Din ciclul lucrurilor pe care le știm, dar alegem să le ignorăm cu succes

O colegă care lucrează pe un proiect cu un model, ne-a confirmat încă odată că, oricât de frumoasă ar fi fata, retușul face toți banii. Realitatea este că tot ce vedem în reclame și postere nu-i real, este retușat și Photoshop-at și schimbat radical. Majoritatea gagicilor pe care le vedem în postere nu există în realitate, pentru că sunt atât de modificate încât nici ele nu se mai recunosc. În Photoshop dintr-o felie de pizza se scoate o gagică sexy.

 

Într-o ofertă de job pentru export, scriu șmecherii politic corecți ”încurajăm persoanele cu certificat de handicap să aplice”. Exact, parcă și văd cum ar fi fericită firma să trimită la sclavagism pe la târguri și întâlniri de afaceri în străinătate o persoană cu handicap, numai bună să alerge după avioane și să facă nopți albe pe alte continente. Mă lași! Anunțul corect ar fi trebuit să sune așa: dacă ești sănătos mintal și încă motivat de nevoie ca să o arzi în workaholism, cu un aspect estetic, că nu vrem să băgăm clienți în sperieți, bine îmbrăcat, că se cere, și mai ales apt fizic ca să dormi câte 4 ore pe noapte în delegații, de preferință prin aeroporturi și taxiuri, în stare să iei zboruri în miez de noapte ca să mai economisim la camere de hotel și foarte capabil de stat 12 ore în picioare (pe tocuri, dacă ești întâmplător de gen feminin) la târguri, aplică cu încredere. Te luăm! Dacă mai ai și un certificat de handicapat pe lângă aceste abilități, ar fi perfect, că mai reducem din taxe. Te luăm la pătrat!

Tot în aceeași ofertă, ca și în multe altele, la beneficii este scris frumos: instrumente necesare muncii. De parcă ar da angajatului de-a moaca mobil și laptopul, nu ca să tragi la jug pentru ei. Mie nici nu-mi trebuie beneficiile respective, le pot păstra. Cu plăcere le schimb pentru un telefon staționar, un pix și o foaie, pe același salariu desigur și performanțe adaptate posibilităților firmei.

10 gânduri despre „Din ciclul lucrurilor pe care le știm, dar alegem să le ignorăm cu succes

  1. Nu e chiar așa – legat de clip, sper că nu crede cineva trollingul ăla (e o fotografie pe un layer sub acea felie de pizza, care felie e doar deformată după silueta fetei iar apoi imaginea e scoasă de sub). Ce face un fotomodel să arate bine și/sau slab e în primul rând lumina, machiajul și poziția.

    Lumina și poziția sunt foarte importante, treaba sta se întâmplă și în filmele porno unde, de exemplu, femeile trebuie să-și sugă burta constant – pentru că ar trebuie să fie subnutrită ca să nu atârne nimic. Lumina e importantă pentru că umbrele, mai ales pe față urâțesc mult. De asta sunt acele poze cu diverse vedete și actrițe cu titlul „cu/fără machiaj” făcute de paparazzi pe stradă în lumină foarte proastă. În Photoshop se pot face multe, dar cei cu ochiul format văd ușor prelucrările agresive, iar publicațiile prestigioase nu fac de-astea.

    Pozițiile în care sunt fotografiate fotomodelele sunt gândite să evoce oarecum realitatea, dar în același timp să ascundă defectele corpului. Retușul, deși important, e destul de ieftin acum.

    Apreciază

  2. Este o chestie care vine de la nivel mult mai inalt in care sunt promovate minoritatile, feminismul, lqbt, blm si alte balarii la gramada si cu handicapati probabil. Bineinteles ca un handicapat ( chiar si dintr-ala functional ) are o valoare minima pentru firma dar asa cum am spus probabil sunt interese/programe care sustin firmele financiar incat sa angajeze indivizi de genul asta. Poate nu inca in polonia sau romania dar in vest incep sa ia avant odata cu liberalismul si globalizarea. Teoretic trump trebuia sa opreasca valul asta dar se pare ca o sa iasa din peisaj cu „ajutorul” covid-ului.

    Apreciază

  3. @Sorin – eu mă bucur că sunt angajate persoane cu handicap și consider ca este super trendul. Faptul că o persoană cu handicap are un loc de muncă, îi dă o valoare, un rost și posibilitatea de-a se întreține singură. Este un plus enorm și pentru indivizi și pentru societate. Ce mă deranjează sunt anunțurile de cacao, care doar pun textul respectiv acolo, deși este clar că nu ar angaja pe poziția respectivă o persoană cu handicap, căci și unui om fără handicap îi va fi greu să reziste ani într-un asemenea job.

    Apreciază

  4. Sa inteleg ca in principiu cauti o justificare ca ceea ce faci tu ar fi dificil pentru un handicapat ? Sigur, dar trendul e ca toate vanzariile astea care implicau plimbari ( ce faceai tu ) foarte probabil sa se mute online. Toate business tripurile o sa fie reduse la minim din cauza riscurilor cu transportul. Incearca sa te reprofilezi cat mai e timp.

    Apreciază

  5. @Sorin – nu caut justificare pentru nimic. Doar știu care sunt cerințele. Cât despre business de vânzări online, cred că multă lume confundă Customer Service cu vânzarea. A mai scris cineva pe aici că vânzarea este să trimiți câteva emailul lunar și alte lălăieli. Asta e Customer Service pentru no decision makers.

    Apreciază

  6. Ca să nu incurcam borcanele poate mă lămuresti tu cu ce te ocupi mai exact. Chiar nu știu care e diferenta și cum se mișcă businessul de care te ocupi.

    Apreciază

  7. „Tot în aceeași ofertă, ca și în multe altele, la beneficii este scris frumos: instrumente necesare muncii. De parcă ar da angajatului de-a moaca mobil și laptopul, nu ca să tragi la jug pentru ei.”

    Whaaaat? Laptopul si telefonul mobil date de companie sunt beneficii? 😀

    Daca poti sa le folosesti neingradit si pentru scop personal, mai ca, mai ca, dar nu cred ca este vreo companie „sanatoasa la cap” care sa nu aiba macar ceva SOPs legate de folosirea laptopului si telefonului mobil care in fapt limiteaza un asfel de mod de folosire. Beneficii sunt concediul platit,

    Apreciază

  8. @Jack – în socialismul european nu pot să scrie că ai concediul plătit așa că inventează tot felul de bazaconii, ca să nu lase spațiul gol. Din aburelile beneficiilor mai sunt și independența decizională sau atmosfera plăcută de la muncă – interesant cum o garantează.

    Apreciază

  9. @Jack: asta cu telefonul, laptopul sau chiar mașina de serviciu au rămas din vremurile când erau mai greu accesibile. La început abonamentele de telefonie mobilă erau scumpe și te ajuta să nu suni pe banii tăi. Cu laptopul te lăudai la prieteni, iar mașina…era mașină. De obicei în vânzări erau astea în România, pentru că la birou nu aveai nevoie. Mașina e un beneficiu la modul teoretic, dar se închid ochii doar când angajatul circulă foarte mult, altfel condițiile puse mai mult te încurcă. Foști colegi de-ai mei preferau să meargă cu mașinile personale doar pentru că aveau alt confort, dar deplasările rau mai rare. Multe chestii de-astea îmi par artificii de HR, iar ăștia sunt în lumea lor, n-ai ce să le faci.

    @autoarea: ce înseamnă independență decizională?

    Apreciază

  10. @dam167 – un fel de vrăjeală că-ți implementezi propria viziune și decizi după capul tău. Textul acesta este frecvent în anunțurile de HR poloneze din ultimii ani, la mișto, corporațiile având implementate reguli pentru absolut orice mișcare, iar firmele poloneze au proprietar sau director care decide de fapt totul. Nu chiar ca și la români, de la cele mai mici câcaturi, ci ca la polonezi, doar câcaturile mai mari, care ar duce potențial la schimbare.

    Apreciază

Lasă un comentariu