Ne-am așezat cuminți la coada de la restaurant, când tipul din fața noastră cu mască pe față s-a întors parțial înspre noi ca să ne spună să păstrăm distanța, încheind cu textul sugestiv You do not want to have what I had. Am comentat în poloneză că-i textul pe care îl folosesc și eu când găsesc oameni ce așteptă la mine în scara de bloc, dar am păstrat cu sfințenie distanța. Căutând o masă liberă, am găsit una fain lângă domnul ce tocmai a sugerat că ar fi avut Covid. Deși eram în aer liber și la distanță, m-am așezat cu o oarecare ezitare. Tipul și-a scos între timp masca și conversa liniștit cu două gagici. Era posibil să fi spus la vrăjeală, mai degrabă părea genul, dar dacă era adevărat? L-am privit cu o ușoară preconcepție, ca pe un fel de paria socială, un ”lepros” al vremurilor curente, ca mai apoi să reflectez la atitudinea mea instinctivă.
De la începutul perioadei de Covid și chiar înainte să se declanșeze în Europa, am încercat să mă feresc pe cât am putut. Am purtat mască la ultimele două zboruri în ianuarie și februarie și am fost foarte atentă la igienă în timpul perioadei de izolare a Poloniei, spălându-mă pe mâini regulat. Am evitat întâlnirile în grupuri, locurile aglomerate sau apropierea fizică de oameni. De la alegeri situația Covidului în Polonia s-a ameliorat considerabil. A câștigat partidul populist, numărul de cazuri a început să scadă, iar prețul unui test la cerere s-a stabilizat la 500 de zloți. Lumea poartă mască ocazional, obligatorie în cabinetele medicale și în unele magazine mari, ce o oferă la intrare clienților, dar alegere în centrele comerciale, supermarketuri și pe stradă. Polonezii evită să călătorească în străinătate, înmulțindu-se turiștii la mare și la munte, iar restaurantele și locurile de agrement mai practică încă un număr limitat de locuri. Școlile se vor deschide din septembrie și așteptăm să vedem ce o să iasă.
Căpşunăriţa 
Și în România își fac mulți concediile în țară, deși prețurile sunt mari cam peste tot, nu doar la mare. S-a vândut foarte bine în ultima vreme tot ce înseamnă echipament sportiv, inclusiv piese de biciclete și cred că e valabil cam în toată Europa.
Aici mi se pare că oricum au crescut prețurile în ultimii ani, de exemplu o cameră la o pensiune cât de cât ajunge pe la 250 de lei – acum câțiva ani găseai aceleași servicii sensibil sub 100. Ca să ți se pară fain e cam 300-350 de lei/noapte, iar acum în zonele turistice ajunge cam la 450 (100 de euro rotund), dar poate fi și demipensiune.
ApreciazăApreciază
@dam167 – cam piperate prețurile în România, mai ales pentru ce oferă.
ApreciazăApreciază
Deci aveți Karen de genul masculin in Polonia? 😀
Trebuia sa ii fi spus sa stea in pizda ma-sii, acasă, dacă are chestii contagioase. Iar momentul când și-a scos masca sa vrăjească gagici trebuia taxat cu atât mai mult.
ApreciazăApreciază
@Jack – eram într-o formă mai liniștită, așa că nu i-am zis nimic. Îmi ajunge cât mă cert lunar cu dobitocii ce-mi blochează intrarea în parcarea de la bloc.
ApreciazăApreciază
@autoarea: ca și turism în ansamblu România trebuie văzută așa cum e – cu bune și rele, poate drumurile fiind cel mai mare rău. Serviciile ar trebui privite și pe zone, pentru că în zonele sărace nu vei avea servicii și, mai important, mâncare de calitate (prin mâncare de calitate mă refer mai ales la meniu variat). Astfel că în Maramureș sau în Sud e bine să nu cauți lux, în timp ce în zona Clujului, Sibiu sau în vest poți găsi servicii bune. Valea Prahovei e în clasa ei, cu alea bune la nivelul occidentului și alea rele la nivel de sat; la fel și litoralul.
ApreciazăApreciază
@dam167 – am vizitat de câteva ori România ca și turist, dar nu m-am impresionat. Nu am găsit atracții fantastice, deși sunt câteva locuri bunicele în care am fost, însă nimic deosebit. Cazarea în România este mediocră spre proastă, indiferent că-i pensiune sau hotel de patru stele (la cinci nu am stat, dar mă aștept să nu fie foarte diferit de patru), neajunsurile existând la fiecare standard. Mâncare din România nu mai mi-se mai potrivește de câțiva ani și în consecință nu-mi mai pică bine. O găsesc grasă și grea. De aceea, când merg în România, prefer să stau la prieteni, ca să am ocazia să petrec timpul cu ei și mănânc ce apuc, fără a căuta vreo experință culinară deosebită, eventual rememorarea gusturilor din copilărie.
ApreciazăApreciază
Eu am cam fost în ultimii 10 ani prin mai toată România, exceptând Moldova, Dobrogea și litoralul (așa în mare). Am fost recent la o pensiune lângă Cluj care avea condiții de hotel, de la finisaje, mâncare, un minibar în care aveai și ce să bei, plus saună, jacuzzi afară sau închiriere de biciclete. Lotus din Felix are servicii de calitate, dar și prețuri pe măsură, asta lângă Oradea. Hotelul Posada de la lacul Vidraru mi-a plăcut sau Piatra Mare din Poiana Brașov, deși e un hotel totuși vechi. De asemenea nu cred că ai avea ce să reproșezi hotelului Internațional din Sinaia, deși găsești și locuri nasoale în zona aia. E cumva hit or miss în România, am stat în condiții bune și la bani mai puțini, dar e ca la loterie.
Cât despre mâncare, eu de la un restaurant aștept un meniu relativ variat – salate, paste, pește, alte cărnuri, legume, supe. În Sibiu de exemplu se mănâncă foarte bine, mai ales carne de vită sau miel/oaie, care de altfel e specificul zonei. Mai nou ai fructe de mare la orice colț, iar restaurantele cât de cât nu-ți mai vând numai porcării congelate. Dar na, poți nimeri la o pensiune care îți dă numai grătar cu cartofi prăjiți și da, te cam saturi de asta.
Probabil că n-ai ajuns în locurile faine pentru că nu ți le-a arătat nimeni – din păcate trebuie să umbli mult ca să le găsești. Cel puțin în circuitul pensiunilor booking nu funcționează cum trebuie aici, așa că e bine să contactezi direct proprietarii.
Nu-mi dau seama ce anume cauți din punct de vedere turistic, mie îmi place natura și caut zone unde poți să te plimbi – avem locuri foarte frumoase doar că e greu de ajuns din cauza drumurilor.
ApreciazăApreciază