Categorie: fara categorie

Masinile uzate

~ Căpşunăriţa ~ 62 comentarii

Pe la începuturi, și-a făcut loc printre alte discuții întrebarea standard a oamenilor inutil de curioși: câți parteneri ai avut?

În timp ce eu mi-i număram tacticos pe degetele de la mâini, el mi-a răspuns cu un aer indiferent că nu-și mai aduce aminte. Mi s-a tăiat brusc firul romantismului, citindu-i sinceritatea pe buze și neplăcut surprinsă de numărul nedefinit, ce permitea o interpretare nelimitată. Iar când am realizat că în interpretarea respectivă, valoarea mea era doar de un +1 imposibil de definit dacă par sau impar, nu mi-a picat tocmai bine. Dar înainte să mă declar oficial ofticata posesoare a unei mașini foarte uzate, am zis să procesez nițel situația cu creierul meu libertin sexual, vizionar social și câteodată înțelept.

Aveam în fața mea un tip mișto, pe care parcă am așteptat toată viața să-l întâlnesc, dar omul acesta, în viața lui sexuală de peste 30 de ani, nu-ți mai aduce aminte câte pizde a găurit. Îl face treaba asta oare mai puțin frumos, mai rău sau mai bun pentru mine? Este el brusc, mai puțin plăcut pentru mine acum că știu că, și-a împărțit intimitatea și cu alte femei? Aș fi eu mai fericită și mai mulțumită dacă aș putea număra pizdele care s-au perinda prin pula lui? Aș fi preferat eu să nu fută pe nici una până la vârsta asta, când m-a întâlnit pe mine? Oare nu toate experiențele pe care le-a trăit și persoanele pe care le-a cunoscut l-au adus acum și aici în brațele mele? Aș fi avut eu vreun beneficiu concret dacă el și-ar fi făcuta laba 30 de ani, în loc să-ți bage pula în altele, până să mă cunoască pe mine?

Scoasă sinceritatea de sub preș, a trebuit să-mi mărturisesc că numărul de femei din pula lui mi-au atacat exclusiv vanitatea, stimulându-mi inutil frica și gelozia si atât. Mi-am pus instinctiv întrebarea ce ar fi putut să însemne gagicile respective pentru el, deoarece atunci când iubești, nu vrei să împarți. Dar oare cum puteam să-l împart, dacă nu-l cunoșteam și înainte să judec semnificația gagicilor cu care s-a ars el, m-am uitat în ograda mea, să văd dacă îmi amintesc eu de toți băieții cu care mă pupam în liceu prin boscheți și dacă ei ar mai însemna azi ceva pentru mine.

Cândva ai o vârsta, ai locuit printre oameni și nu într-o peștera pustie, ai cunoscut, ai sărutat, ai împărțit, ai iubit și ai futut. Ca a fost unul sau ca au fost mai mulți anteriori în viața dinaintea celui pe care alegi să-l iubești din nou, nu are nici o greutate pentru oamenii normali, echilibrați si siguri pe ei. Disponibilitatea partenerului in relațiile anterioare dă fiori pe spate celor care se tem că acesta va fi la fel de disponibil și când își va împarți iubirea cu ei. Și cumva teama asta s-a împărțit mai predominant la bărbați decât la femei.

Sărutatul broaștelor

~ Căpşunăriţa ~ 43 comentarii

Unul dinte motivele pentru care am divorțat, a fost dorința de a găsi un partener mai bun pe termen lung decât cel care îmi pusese verigheta pe deget. Mi-am găsit relativ repede un nou partener dornic să-mi pună și el verigheta pe deget, însă după o analiză mai profundă a ofertei am declinat-o. Motivul a fost perspectiva pe termen lung și pachetul cu care venea potențiala jumătate.

Fiind tânără, ușor imatură și foarte relaxată în privința căsătoriei, când mi-a pus primul soț verigheta pe deget nu m-am gândit la perspectiva pe termen lung a relației noastre și la cum va arătat viața mea lângă omul respectiv, precum și implicațiile pe care le are măritișul. Am ales atunci să vizualizez opțiunea în care în viață alegerile sunt oricând disponibile, crezând că oamenii au liber arbitru să-ți schimbe părerea sau alegerile. Trecută printr-un divorț, acum nu aș mai face aceeași mișcare, pentru că greșelile și alegerile greșite se pot corecta, dar costă, iar prețul s-ar putea să fie foarte piperat.

De aceea, când a doua oară am avut propunerea de a forma o relație serioasă, cu casă și masă împreună, înainte de a lua decizia m-am uitat la perspectiva pe termen lung și cum va arătat viața mea împreună cu jumătatea, ce va dori el să facem în weekenduri, ce îmi voi dori eu, unde vreau să ajung eu și cât din drumul respectiv îl putem face împreună. Apoi am privit pachetul, cu care intrăm toți în relații, chiar de la prima. Pachetele sunt câteodată surprinzător de beneficiare, de cele mai multe ori un mixte și de prea multe ori nimic mai mult decât niște pietre ale lui Sisif, de care suntem destinați să nu ne descotorosi.

De atunci au trecut aproape 3 ani și eu am analizat poate mult prea mult, vizualizând perspective sumbre și atunci când nu era neapărat cazul. Poate într-un fel am căzut în perspectiva cealaltă, de a fi foarte strictă cu alegerile, puțin flexibilă, din teama de a nu alege greși. e clar că trebui să existe un echilibru între compromis și neclintire și eu încerc să mi-l găsesc pe al meu. Cumva sper că el va apărea atunci când persoana potrivită va apărea în viața mea.

Ce am încetat să fac cu siguranță este să sărut broaște, sperând că în orice suflet prihănit se găsește de fapt un diamant neșlefuit, când de fapt nici urmă de carbon pe acolo. Am tras o linie acceptând că sunt o tipa mișto, pe picioarele mele, cu multe realizări în portofoliu, creativă, amuzantă, sexy și frumoasă, și de aceea îmi va fi greu să găsesc ceva la nivelul meu, pentru că este rarefiat. Și de aceea nu mi-se pare corect față de mine să accept ceva mai puțin satisfăcător pe termen lung. Timpul este un factor, iar deocamdată eu îl fructific benefic, investind în mine, în pasiunile și ideale mele, în a vedea lumea și a învăța lucruri noi.

Tendința mea este pentru îmbunătățire, cunoaștere, explorare, călătorii, descoperire de sine, noi proiecte, iar pachetul meu este relativ ușor și nu îi cer nimănui să-l care.

Și da, îmi doresc acum o relație, dar nu am necesitatea să se întâmple cât mai curând și nici disperarea singurătății fără de ea. Mi-aș mai dori și un copil, dar nu sunt dispusă să-l fac cu orice preț și cu oricine, neavând presiunea necesității de a fi mamă, pentru că sunt deja. Așa că, îmi plănuiesc următoare vizită în Kuwait și ceva atracții prin Dubai peste două săptămâni. Îmi place să văd lumea și mi-am dorit asta dintotdeauna.

Ce nu face femeia pentru sex?

~ Căpşunăriţa ~ 26 comentarii

Cheamă femeia armăsarul la sex și face fițe. Doar pentru sex, scrie el? Acest el, agățat de pe Tinder, mereu cu figuri pe cap și putini bani in cont. Nu doar, îi răspunde ea doritoare și prea leneșă de agațat ceva nou până în weekend, când el vine in oraș cu treburi la neamuri. Mai sunt trei zile, multă munca la servici, casa de curățat, copilul de îngrijit și ceva afaceri de pus la cale. De unde sa-mi scot altul pentru un futai spontan, când și jumate de ora sa merg la un epilat e greu de găsit? Timpul este prea scurt de verificat potențiali gagii la futai, plus ca, futaiul va fi nou, deci cu risc ridicat, ca nu se potrivesc stilurile, nevoile sau cerințele. Ce să faci, n-ai ce sa faci, mai tai din aere și o dai pe miorlăit, cum le place bărbaților, care vor sa se simtă la putere, mai ales când nu sunt. Toți vor afecțiune și atenție, așa că o dă pe partea aialaltă, sensibilă și nu practica, cum ii sta bine unei femei.

Va fi placut scrie ea, să ne îmbrățișăm, sa ne-o punem, să-ți sărut tot corpul… și cum întârzie reacția lui, ridică miza… poate de data asta îți fac eu ție masaj, scrie ea cu jumate de entuziasm și plină de speranța că la locul faptei, tot el o va masa pe ea.

Asta e deja mai tentant răspunde el, ca un vânt in pânzele ei, deja mișcate. Când mă gândesc la tine … deja doresc … nu doar sex, dar și sa te îmbrățișez … să te ating, pulsează ea.

Ai nevoie de dragoste, răspunde el filosofic, cu un fel de întrebare fără sa închidă propozitia. La fază asta, ea își da deja ochii peste cap, obosită de atâta abureală. Nu, ma lipsesc, vreau doar sex, de asta am nevoie, sa ma futi tu bine de tot, ca și data trecută, ar fi următoare fraza pe care ea i-ar scri-o. Dar, știe ca atunci el nu ar mai veni, ofticat in amorul propriu ca ea îl vrea doar pentru sex.

***

– Tot ii propun lui P. sa doarmă la mine in weeked și tot face fițe. Ca dacă vreau doar sa ma fut. Normal. Și cică, doar pentru aia îl invit. Am zis ca nu, dar e da. Îl invit la sex și face figuri.

– Haha. Sa mor io, de unde îi culegi? Fata, bărbatul vrea sa fută. Dă-le cu flit dacă nu, cacat, nu sunt normali.

***

Îmi place sa te imbratisez pe tine, ca ești fain, ii scrie ea. Nu imbratisez pe alții barbati. Și nici nu ma culc cu alții, îl asigură.

„Doar nu te îndrăgosti😊”.

Tinder in Bavaria

~ Căpşunăriţa ~ 42 comentarii

De data asta, nu m-am mai Tinderit eu, ci i-am pasat Tindereala prietenei mele. Recent ieșită dintr-o relație cu multe iluzii și puține concrete, trecută printr-o despărțire buclucașă și încă foarte amorezata de ce ar putut să fie, i-am dat un pas in fund și am trimis-o pe Tinder. Nu am trimis-o ca sa-și găsească viitorul soț acolo, ci ca sa socializeze, sa vorbească cu alții, sa cunoască lumea, sa-și facă o impresie și sa se deschidă noilor posibilități. Impresiile ei, au fost foarte similare cu ale mele, tatuați, gagii cu bustul la expunere și cei fără moaca in poze primind un Unlike fără drept de apel. Eject și atât. In aceeași categorie au intrat și bărboșii nearanjați – știu ca-i moda acum, dar la gagici nu prea merge, poate la gagii, grașii și neîngrijiții.

Apoi a început saga, de unde ești, cu ce te ocupi, ce cauți pe Tinde, ce faci in timpul liber și nelipsitul, hai pe whatsapp sau da-mi numărul tău de telefon. Pana acum a colecționat peste 40 de match-uri și a rămas cu vreo 6 discuții deschise, după eliminarea nedoriților. S-a ales și cu o invitație la întâlnire, urmată clasic de cererile repetate de poze adiționale. Am învățat-o să răspundă direct, cu tupeu și fără prea multe procese inutile de gândire și analiză. I-am explicat ca tipii nu știu ce sa întrebe, de aia o dau cu „ce faci?”, că nu au imaginație și o întreabă abureli standard, iar la faza cu poze in plus i-am zis sa le taie macaroana și atât.

Stilul e similar, unii vor futai, alții o ieșire din singurătate, câțiva speră la jumătatea mult promisă de filmele americane, alții sunt pe acolo accidental, la socializare.

Oricum a prins mișcarea și baga mare. Ea mai citește și descrierile, deci e mai dedicată decât eram eu când ma Tindarem 😝.

Bineînțeles a apărut chestia de vasta, ca am pus-o la 32, mai tânără cu 6 ani, dar ce sa fac eu dacă ei ii plac tinereii și oricum arată de 32 🤪.

Trophy wife

~ Căpşunăriţa ~ 10 comentarii

Rătăcită prin ceva mall din Deira (Dubai), primesc mesaj de la colegă-mea, că o găsesc în magazinul cu zdrențe hindu. Malul fiind mic, găsesc repede magazinul colorat și gol, cu vânzătoare lângă casă. Mă uit la ea mirată și o întreb dacă în magazinul pustiu, tipic unei după-amieze de vineri în Emirate, se găsește vreo clientă. Ea îmi răspunde zâmbitoare că da, întrebându-mă dacă, caut o gagica înaltă. Ii zâmbesc înapoi, răspunzând că da și-mi arată spre cabina de probă, unde-mi găsesc colega probând cămăși a la sari. Arata mișto rău de tot în ele, cu aer exotic de boho-moho pliat pe stilul modern și libertin de gagică ce fumează iarbă. Este înaltă, cu picioarele lungi, iar cămășile nu-i trec de genunchi, venindu-i excelent și sexy. Îmi place și fascinată de look-ul ei, mă decid să probez și eu câteva. O încerc pe prima, apoi pe a doua și a treia. La a patra renunț, spre dezamăgirea vânzătoarei care se vedea deja cu două cliente, căci pe oricare aș lua-o, nu aș fi arătat bine în nici una. Pur și simplu stilul boho nu mi-se potrivește.

Nu-i stilul tău îmi spune colega, cu un aer învins în căutatul ei de haine pentru mine, dar mulțumit pentru că a înțeles în sfârșit esența. Tu ești  Trophy Wife, îmi dă ea verdictul.

Strâmb din nas și-i dau dreptate, acceptând că la mine nu merg chestiile boho-moho, hindu, rindu, boeme, largi ori late. În schimb arat excelent într-o rochie cui până la genunchi, o cămașă bine strânsă pe talie sau blugi skinny. Că-mi place sau nu, sunt o Charlotte a stilului, minimalistă, mulată și clasică.

Relatiile după

~ Căpşunăriţa ~ 8 comentarii

Relațiile după ce amorul s-a stins și copii s-au născut sunt de fapt niște parteneriate, menite sa-ți facă viața mai ușoară și cam atât. Pe la 30, când mergi spre 40, îl cunoști atât de bine pe celălalt, ca știi când se va scormoni in nas și cum ii pute băsina. Intimitatea a fost de mult depașită, ca sa-ți mai stârnească vreun fluture prin stomac, iar verigheta ți s-a imprimat pe deget, iar dacă o scoți, tot se vede. E momentul in care cuplurile relativ normale, fără grave carentele de comportament, trec la agățat, ca sa-și tragă pereche. Perechea e un cuplu similar ca potentă financiară, ca sa ne permitem vacante impreuna, atrăgător fizic, profesional sau pe interes, dar cu slabe șanse de combinări încrucișate, dacă suntem prea geloși, ori cu șanse mari, dacă suntem prea disperați. Oricum cele mai faimoase cuplăraiuri de amanți sunt printre prietenii comunii, gen sora de suflet a nevestei. Cam acesta e modelul cuplurilor după un timp, să se cupleze in perechi, cu alte cupluri care le-ar putea stârni interesul și ridica adrenalina, ca altfel plictisul in doi i-ar mânca cu zile. Cuplăraiul e mereu în cupluri și nu cu radicali liberi, căci la ăia e planează pericolul de haos prin preajmă. Am trăit și eu cuplăraiuri din astea 4×4 și credeam ca sunt mișto, până m-am apucat de divorț. Atunci am realizat brusc cât de fragile sunt prieteniile între cupluri și cât de superficiale. In astfel de combinații nu ești dorit ca individ, ci strict ca jumătate. Individul e cuplul, iar tu ești o bucata semnificativă in pereche, dar inutilă individual. Nici un cuplu nu e interesat sa se întâlnească cu tine fără pereche, iar valoarea ta e direct proporțională cu jumătatea de care dispui. Când jumătatea ta e 0 și tu ești la fel.

Între timp eu am trecut la combinații individuale, care se potrivesc mult mai bine personalității mele, dar nu pot sa nu ma gândesc la viața după ce voi fi intr-o relație. Oare ma voi întoarce la combinații de 4×4 sau voi fi prea ingretosata de ele?

Și fostul tău soț are pe cineva?

~ Căpşunăriţa ~ 19 comentarii

– Și fostul tău soț are pe cineva?
– Nu știu.
– Dar, fiică-ta ce zice?
– Nimic, ce să zică.
– Nu ai întrebat-o?
– Nu.

– Și ce mai face fostul tău soț? Se întâlnește cu cineva?
– Nu știu.
– Nu l-ai întrebat?
– Nu mă interesează.

– Fostul tău are pe cineva.
– Nu știu. Nu mă interesează.
– Pai nu ai întrebat?
– Pe cine? Nu sunt curioasă.

Nu știu. Nu mă interesează. Nu e treaba mea. Nu sunt curioasă.
Acestea sunt răspunsurile uzuale pe care trebuie să le dau regulat la întrebarea despre fostul meu soț. Și nu sunt doar răspunsurile uzuale, sunt și răspunsurile oneste. Mă doare fix în cur dacă are sau nu pe cineva, nici discut despre asta cu el si nici cu fiică-mea. Nu mă privește si nu sunt nici curioasa. Strict ce mă interesează e că eu nu-mi împart viața cu el și atât. Dar, pentru oamenii din jur, care îl cunosc sau care nu, statusul lui relațional  pare să fie ceva vital, de interes general, de aflat neapărat. Si se pare ca, interesul lor creste proporțional cu indiferența mea.
Oameni buni, când un fost partener ți-e indiferent, ce importanță mai are dacă e sau nu combinat cu altcineva? Sa-i fie de bine, mult succes.

Beirut și Cafarnaum

~ Căpşunăriţa ~ 10 comentarii

IMG_20170513_153033

Beirut e un amestec de lux și sărăcie, într-un borcan frumos, ce clocotește la soare, scăldându-și țărmurile în Marea Mediterană. Străzile din Beirut nu sunt simple drumuri aglomerate, gălăgioase și pline de afișe, ci adevărate atracții turistice. Parcurgându-le te poți bucura de priveliști încântătoare presărate cu palmieri semeți, clădiri impunătoare prin eleganță și stil arhitectural, ori valurile albastre ale mării, ce se îmbină într-un dans elegant cu țărmurile roșiatice ale stâncilor. Beirutul oferă splendoare, mașini scumpe, femei frumoase, muzică încântătoare și posibilități nelimitate celor care au bani. Beirut e pentru unii mumă și pentru alții ciumă. În spatele străzilor principale, se ascund blocuri ciuruite de gloanțe, balcoanele pline de haine puse la uscat și perdele groase, ce acoperă geamurile apartamentelor fără climă. Străzile Beirutului mai puțin turistic sunt pline de graffiti și de copii, care vând sau cerșesc ceva, orice, numai ca să aibă ce mânca. Zonele turistice sunt liniștite, cu puțină lume și pe alocuri cu poliție, hotelurile având porți pentru metale plasate la intrare, în timp ce zonele locale sunt aglomerate, prăfuite și gălăgioase.

IMG_20170512_121717

În Beirut am vizitat cele mai luxoase spitale, al căror aspect și servicii te ducea cu gândul la hotelurile de 3-4 stele, fiind dotate cu aparatură de ultimă oră, camere private pentru bolnavi și familia lor, paturi cu sisteme de auto-reglare, curățenie impecabila, mâncare ermetic sigilată pentru fiecare bolnav în parte și personal plăcut, respectuos și foarte bine pregătit. În spitalurile din Beirut ai impresia că ești într-o alta lume, mai ale în Clemenceau Medical Center, care te întâmpină la intrare cu o expoziție de flori naturale, ca mai apoi să te poarte în lifturile moderne, pe holuri largi, curate și frumos amenajate. Uiți că ești în spital când te afli acolo. Uiți și că te afili în Beirutului, până ieși din parcare hotelului spitalului și te duci câteva străzi mai încolo, ca să vezi cum arată viața celor mai puțin privilegiați.

Cafarnaum este un film al cărei acțiune nu se petrece pe străzile principale din Beirut, neincluzându nici marea, nici spitalele și nici hotelurile cu multe stele. Cafarnaum e un film care se întâmplă pe străzile laterale, pe care turiștii se rătăcesc doar ca să-și cumpere alcool la ceas de seară, din dubițe special amenajate. Este un film despre familie, despre părinți și copii, despre dragoste, instincte și supraviețuire, recorelând cu nimic în mintea mea legat de Beirut, deși cunoscând relativ țara, am înțeles mai ușor condiția și situația speciala a emigranților de acolo.

Cafarnaum m-a dus în schimb cu gândul la propria mea copilărie, ce simțeam când mă băteau ori mă jigneau părinții, la relația cu verișorii mei mai mici pe care îi uram, pentru că mama lor îi trimitea mereu pe capul meu, și de care, îmi era în același timp îmi era milă, pentru că erau mai puțin îngrijiți, educați și iubiți decât mine. Mi-am amintit de copii de la casele de copii, pe care îi vedeam câteodată în parc, fără cercei și stigmatizați social de la naștere. Cafarnaum este un film despre copii și oameni mari, ce nu are nici o legătură cu o țară anume, nici cu un oraș anume, ci cu simpla relație dintre un părinte și copilul lui.

Cel mai real moment din film pentru mine a fost când sugarul caută sânul cu mâna, dar nu-l găsește, pentru că mama lui nu-i acolo.

Am vrut să trimit filmul unui amic libanez, dar m-am răzgândit pentru că nu au de fapt nimic în comun, el trăindu-și copilărie în Kuwait.