M-am așezat destinsă la masă, mi-am comandat micul dejun și am așteptat, meditând la concluziile serii anterioare, lungă, obositoare și învârtită în jurul nevoilor unui copil de șase ani ce nu voia în ruptul capului să adoarmă. Aveam o întâlnire cu o prietenă și m-a informat că întârzie puțin, suficient cât să mă bucur de liniștea locului. Era o dimineață poloneză frumoasă de vară, cu vânt răzleț și soare cu dinți ce zâmbea dintre nori. Am zâmbit și eu, dar ironic, rumegând la concluziile trase după a doua seară consecutivă în care se repetase scenariul cu băiețelul lui ce refuza să adoarmă, iar noi așteptam rupți în gură de oboseală ca să-l ia somnul și să putem petrece ceva timp de adulți împreună nestingheriți. Adică să ne futem, scurt și la obiect, pentru că eram deja disperați amândoi, cum sunt adulții, după un orgasm. Ciudat cum natura ne-a făcut cu chef de sex și după ce facem copii, într-un fel ca o răsplată, dar de multe ori ca o pedeapsă, când nu se poate primi răsplată.
Fusese deja a doua seară când nu ne-au ieșit planurile și eu trecusem de bariera frustrării, pășind în teritoriul ironiei, de unde contemplam relaxată la relația all inclusive de care beneficiam, cu părțile ei bune în același pachet cu părțile ei mai puțin plăcute. Mi-a sosit ceaiul de mentă pe când am realizat că, există elementul acesta domestic în relație pe care-l găsesc câteodată copleșitor. În ultimul timp presărat cu geloziile copiilor de ambele părți, cu manifestările lor de nesiguranță și cu fricile că vor fi abandonați, dacă noi ne iubim unul pe celalalt, ”mai mult decât îi iubim pe ei”, de la fiică-mea citire. A mea, fiind mai mare a fost vocală în crize, exprimându-și prin cuvinte nemulțumirile și temerile ce-o măcinau, întrebându-mă clar și răspicat, dacă-mi iubesc prietenul mai mult decât o iubesc pe ea. În schimb a lui fiind mai mic, se manifestă de obicei indirect, ceea ce-i mai greu de recepționat și ameliorat, deși câteodată o dă pe șleau, cerându-ne recent să nu ne mai sărutăm.
Este prima dată când mă confrunt cu pachetul complet din relație și este ciudat. Probabil mai mult ca sigur că, dacă nu aș fi avut și eu copilul meu, dădeam bir cu fugiții de mult. Dar am, și asta schimbă diametral modul în care se pune problema, deoarece aduc cu mine același bagaj ca și persoana de lângă mine. Că-mi place sau că nu, trebuie să mi-l asum și să iau situația în piept așa cum vine ea, cu tot pachetul all inclusive.
Cât timp am ținut copii departe de relațiile mele adulte a fost perfect, mirific de altfel, progeniturile noastre fiind doar un număr, câteva telefoane, motive de laudă sau scurte povești. Acum, împreună cu copii în aceeași oală, viața nu-i cea mai răbdătoare, vacanțele nu-s hoteluri de cinci stele și-o motocicletă, planurile de sex sălbatic nu mai ies de fiecare dată, ba chiar nu ies destul de des și singurele urlete pe care le auzim sunt provocate de durere și nu de plăcere.
Când în prima zi a anului băiețelul lui s-a băgat de dimineață în patul nostru, nu am înțeles pe loc implicațiile acestei relații, iar acum, la jumătate de an de la acel moment mă confrunt din plin cu ele. Mi-au luat fața și nu-mi place. Este o situație foarte sensibilă, pe care nu-o controlez și în care nu sunt singură cum trebuie procedat. Cu siguranță ajută echilibrul că avem amândoi același număr de copii.
Pe când a ajuns prietena mea, eu mi-am primit micul dejun. Am povestit, am mâncat și m-am delectat cu momentul de libertate, cu povești despre dilemele vieții și concluzia că nimic nu-i perfect.
Căpşunăriţa 
Unii oameni nu ar trebui sa se reproduca. E prea greu pentru ei tot ce urmeaza dupa sex.
ApreciazăApreciază
Ok, am inteles, copii va deranjeaza la futut si va strica feng shui-ul. S-a mai discutat. Incearca sa-ti folosesti imaginatia atata timp cat realitatea covid se invarte doar in jurul fututului conjugal si serviciului ca sa scrii chestii noi. Trist ca odata cu disparitia calatoriilor si a tinderului n-a mai ramas nimic interesant in viata ta.
PS: Sa nu reincepi cu doctoratul si abuzul ca eu sunt satul de ele. Chiar trebuie sa-ti spun eu asta ?
ApreciazăApreciază
@W – probabil așa este, dar construcția societății actuale ne forțează la reproducere. Iar dacă ar fi să fim sinceri, este greu pentru toată lumea ce urmează, doar că majoritatea aleg să nu vorbească despre asta și înghit eroic frustrările, că nu se cade să fie discutate.
ApreciazăApreciază
@Sorin – pentru tine special pregătesc următorul post :).
ApreciazăApreciază
Ok, mersi , ai grija sa nu aberezi despre feminism ca iarasi nu sunt fan … chiar deloc.
ApreciazăApreciază
Nu cred că societatea ne forțează să facem copii, aș spune că e chiar invers. Mai nou un intelectual alege tot mai ușor varianta de a nu avea copii datorită instabilității financiare, stresului dat de carieră și condițiile de trai în general. Dacă ești un om cu capul pe umeri ar trebui să treci peste cicăleala rudelor, că nu aia e construcția societății. Acum na, vorbesc totuși de occident, cred că la asta vrem toți să ne raportăm.
Nu-mi permit să spun cine ar trebui (sau nu) să se reproducă, dar femeile au tot felul de motive pentru care fac la un moment dat un copil și da, despre alea ar trebui discutat. Puțini oameni (dacă sunt) au acea caracteristică de mentat prin care să facă o previziune atât de amplă, așa că unii își dau seama la un moment dat că acel copil parcă nu-i chiar ce-și doreau de la viață.
ApreciazăApreciază
@dam167 – interesant cum tot aud placa ca femeile au motive pentru care își doresc copii, dar nu bărbații. Sunt mulți barbati care își doresc copii, nu doar femei. Și, sunt și femei care nu-și doresc copii, nu doar barbati. Poți sa fii cât vrei cu capul pe umeri, ca tot ești afectat de excluderea și presiunea socială când spui ca nu vrei copii și nu îi ai.
ApreciazăApreciază
^ si e si normal sa fie asa, ca nu traiesti cu ursul din padure…
ApreciazăApreciază
Constructia societatii actuale te forteaza sa te reproduci numai daca te gandesti ca la batranete poate vrei o cana de apa si vrei sa aibe cine sa ti-o aduca. Daca nu iti pasa de asta, nu ai nici un motiv sa faci copii, in special daca nu iti plac, nu ai chef sa ai grija de ei, sa iti largeasca bazinul cand se nasc sau sa te lase cu cicatrici pe abdomen daca nici macar sa ii nasti nu ai chef.
Si nu imi imaginez o alta societate in care batrani iesiti la pensie se descurca doar pe cont propriu. Pana si sistemul de pensii se bazeaza pe copii, daca brusc omenirea se opreste din a face copii ar fi un sfarsit foarte urat pentru cei in varsta.
Da, exista barbati care vor copii si femei care vor sa aibe copii asa cum exista si cei care nu vor. Eu am negociat de la inceput chesti asta, iar un prieten care facuse la fel a divortat imediat ce nevasta a zis ca nu il mai face pe al doilea (si s-a insurat cu o tipa care i-a facut un copil). Nu e nimic fortat in asta, e o verificare si sincronizare de planuri de viitor. Sunt 8 miliarde de oameni in jur, sigur sunt cateva milioane care au aceleasi pasiuni si interese ca si tine, deci ai optiuni.
ApreciazăApreciază
Wow..sa faci copii ca presiune sociala si esti paria daca nu ai…prima data cand aud ca asta e motivul de a face un copil.
Hai la masini, vile, vacante, mai merge, dar copii?
Pai daca asta a fost motivul pentru care a aparut pe lume, copilul ala e ftut, scuzati expresia.
Adica e cam greu sa promoveze de la statutul de aset social la ala de om, cu consecintele de rigoare.
ApreciazăApreciază
@w
Nu prea stii cum functioneaza sistemul de pensii, cel putin in tarile normale nu ca la noi in lumea a 3a.
Adica tu, ai muncit o viata, banii cu care ai contribuit la sistemul de pensii sunt pusi deoparte, investiti, aduc dobanda si din ei ti se plateste pensia.
Nu esti platit din banii generatiei urmatoare.
Dar la noi pentru, ca banii cu care o generatie a contributi la sistem au disparut „miraculos”, se traieste pe spatele generatiei urmatoare si suntem atat de prosti incat rezultatul hotiei ni se pare normal si regula, nu ne punem intrebarea unde sunt banii cu care generatia anterioara a contribuit la sistemul de pensii.
Si pentru un om asa umblat prin lume mi se pare straniu sa nu pricepi cat de puternica e presiunea sociala.
Asa cum anumite cercuri te obliga sa ai un anumit statut social, sa afisezi ostentativ o anumita stare financiara (care poate nici nu o ai), asa e si cu copiii, zice @autoarea.
Te duci in cercuri diverse, aia au copii, vorbesc despre copii si tu nu ai.
Daca ei cred ca nu pot, esti privit cu mila, daca zici ca nu vrei, cu sila, ca nu ai statut sau, de ce nu, nu imparti aceeasi suferinta :))
Si uite asa degeaba ai dat bani pe ap. in centru, mertzan, vacante exotice daca nu te pui sa faci si un copil sau doi.
ApreciazăApreciază
@w – depinde in ce țară trăiești și cât câștigi, pentru ca sunt țări (scandinave de ex.) în care copii nu își îngrijesc parintii la bătrânețe. Există femei care nu-și doresc copii și sunt stigmate pentru asta, in schimb la bărbați este considerată normalitate această dorință.
Cât despre naștere prin cezariană la alegere sau normală, că ai menționat și știu că în România se practică cezariana ca și standard, este o chesti de educație și de bani. Cezariana este plătită, medicii o preferă, iar femeile sunt “informate” că le doare, neavând idee despre ce însemnă nașterea pentru că nimeni nu le-a educat.
ApreciazăApreciază
@autoarea: schimbă cercurile dacă te afectează. Dacă ești exclusă din gașcă pentru că nu ai copii problema e la tine, nu la restul. Chiar și în România anilor ’80 erau oameni care nu aveau copii, indiferent că era alegerea lor sau nu, și nu era o problemă cum (se pare că) e acum. Mi-a plăcut ce au postat TheMinimalists pe twitter: „you can’t change people around you, but you can change the people around you”.
ApreciazăApreciază
@dam167 – eu am copil și am fost inclusă in gașcă, dar am văzut cum alții au fost dați la o parte. Ce nu am făcut in schimb a fost sa nu-mi exclud prietenii fără copii, ba dimpotrivă mi-am luat copilul cu mine, choar dacă era singurul copil printre prietenii mei adulti.
ApreciazăApreciază
@Mda, stiu foarte bine cum functioneaza: in aproapte toate tarile din lume sistemul de pensii se bazeaza pe aceeasi idee ca a lui Bismark din 1889: pensiile se platesc din contizatiile curente, nu se economiseste nimic nicaieri; daca nu exista cotizatii azi, nu se platesc pensii, punct.
Exista exceptii, SUA are pensiile bazate pe fonduri investite, dar nu exista asa ceva in Europa sau Asia (Japonia, S. Korea).
@C, nu are treaba cu cat castigi. Da, poti sa ajungi intr-un azil sau sa ai ingrijire la domiciliu, dar nu despre aia era vorba. Cand ai 80 de ani si esti singur (si femeile sunt singure la batranete 10-20 de ani) singuratatea e foarte apasatoare si un copil si eventualii nepoti o pot face foarte frumoasa, daca exista. Altfel cand traiesti cu cele 16 pisici si le faci torturi de ziua de nastere, e ceva ce de obicei ti-ai facut cu mana proprie, mai putin cele 8-10% din cazurile de infertilitate feminina naturale.
ApreciazăApreciază
Depinde de gusturi, personal nu as vrea sa cresc copii doar ca sa aiba cine sa ma stearga la cur la batranete. Batranii la azil ( in speranta ca nu se va intampla ca in Suedia cu covid-ul ) , iar tinerii cu viata lor. Un copil de care te impiedici in casa la batranete e un copil care nu s-a realizat in viata. Prima lectie de viata e sa plece din Romania.
ApreciazăApreciază
@Sorin – in sfârșit suntem de acord 😅intr-o privință.
ApreciazăApreciază
Nu ai cum sa te impiedici de copii prin casa la batranete decat daca i-ai facut la batranete, altfel poate doar de nepoti. Si cand ai 60-70 de ani e plictisitor sa fii la pensie si sa nu ai mare lucru de facut (sau chiar nimic), sa iesi cu nepotii e o ocupatie placuta pentru majoritatea bunicilor. Am multi colegi care au nepoti si sunt mai veseli decat aia care la aceeasi varsta nu au – daca te gandesti la viitor mai putin superficial descoperi ca viata bate filmul si decat sa stai la azil ca o leguma mai bine te impusti cat inca mai poti sa iti incarci singur arma.
ApreciazăApreciază
@W – România reloaded – interesant cum aici nu există cultura aceasta cu îngrijit nepoții la bătrânețe. La bătrânețe mulți pensionari polonezi călătoresc, se relaxează și își exercită în voie hobbyurile. Nu au nevoie de șters nepoți la cur ca să se simtă mai bine cu viața. Totul ține de cultură și educație.
ApreciazăApreciază
Nu e România reloaded.
„La bătrânețe mulți pensionari polonezi călătoresc, se relaxează și își exercită în voie hobbyurile.” – aici pot aduce și eu multe exemple, dar asta nu înseamnă că e valabilă la nivel național. La ce am citit aici pe blog, sincer mă îndoiesc că e valabil la nivel național în Polonia, deci, care-i faza?
Ce faci la pensie ține și de posibilități, că dacă ai o pensie mică n-o să ai o casă de vacanță în Grecia, Turcia sau Spania așa cum se poartă la nemți. Iar hobby-urile cu bani puțini nu sunt așa multe. Dacă ai vrut să crești un copil o să vrei să ai grijă și de nepoți, faptul că ai lansat un copil pe orbită și apoi nu mai vrei să auzi de alții îmi sună dubios – iar eu sunt unul căruia nu-i plac copiii.
Îngrijitul la bătrânețe ține de relația pe care ai avut-o cu copiii. Dacă nu te-ai înțeles cu ei aștepți degeaba ajutor, dar dacă ați fost apropiați te vor ajuta pentru că… asta fac oamenii care țin unii la alții.
ApreciazăApreciază
Polonezii călătoresc mult mai mult decât romanii, iar aici cultura bunicii care îngrijește nepoți nu există, cel puțin la oraș. Bunicile se ocupă sporadic, când au ele chef și timp, la plimbări scurte sau stat cu nepoții 2-3 ore în situații de urgență. Aici există cultura bonei, care poate fi în vârstă sau mai tânără, și a creșelor. Ca să-ți explic mai bine situația în contextul român-polonez, îți pot spune că mulți români (românce mai ales) au un șoc aici când realizează că soacra poloneză nu le îngrijește copii și doar după intense rugăminți ajută sporadic, când au timp și mai ales chef. Partea bună este că, mămicile sunt multe mai deschise la nou în educația copiilor, neavând permanenta influență a bunicilor.
ApreciazăApreciază
Draga, chiar daca rezultatul e acelasi nu inseamna ca si premisele ( motivele ) trebuie sa fie la fel. De exemplu in cazul nostru eu nu vreau ca si copilul sa stea dupa fundul meu la batranete pentru motivul ca timpul lui ( la 30-40 ani ) e mult mai pretios decat timpul meu ( la 70 + de ani ) si asta se numeste altruism. In cazul tau motivul e altul, cel mai probabil ca sa ai timp liber sa te distrezi fara obligatii ceea ce din pacate se numeste egoism. In plus nu inteleg de ce iti doresti acea libertate la 60+ pentru ca oricum nu o sa ai resursele financiare sa te distrezi asa cum o fac pensionarii nemti, englezi sau americani. Doar nu o sa te duci la pensie in vacanta sa stai prin hosteluri la sharing sau airbnb ca e mai ieftin.
Oricum , ca sa inchei intr-o nota pozitiva atitudinea de distantare pe care o ai fata de copil e buna in sensul in care un copil „mamos” o sa aiba mult mai putine sanse de reusita in viata decat unul care a fost tratat mai distant de parinti si care are curajul sa ia taurul de coarne asa cum ai facut tu probabil la tinerete cand ai plecat de acasa.
ApreciazăApreciază