Agresivitatea

Nu sunt eu tocmai Zen, dar de când am divorțat și m-am distanțat considerabil de fostul sot, in viața mea e mult mai putina agresivitate, verbala și psihica. Nu mai zboară blidele și nici ușile nu mai sunt trântite, dar mai presuse de toate, nu mai exista atât critica in jurul meu, urlete si un ton imperativ. In locul agresivității, s-a instalat o detașare, care îmi permite sa observ, ce se întâmpla, sa aud ce spun altii și mai ales sa recunosc agresivitatea din ei.

Agresivitate din trafic, mai mult a bicicliștilor decât a șoferilor, care te clanaoneaza și te înjură ca nu te pot depăși sau dacă cumva îndrăznești sa mergi pe mijlocul pistei (se mai întâmpla).

Agresivitate de la munca, când abonatii greșelilor, ce stau zilnic cu capul plecat, îl ridica cu plăcere când greșesc alții, ca sa-și răzbune lipsa de competentă.

Agresivitatea relațiilor, care nici nu au început, in care un el de-abia in faza incipienta, revarsă un val de critici deplasate, pe un ton ridicat, ca sa își ascundă impotenta intelectuala.

L-a început te preocupi de ei, te gândești ca poate nu ar trebui sa mergi flexata pe bicicle, ca strictețea se impune și aici. Apoi, le spui celor de la munca, ca te deranjează tonul și atitudinea, ca sa treci greutatea pe ei. Iar la final, te impui in fața celor care îți servesc agresiune in viața privată, trasând clar limitele tolerantelor tale. Pentru ca punctul asta doare cel mai tare, e cel mai nevralgic și mai apăsător. Dacă ai lângă tine o persoana agresiva, vei prelua agresivitatea ei, și ți-se duce pe pula tot zenul, pentru totdeauna.

Mirajul arabilor

Intr-o discuție pe Facebook cu o fosta colega din Romania, care m-a cautat pe net, sa ma intrebe de sanatate  turism in Polonia, a ieșit la iveala ca. ma cam plimb pe la arabi. La care ea ma loveste cu textul: „vai, gaseste-mi si mie un arab”.

Eu fac ochii cat cepele si cu degetele umblute de curiozitate ii scriau: dar ai divortat? Ma gandeam ca își caută un sot nou, dintr-o alta realitate, dupa ce primul a fost un esec anticipat. Nu, zice ea „naiba vrea amu sot, sa ma leg la cap cu altul. Nu am in obiectiv vreo casatorie in viitorul apropiat.” Ce sa ii raspund, decat ca, ii doresc mult succes si dupa multe insistente, am cuplat-o pana la urma cu un egiptean pe Whatsapp. Ma rog, tipul nu stie ca e maritata, dar nici el nu-i cel mai uns cu toate alifii, si cu siguranta nu-i arab. E egiptean, si asta face toata diferenta.

Ia sa va explic eu o chestie, pe care am inteles-o din calatoriile mele si discutiile mele cu persoanele din GCC, cum le place lor sa-si spuna. Acolo domina legea rasismului, iar oamenii sunt impartiti in functie de tara de origine, ceea ce determina cat castiga si care le e pozitia sociala. Fiecare are locul lui.

In pole-position sunt localesi, emirati in Dubai sau kuwaiti in Kuwait, minoritari, needucati, plini de fite si de bani. Si, ce fac astia toata ziua, e sa frece menta sau sa taie varza la caini, dupa preferinte, pentru ca nu trebuie sa faca nimic altceva, atat timp cat nu fac trei lucruri esentiale: nu deviaza de la religie, nu-i loveste moda in public, ca acasa se pot imbraca sau dezbraca dupa cum vrea muschiul lor, si nu se casatoresc cu un non-locales (valabil la ambele sexe). Daca cu religia si moda e clara treaba, o explic pe aia cu casatoria, ca sa intelega tot romanul, de ce compatrioatele noastre fotomodele sau insotitoare de zbor, cu sange dacic, nu vor sfarsi nicodata cu un arab bogat, oricat ar suge pula prin Dubai. Nu e o chestia de religie, ca si dacă îsi pun voalul in crestet si baga rugaciuni la Allah, tot nu se marita cu un arab bogat. Pentru ca totul acolo se învârte in jurul banilor si cand si-au creat ei statul lor bogat si mirific, nu chiar asa de mult, au avut grija sa nu lase femeile pe din afara, asa ca daca un arab pur sânge se decide sa-și amestece genele cu o non-araba, cadourile finaciare pe care le primește de la stat dispar in furtuna desertului, deci ciu-ciu casa, teren de casa si bani de nunta. Aditional,  statutul lui social și al viitorilor lui copii, tocmai a fost devalorizat, ca aia nu devin cetateni, indiferent cate posturi tin in Ramadan. Asadar, mai rar se gaseste un arab, care e chiar atat de prost si de indragostit, incat sa-si dea toata bunastarea pe o pizda straineza. Ma rog, mai sunt si exceptii, dar cel mai probabil aia muncesc, ca daca ar duce-o in mod traditional, nu cred ca le-ar permite lenea extravagante din astea. Deci, de voie, de nevoie, trebuie sa-si ia una de-a lor. Iar alea de-a lor, sa nu credeti ca o duc chiar asa de rau, ca vai de ele, trebuie sa stea acoperite si alte cacaturi de aparenta, cand pe dedesupt urla Dior-ul pe ele, lasat sa se vada strategic in posete si incaltaminte. Localesele se mandresc prin lipsa de educatie in domeniul stiintelor, dar o excelenta documentare in arta cumparaturilor, a spa-urilor si barfei. Traiesc in stilul vacilor sfinte, le intereseaza doar potentialul financiar al sotului viitor si nici macar nu se straduiesc cu aparenta fizica, mai ales dupa ce baga un borac sau doi. Apropo, nu ati observat ca toate babele acoperite sunt cam plinute? Da, o consecinta naturala daca doar bagi in tine fara de mila si fara interes, ca oricum numa barbatu te vede. In mod clar, nu le poti obliga sa lucreze, ceea ce majoritatea nu fac, in timp ce de boraci si ocupa bonele si menajerele, care sunt forta de munca ieftina si masiva. Ele ajung la putere la batranete, mai ales daca le loveste norocul sa ajunga vaduve si mame de baieti, un context excelent prin care controleaza familia si isi varsa frustrarile cu galeata pe viitoarele nore.

Ca strainez, cel mai bine e sa fii din USA si Canada, ca atunci esti vazut ca un miracol de inteligenta, desi o canadiana nasparlita cu care am avut tangenta, mi-a scris un email de tot cacatul, cu o engleza de balta, de zici ca-i schizofrena, dar e canadianca si blonda, si asta scuza tot. Cel mai naspa e sa fii african sau indian – tinta perfecta a glumelor rasiste un Kuwait, ca cica ei nu primesc indieni nici macar cu pasaport american. Kuwait, pentru cine nu stie, e tara in care, dupa ce un cuplu de localesi au macelarit o menajera si au tinut-o in congelator, statul a zis ca, nu mai are voie angajatorul sa-i retina pasaportul angajatului, si pe deasupra ar mai trebui sa-i dea si 4 zile libere pe luna, ceea ce a starnit o revolta nationala.

Totusi, daca mai sunt gagici care viseaza la musulmani, isi pot alege cu placere din celelalte natii, mai ales ca oferta e mai bogata, egipteni, palestinieni sau din Levant. Aia nu au chiar asa bani, dar isi amesteca cu placere sangele cu europence, motiv de lauda pentru copii, o caracteristica care ii face mai speciali printre alti adepti a lui Allah. Din cate am inteles apartenenta religioasa nu e obligatorie pentru nevasta, dar e dorita, iar purtatul de voal se poate fenta.

Imbufnarea, bosumflatii si nemultumitii

Imbufnarea e arma prostului, ne tot zicea taica-meu in copilarie. In general, nu am fost un copil prea imbufnat, insa am avut momentele mele de razvratire, cand de obicei, refuzam sa mananc sau sa particip la niste activitati placute, ofticata pe ceva anume, ce parea important in momentul respectiv. Am renuntat rapid la imbufnare dupa ce, am trecut la viata pe cont propriu, si cand nu mai aveam cui sa-i trezesc emotii cu imbufnarea mea. Intre timp, am si uitat de imbufnare, fiica-mea ne avand aere din astea. Am experimentat insa in weekend imbufnarea, cu musafirii mei berlinezi, un coplu foarte simpatic si crud (nu, nu fac sex in trei cu ei, ca o paranteza, daca va duce gandul pe acolo).
Ei bine, el s-a ofticat la un moment dat pe motiv ca noi am stat prea mult intr-un magazin, unde ea si-a ales un tricou, el a ajungand la concluzia suprema ca, a pierdut patru ore din viata. Si s-a imbufnat, valeleu. Asa ca, a mai stat posomorat inca trei ore, ca doar nu-i ajunsese patru, fara sa manance, fara sa schiteze un zambet sau sa se uite ca lumea la meci. Eu mi-am vazut de ale mele, amuzandu-ma un pic pe seama lui ca mai apoi, cand s-a ingrosat gluma, i-am sugerat sa se intoarca singur acasa, ca sa nu ne strice noua cheful. Insa ea, prietena-sa, ei bine ea a dat-o cu grijile si vinovatia, in proportie moderata, ce-i drept, ca-i tanara si inca nu a apucat sa o ia la vale. Pe valea aia frumoasa si drepta, pavata cu toate bunele intentiile ale tuturor partenerelor, ce se dau cu curul de pamant, sa-i faca pe plac imbufnatului de la brat sau nemultumitului din dotare.
Uitandu-ma la ei, mi-am amintit vag, de nemultumitul cu care imi imparteam si eu viata, pana nu de mult. Vesnic nesatisfacut de toti si toate, ranjind a bucurie numai cand ii ieseau pasentele, in care el lua mai mult decat i-se cuvenea si mai mult decat restul, restul asta incluzandu-ma in multe cazuri doar pe mine. Am zambit scurt. E asa frumoasa viata, fara o capusa din asta bosumflata in dotare.

La 4:25 dimineata

Imi scrie la 04:24, iar eu ma trezesc la 04:25.

Un minut mai tarziu iau telefonul in mana si vad mesajul de la el. Dupa o abureala rapida, concluzia e una singura:

– Imi incep ziua, ca nu are rost sa ma pacalesc degeaba.
– Imi place conexiunea asta hiper-spatiala. Eu merg la culcare.
– Noapte buna, si data viitoare, te rog sa te gandesti la mine la 23:30, ca atunci trebuie sa ma trezesc.

Discutie cu prietenii mei mai tineri si mai destepti

Eu (incantata): vrei sa vezi ce mesaj am primit de la englez?

Ea (curioasa): da, chiar eram curioasa.

Eu (incep sa citesc, cu capul intreptat spre nori): I will see you soon, my beautiful Romanian friend, very proud to know you…

El (ne intrerupe, sictirit): iti pierzi vremea degeaba cu toti ratatii, in loc sa iti investesti timpul in a face bani.

Eu (dupa o secunda de meditatie si putin rusinata): ai dreptate.

Cam la concluzia asta am ajuns si eu, in ceasul al doispelea si cam incet, ca imi pierdeam vremea cu toti ratatii in loc sa fac niste bani, ca lumea. Sunt la un nivel din asta, in care am tot ce imi trebuie si fara fortari majore traiesc chiar ok… dar nu sunt la nivelul pe care mi-l doresc. Si cu siguranta, nu am chef sa imbatranesc saraca. Am vazut diferenta, e groaznic si chiar foarte trist.

Belgia – Anglia

Meciul zilei 😉

Englezii sunt frumoși și tineri, belgienii îmbătrâniți și obositori.

Englezii gentlemeni, belgienii (mai ales cei flamanzi) bădărani.

Englezul meu simpatic, mi-a trimis un mesaj frumos de dimineața; belgianul chel, a fost iar, nesimțit.

Englezii pierd, cu 1-0 meciul, dar ii consolez eu după 😜.

Discutie cu proful de sport sau cum se schimba contactele

– Esti acasa saptamana viitoare? Ca sunt in oras la tine.
– Si, vrei sa ma inviți la cafea…🤔
– Desigur 😉. Doar ca, cafeaua seara nu-i prea indicata, dar o pot bea cu lapte 😉.
– Ce faci in zona?
– Renovez o casa.
– Fain. Esti baiat de treaba. Poate știi sa schimbi un candelabru?
– Singur mi le schimb pe ale mele. Nu am incredere in meseriasi pentru asta 😂.
– Si sa montezi o priza?
– Depinde de care. Vrei sa tragi cabluri pentru noua priza sau dar sa schimbi priza 😄?
– Doar o noua priza.
– Știu, nu-i mare scofala.
– Atunci te invit la cafea. Săptămâna asta, in vreo după amiază esti disponibil 😉?

kontakt in poloneza insemna si priza 😜

Se munceste din greu…

…la vopsit de buze, ca intru intr-un video call cu clientii, si imi place sa arat bine cand, ii duc cu zaharelul sau le dau vesti proaste;

… la planuit calatorii de afaceri pe la arabi, desi e transpiratie multa pe acolo in perioada asta, cand bate 50⁰C la umbra, dar ne rugam la Allah sa coboare temperaturile macar la un 40⁰C, ca sa putem respira si noi;

… la scris poeme romantice, pentru barbati insurati, care viseaza romantism verde pe pereti si o pizda virgina;

… la citit presa, in care nimic nou nu se mai intampla.

Am mentionat ca sunt slab platita?

In rest, tristete mare aseara, a pierdut Anglia. Craig pe stadion in Moscova, eu acasa, cu o amica englezoaica, excentrica. Atatea e emotii, atata suspans, ca nu m-am putut abtine si am topit o sticla de vin rosu. Vive la France!

Igiena personală

A revenit in pat și mi-a zis pe un ton normal I forgot to floss. L-am ascultat mirata și după ce, cuvintele mi-au ajuns profund in creier, l-am îmbrățișat cu caldura. Aș fi vrut sa-i spun ca m-a cucerit etern prin gestul lui fatal, dar nu am vrut sa par o ciudata, așa ca doar am zâmbit pe întuneric.

In sfârșit un bărbat, pe care mă-sa, l-a învățat, sa se spele naibii, pe dinți, ba chiar sa-și folosească ața dentară, un miracol și o raritate.

Urăsc bărbații care nu au grija de igiena personală, aia care seara nu se spală pe dinți, ca doar nu merg la munca a doua zi, sa-i miroase colegii. Merg, doar in pat cu iubita, care trebuie sa le suporte gura puțitoare seară de seară, și tomberonul putrezit de dimineața. Mai cunosc exemplare, cărora le chiar place, sa se laude cu dinții lor nespălate și rezistenți, in timp ce nasul nu le percepe odorul de câine mort ce li-se revarsă pe gura. Apoi, sunt aia, cu par pe puță, care nu au auzit de igienă intimă. Dacă le faci observații, îți spun ca, nu-i bărbătesc sa bage foarfeca in pădure, dar se uită mirați, când le-o sugi in silă, cu câte un floc in gât. Și, mai e categoria extinsa cu deodorantul ieftin. Ca regula de baza, masculul chiar pute bine, dacă e proaspăt spălat, iar dacă mai e si dat cu un parfum, e chiar excelent. Doar ca, nu parfumul alcoolizat de la chioșcul din colț, ci ceva așa mai fin, de bun gust, ca nu o fi capăt de țara sa intri intr-o parfumerie. Și nu va zgârcită băieți, ca dacă v-aș arată eu bonurile fiscale de la cosmeticele noastre, ce ne conferă un look natural, ne-ați declara dilite.

Cei 5 F

Alcoolul scoate tot ce e mai bun din oameni, sinceritatea lor cruda, nealterată și adânc ascunsă sub straturile de minciuni uzualne, pe care le practica zilnic cu mintea limpede. La beție, ajungi insa sa cunoști adevărați monștri sacri, oameni care pana mai ieri pareau banali, devin zei, ce vărsa din ei cu nemiluita frustrări, fală și figuri, toate născute din falsa evaluare a sinelui si frica de singuratate.

Privindu-le gandurile nealterate si slabiciunile, in momentul lor de pierzanie, mie imi trezesc mila, in timp ce majoritatii trezesc frica. Din frica asta se nasc lapsurile memoriei, cu care betivii si prietenii lor de pahar se imbata a doua zi, cand povestesc cu detalii faptele, omitand tacticos vorbele. E mai bine sa nu dezgolesti pe cineva intr-un moment de patima, ca poate maine te ia pe tine patima, si te dezgoleste la randu-i. Asa ca, majoritatea isi administreaza lapsuri in memorie, din preocupare majora pentru binele propriu si nu al celuilalt. Mie insa alcoolul imi traieste compasiune, activandu-mi memoria, poate din lipsa de frica, ca la betie, voi spune ceva mai piperat, decat spun cu mintea treaza.

Frustrarile scot tot cei mai putred din oameni, toate neputintele lor adunane la un loc, toate filmele umilitoare pe care si le-au facut in cap despre ei, toata durerea lipsei de afectiune, si ura, bine inradacinata si crescuta cu grija de-a lungul vietii. Frustrarile se varsa frumos, sub forme si culori diferite, de la ironiile inutile, in care radem impreuna, la realitatea ca eu rad de tine. Si le place, pentru ca asta ii face sa se simta mai bine cu ei insusi, pentru ca devalorizand valoarea exterioara a altora, pulseaza la valoarea lor interioara. Cand fac misto de altii, ei nu-si dau seama ca se descriu de fapt pe sine, pentru ca, de cele mai multe ori obiectul ironiilor lor e o persoana, pe care nu o cunosc de fapt, dar pe care o invidiaza. Validarea, prin ironizarea celorlalti, se face cu public, pentru ca frustratii au nevoie sa se valideze nu doar in ochii lor, dar mai ales in ai celor din jur. Publicul e factorul declansator, pentru ca in situatiile de unu la unu, ei sunt foarte retinuti, chiar prietenosi si pe alocuri lingatori. Si poate chiar, ar trebui sa le fii recunoscator, ca te ling in privat, de la inaltimea la care se ridica in mintea lor, cand te improasca cu gunoi in public. Frustratii de genul asta se leaga de obicei de aceleasi lucruri, de felul de a fi al cuiva, de modul in care rade sau cum abordeaza lucrurile. Eu am avut parte de cativa frustrati din astia de-a lungul vietii, femei si barbati, care la o privire superficiala aveau un lucru in comun, nu-i ajuta moaca. Desi, mistocarii de ocazie mai pot fi si frumosi, pe mine astia uratii ma atacau regulat. Pretextele pe care le gaseau se modificau permanent, bazate in general pe ipotentele lor. Cea mai recenta astfel de intalnire a dezbatut felul meu de a fi, ba sunt prea zambitoare, ori prea usor de abordat si cumva, o duc prea bine pe unde trăiesc si ma doare prea putin in cur de tot. Ce mai, teren de explorat, asa ca mi-am auzit verbal invalidate realizarile educationale, profesionale si mai ales personale. Si, dupa ce m-a terfelit bine, parca, parca, am devenit mai umana in ochii lui, mai tangibila si mai accesibila. Nu mi-a atins inca toate oalele, pentru ca nu avea capace destule in dotare, dar sigur se va stradui sa le acopere, indata ce isi face rost.

Frustrarile iau si forma de critici, etichetate cu marca bunelor intentii si promovate cu interes aparent sincer, pentru binele celuilalt. Astia sunt aia care nu pot face misto, dar te sfatuiesc cu ura, in timp ce in mintea lor ti-ar baga fara de mila un cactus pe gat si ti-ar mai fute si o piatra intre ochi, daca ar trai prin tarile in care, frustrarile se elibereaza cu bolovani. Dar cum nu stau pe acolo, isi varsa paharul verbal, turnand din memorie, tot ce au aflat confesional sau intamplator despre tine, folosind impotriva ta orice experienta nefortuna, pe care au reusit sa stoarca pe cand, mimau empatia. Cand te astepti mai putin, iti insira cu glas pitigaiat parerile lor despre tine si viata ta mizera, care oricat le-ar starni invidia, e cu siguranta mai putin fericita decat a lor, pentru ca in mintea lor, nu ai dreptul sa-ti mearga bine. Asta ii deprima. Din ciclul asta, mi-am auzit despre mine, opinii pertinente despre cum imi educ copilul, care precis e abuzat, ca altfel nu se explica lipsa crizelor lui de isterie si a urletelor specific asociate, nu de alta, dar ii e sigur frica de mine, ca altfel cerea tot ce ii vad ochii si se dadea de douazeci de ori cu curul de pamant, cand nu primeste ceva. Si sunt foarte restrictiva si autoritara, o tirană, mai ales ca spun intotdeuna adevarul copilului si ii explic cu argumente logice situatia, ca unui om pe care il respect, in loc sa-i insir o pledorie de minciuni si mici pacaleli, argumentate in stil romanes, gen „te iau  tigani”. Da, tiganii ii iau pe toti copii din Romania, in mintea parintilor lor bine echilibrati emotional si foarte dedicati cresterii boracului din dotare. Spuse pe un ton autostiutor de către o ea, in timp ce copilul ei isi „facea numarul”, tavalindu-se pe jos, ca nu a primit ceva cacatel, ea privindu-l flexata de la distanta, chiar mi-au dat de gandit vorbele astea înțelepte. M-am gandit la ura si invidia pe care, o are pentru mine. Chiar cred ca ii e foarte greu sa ma suporte.

Fala si figurile sunt niste scuturi de protectie, care nu-mi sunt straine si pe care, de multe ori le iau cu mine, in incursiunile pe care le fac, mai ales in locurile de baștină. Acolo unde ma întâmpina aceleasi teritorii cunoscute, cand ma intalnesc cu aceeasi oameni, bine stiuti, bine testati, ce ce ma imbratiseaza cu invidia si ura lor. Nici primii si nici ultimii, doar trecatori. Si ca sa nu-i dezamagesc, le dau motive sa ma invidieze si sa ma urasca si mai mult, dandu-le peste nas de la distanta, cu o superioritate câteodată usor falsa si niste figuri de stil invatate inca din tinerete. Eu am puterea sa fiu flexibila, sa-mi treaca repede si sa trec repede peste situatiile si oamenii neplacuti. Si chiar nu tin ranchiună, pentru ca-i o pierdere de vreme, si sunt mult prea ocupata cu viata mea.