dar nu pot obține? Este frustrare sau frică, ori pur și simplu faptul că nu sunt o poloneză de-a lor? Mă confrunt cu dilema asta de câțiva ani și tot nu-i găsesc un răspuns decent. Cu timpul, am început să dau tot mai mult crezare variantei numărul trei, observând cum fosta prietenului meu a rămas bună prietenă cu nevestele prietenilor lui după separare, încă mai aprig decât în timpul relației.
Nu are de-a face că ești româncă, mă asigură polonezii de fiecare dată când aduc subiectul în discuție. Este doar caracterul, încearcă ei să-și mascheze superficial spiritul naționalist. Interesant totuși cum, dintre amicele mele poloneze care mi-au rămas alături, adică acelea care nu au avut contact cu fostul soț, doar una mi-a luat partea în mod categoric în chestiunea divorțului, trecând și ea printr-o relație abuzivă.
Căpşunăriţa 
Nu știu ce aport are naționalismul, dar cunoștințele comune trebuie să ia partea și de obicei iau partea celui de care se simt mai apropiați (sau au interese), nu a celui care are dreptate. Am fost și eu în situația asta și am ales să rămân prieten cu el, nu neapărat ca o loialitate a bărbaților – deși el făcuse măgăriile ce au dus la despărțire. Dar un lucru e sigur, trebuie să sari într-o barcă, nu poți rămâne prieten cu amândoi. Un om care face rahaturi poate să-ți fie prieten apropiat și față de tine să nu greșească, poate e cazul și fostului tău soț.
Mi se pare că te blochezi în ideea asta că lumea te invidiază și de-aia te ocolește. Poate fi simplu: nu le plac anumite idei/abordări ale tale și aia e. Nu înseamnă că nutresc în secret la ceea ce numești tu libertate, ci doar că nu le plac anumite lucruri și aleg să stea departe. Prietenia nu ține de sex, ci de ceea te leagă, parcă uneori tansformi viața de zi cu zi în activism și nu cred că toată lumea se gândește la asta tot timpul.
ApreciazăApreciază
Mi s a parut ca stii ca la divort totul se imparte, inclusiv prietenii. Nu e clar cati din respectivii erau cunoscuti dinainte de casatorie si cati au fost dobanditi… pe parcurs prin cunostinte/relatii ale sotului localnic (alegerea ulterioara nefiind surprinzatoare).
In rest, ar tb doar sa te bucuri ca ai scapat de fatarnicie – nu are legatura cu indivia, libertatea sau parerile tale despre lume, viata etc
ApreciazăApreciază
Alta varianta e ca esti o fiinta de cacat pe care nu mai sunt obligati sa o suporte de cand cu despartirea(nu mai vii la pachet cu prietenia lor cu omul respectiv).
S-au prins oamenii ce om esti dar te suportau din cauza regulilor sociale.
ApreciazăApreciază
@dam167 – interesul poarta fesul și probabil despre asta era vorba. Prieteniile sunt de multe ori beneficii comune și cam atât. Cu siguranța fostul sot s-a străduit sa își prezinte cât mai favorabil beneficiile, pentru ca a sperat că poate să-mi demonstreze ca nu pot reuși fără de el. S-a înșelat. Pentru mine a fost personală treaba, nu m-am uitat la beneficii, ci la oameni și de aceea încă mi-a rămas treaba in minte.
ApreciazăApreciază
@Ana – nu m-am așteptat la nimic de la cei care erau prietenii lui dinainte, dar m-am așteptat sa nu o pierd pe tipa pe care mi-am ales-o de nașă, și pe care am cunoscut-o împreună. Interesant este ca nici el in timp nu a mai păstrat legătura cu oamenii respectivi, deși după divort i-a atacat cu îndârjire. Să și-i țină. Însă este o lecție importantă pentru mine și mi-o reamintesc mereu.
ApreciazăApreciază
@Claudia – exact, vezi ca știi.
ApreciazăApreciază
Dacă zici că tipa e nașă, pentru mine are sens povestea. Eu încă n-am văzut un caz în care nașii să fie apropiați de fini, în cel mai fericit caz se păstrează un raport de obligație/politețe. Chiar și la tineri, unde au ales ca nași oameni cu care au împărțit multe în viață, tot la asta s-a ajuns într-un timp relativ scurt după nuntă sau botez, fără să fie vreo separare de cuplu.
Poate în cazul tău a vrut să se distanțeze de amândoi, nu mai de tine.
ApreciazăApreciază
@dam167 – dă-o în pășuni. Am ales nașa pe bază de prietenie, nu de interes. Este doar o poveste, totul trece și altele noi vin.
ApreciazăApreciază
Logica de femeie: daca eu mananc un rahat si alte femei se uita urat la mine e doar pentru ca sunt invidioase. Sigur nu exista nici o alta explicatie, never ever.
Just saying.
ApreciazăApreciază
Ma intreb dupa ce reguli si in ce cercuri se invarte Claudia de chiar trebuie sa suporte fiinte de cacat. In afara de carieristii cu limba belita in curu sefului (ca alegere voluntara), n am intalnit situatii in care sa nu poti sa te eschivezi. Inteleg ca poti sa te trezesti ca musca in lapte prin diverse ipostaze familiale sau rubedenii nesuferite dar chiar sa persisti cu ‘fiinte de cacat’ poate inseamna ca ti a deviat traiectoria rau de tot
ApreciazăApreciază
Nu exista nimic perfect in viata asta. Viata in sine e o sir de compromisuri pentru ca resursele sunt limitate si evident, nu le poti avea chiar pe toate. Renunti la ceva ca sa obtii altceva. Satisfactia pe termen scurt e ceva diferit de aia pe termen lung. Totul e tricky.
La fel si casnicia.
La fel si relatia ta actuala.
Ca tu vezi niste lipsuri (din perspectiva) in casnicia altora nu inseamna ca toate femeile isi doresc sa fie divortate si te invidiaza pentru asta.
De fapt, e un truc psihologic care te face sa te simti bine cu deciziile tale, desi in sinea ta ai inca indoieli vizavi de ele si evident, nu esti adaptata in intregime la consecinte.
Impaca-te si cu ideea ca nu toata lumea te place.
Asa cum vezi tu probleme in casnicia altora asa vad si altii poate aspecte neplacute in caracterul tau si poate de asta au ales sa te evite.
ApreciazăApreciază
Ai primit ce ai meritat. Poporul polonez este in majoritate un popor crestin. Divortul este un pacat in crestinism, si ar trebui sa fie un pacat si pentru o ateista ca tine. Din pacate femeile din Romania au adoptat marxismul si feminismul ca stil de viata, in loc sa adopte feminitatea si conservatorismul. Ti se pare ca esti o femeie puternica ca ai divortat? Iti dai seama cat de prost gandesti? Vai de capul tau. Ma bucur ca ai primit lectia asta in Polonia!
ApreciazăApreciază