După pozat

frank-mckenna-JbTBJYOEc28-unsplash

Photo by frank mckenna on Unsplash

Ma întorc după o noapte nedormita în care nu m-am futut cu fotograful, ci cu prietenul lui, venit de grabă și încărcat cu bagaje de la autocarul ce-l aducea din munți, direct la sesiunea mea foto. Tocmai se întorcea după două săptămâni dintr-o tabără de copii, unde a fost pe post de instructor de snowboard. Era deci nefutut rău și îngrijorat că mă ia fotograful în primire. S-a terminat de trei ori, eu o dată și de doua ori am mimat.

Fotograful, un tocilar pervers, ironic și sincer, mi-a propus sa o facem în trei, disperat de excitat, iar după refuzul meu, m-a implorat să-l las măcar să ne privească. M-am opus și s-a ofticat, trăgându-și singură două labe în camera alăturată,  în timp ce noi ne sexam cât mai potolit. A doua zi, după ce aplecat amicul meu de sex, fotograful a continuat să se dea la mine și mai aprig, rugându-mă insistent să-l las măcar să mă lingă. Mi-a reproșat cu tupeu că i-am futut prietenul în dormitor, în timp ce el a rămas singur pe canapea. Și într-un exces de zel, și-a dat cu mândria de pământ, replicând cu fața schimonosită de stima scăzută de sine „… dar ce, eu sunt doar fotograful”.

I-am înțeles supărarea și l-am compătimit, dar nu aveam chef să mă fut cu el. Știu, câteodată viata este cam curvă, iar întâmplarea mi-a amintit de libertatea sexuală din studenție, dar și de reproșurile neîntemeiate pe care le primeam de la bărbații pe care-i refuzam. M-am abținut de la a-i întinde un pahar cu apă și a-i reaminti că eu am plătit pentru toată petrecerea (sesiunea și închiriatul apartamentului ca decor) așa că eu stabilesc regulile de la locul de joacă, doar pentru că el face Photoshop-ul pozelor.M-am simțit în schimb stăpână și șefă, un fel de matroană ce jonglează pe degete cu băieții mai tineri. Un alt rol, în care eu cer și primesc, iar ceilalți se supun sau pleacă. Oare de ce-i atât de greu câteodată să ne simțim stăpâne pe viața noastră sexuală. Să decidem singure cu cine, când și unde vrem să ne futem, fără complexe sau stres.

Am reflectat ulterior de ce am ales să ratez șansa se a mă fute cu doi bărbați în același timp, o fantezie atât de des atribuită femeilor. Pentru că nu m-a încântat perspectiva. Nu mi s-a părut atractiv, ba chiar mi-a dat un sentiment ciudat de inhibiție, un trio-ul care mă interesează și nu mă atrage. Nu în această configurație.

Pozatul dezbrăcată

M-am decis să fac o sesiune foto dezbrăcată. Mă ispitea idea de câțiva ani, mai exact de când am fost în Estonia și am nimerit să dormim la o tipă în apartament care avea poze cu ea goală pe pereți. Le-am găsit de-a dreptul fantastice, artistic lucrate în alb-negru, de bun gust și impunătoare. Admirativ pentru gazda noastră, l-am întrebat pe fostul soț, ce părere ar avea, dacă mi-aș face și eu poze dezbrăcată. Răspunsul lui de interzicere m-a mirat și m-a deranjat. Am priceput totuși că, perioada optimă ca să-ți faci poze goală este când nu ești implicată într-o relație, căci goliciunea ta pe fundalul unui aparat foto nu va leza mândria nici unui bărbat, care s-ar putea crede stăpân pe corpul tău. Am păstrat ideea pozelor în minte și am mai avut o ușoară tentativă când eram gravidă să-mi fac astfel de poze, dar nu a fost să fie.

Acum însă am reluat recent tema, făcând aranjamente să se întâmple. Am și cunoscut prin anumite circumstanțe un fotograf care face astfel de poze la un preț decent. Nu am corpul cel mai bine lucrat, dar nu arat nici rău după un an destul de regulat la sală, așa că m-am să amân momentul pentru că vârsta și experiența nu sunt neapărat atuuri într-o astfel de inițiativă. Privindu-i portofoliul, îl găsesc pe fotograf potrivit gusturilor mele și sper să nu mă dezamăgească.

Îmi doresc ca poze mele să emane în primul rând senzualitate și sexualitate. Aș vrea ca fotograful să mă descopere din diferite unghiuri, pătrunzând neintimidat dincolo de masca mea superficial-sexuală. Îmi doresc poze sincere pe care să le pot atârna pe pereții dormitorului, iar la bătrânețe să le privesc cu mândrie.

Dușul de aur

chandler-cruttenden-7bsK3idU8Gc-unsplash

Aseară m-am pișat pe un gagiu la cerere, nu din proprie inițiativă, iar azi după câteva ore la munca printre idioți nu mi-se mai pare o chestie deplasată. Găsesc în schimb mult mai deplasați sclavii sociali, ce nu sunt capabili să gândească doi pași în față și fac din jugul lor motiv de mândrie, decât un gagiu cu inteligenta peste medie, antisocial, cu principii ciudate și câteva deviații pe care și-le recunoaște și le pune bucuros în practică.

Pe când filosofam cu el aseară despre normele sociale, făcute să țină în frâu mulțimea de proști, timpul îmi replică, că fix asta gândește și el, întrebându-mă nonșalant dacă aș fi de acord să mă piș pe el la propriu. Am râs, normal, cu gura până la urechi și servind din vinul alb și sec a început să mă tenteze idea. După câteva insistențe și mai multe pahare de vin, am fost de acord. Ca majoritatea gagicilor, auzisem despre acest fetiș ciudat, l-am văzut și prin filme, dar niciodată nimeni nu mi-a mai propus să-l încerc. Să spunem doar că, bărbații care se doresc urinați, nu se găsesc chiar pe toate gardurile. Am luat-o mai mult ca pe o ocazie unică, așa că printre hohote de râs am băgat mai multe pahare de vin, ca să-mi pregătesc vezica pentru urinat și mintea pentru ce avea să urmeze.
Cu greu m-am abținut din râs și ca să nu-i stric momentul, tipul mi-a făcut un briefing detaliat despre cum vor decurge ostilitățile, ca să nu mă lovească panica sau inhibițiile în momentul acțiunii, iar eu m-am străduit să-l respect. Se vedea că omul are experință.

Cel mai greu a fost să-mi stăpânesc râsul, căci în rest nu-i prea greu să te piși pe cineva, când nu te mai ține vezica și ești un pic amețită de la alcool. După acțiune ne-am spălat frumos și individual, continuând pe canapea discuțiile noastre despre ordinea socială, caracterul uman, afaceri și copii.

PS: am avut îndoieli daca să descriu această experință pe blog, căci tabuurile sociale mă zgârie încă mult, dar mi-am zis că mie mi-ar plăcea să citesc despre un astfel de subiect ceva real, nu doar din imaginația scenariilor de film.

La pescuit

Regina Tinder-ului a revenit în forță. Mi-am schimbat poza de profil. Am rămas tot la varianta în cască, dar am renunțat la motocicleta de 20 mii de Euro (mai ales ca mulți gagii erau mai interesați de ea decât de mine) și mi-am pus picioarele la treabă pe un fundal cu Grand Canyon. Nu am optat încă pentru o poză cu fața mea, pentru că nu mă simt pregătită, de aceea prefer să mai pescuiesc încă o perioadă sub anonimat.

La scurta partidă de pescuit recent am prins în plasă un român și cinci polonezi. Romanul nu-i genul meu de pește, dar mi-a plăcut să-l surprind cu un text în limba natală pe când mă aburea filosofic în engleza că vine dintr-o țară cu o reputație proastă. Mirat m-a întrebat cum de mi-am dat seama că-i român, ceea ce nu-i prea greu când polonezii nu-și botează plozii cu Ionuț, Mircea, Marius, Viorel sau Flavius. Polonezii mă aburesc cu dumele locale legate de motoare și tocuri. Au ei obsesia cu tocurile și îi înțeleg, căci nu vezi destule tocuri pe aici la -10 spre -20, decât la sinucigașe ce plănuiesc să-și rupă gâtul.

Acestea fiind spuse, printr-o forța împrejurărilor sunt nevoită să bag două întâlniri într-o seară. Plănuiam să mă dezvăț de obiceiurile tinereții, dar cum pe unul îl aveam programat de mult în ziua respectivă, iar celălalt a insistat că neapărat atunci trebuie să ne vedem,  am zis să le satisfac nevoile ambilor fiind o femeie generoasă din fire.

Sunt o pizdă ocupată

renata-adrienn-ebvCsRypmxM-unsplash

Photo by Renáta-Adrienn on Unsplash

Am făcut o pauză de Tinder două luni, urmând sfaturile de doi lei și trei surcele ale gagicilor singure de peste 30 de ani. Adițional, într-un oftic general, m-am despărțit și de persoana de care sunt îndrăgostită, rupând relația pe care o mențineam de un an. Între timp mi-a cam trecut din ofticul ce pusese stăpânire pe mine, reapărându-mi cheful de sex. În contextul activării nevoilor primare, sfaturile și sugestiile prețioase de genul „tu cu tine”, „acorda-ți timp”, „stai o perioadă singură” și alte mizerii similare, le-am redirecționat spre coșul minții, alături de alte inutilități verbale cu care mă cadorisesc cunoscuții din când în când.

Nu am nevoie sa fiu singură ca să petrec timp cu mine, sunt perfect capabilă să scriu, să citesc, să fac sport și să-mi activez vreo cinci hobby-uri și când mă întâlnesc cu bărbați. Pot să fac multe lucruri singură, doar că-i mai fain să le fac alături de cineva. Pe deasupra, nu mi-se potrivește rolul de mironosiță prostă ce-o dă înainte cu singurătatea și independența în așteptarea bărbatului perfect.

Într-adevăr, este cam nasol să fii îndrăgostită de cineva anume, dar să te întâlnești cu alții, pentru că nici unul nu potrivește și nici nu va potrivi o vreme, dar asta e, ghinion. Partea bună este că m-a maturizat experiența de-a mă desparți de persoana pe care o iubesc și am făcut câteva schimbări în abordările mele amoroase.

In primul rand am renunțat la „catelusi”. Am încetat să întrețin relații de orice fel cu gagii care nu mă interesează, doar pentru că ei mă doresc. Nu mai am nevoie de energia lor negativa și constanta presiune de a le oferi ceva în schimbul validării personale, căci despre asta era vorba, când nu puteam renunța la astfel de relații.

In al doilea rand, am decis sa fiu mai directa, să trec mai repede peste etapele tatonării și să nu aștept după foirile tuturor gagiilor care îmi fac avansuri și mă tot invită la cafele și vinuri fictiv. Mă interesează concret data, ora și locul.

Zis și făcut, iar pe când luam acțiunea în propriile mâini cu un gagiu ce mă tot invită la vin de prin decembrie, am realizat că sunt în fapt foarte ocupată. Căci, nu-i ușor să împaci varza cu capra și cu lupul vecinului, între copil, călătorii, hobby-uri și gagii de pe Tinder, când ziua are doar 24 de ore și pot număra doar pe degetele de la o mână zilele disponibile pentru întâlniri. Așa că, după ce ne-am parcurs împreună zilele din calendar potențiale pentru o întâlnire, am ajuns la concluzia că ne potrivim să fim amândoi liberi (de copii și obligații) într-o luna. Și, cum este dificil să te întâlnești cu unul care are și el copii, am introdus în program o întâlnire de pe Tinder. Măcar ăștia fără copii sunt mai flexibili.

Când știi că te afli în compania greșită

glass-602889_1920

Image by Tommy Takacs from Pixabay

Foștii socri sunt genul de oameni cu care stai de vorbă fără să te întrebi ce cauți la ei în casă și pentru ce mănânci cu ei la masa. Trăiesc bine, sunt educați, cultivați, experimentați și inteligenți, iar discuțiile pe care le poartă se extind la orice subiect, care v-a fi analizat cu o anumită doză de obiectivitate, fără prea mari frustrări ori concepții învechite și nici un caz prin filtrul a ceea ce spun vecinii. Din păcate am ajuns să ne spălăm urât câteva rufe murdare, însă apreciez la ei o anumită cultură, deschidere și educație.

După ce m-am separat de familia poloneză a fostului soț, am avut la scurt timp o tentativă de-a mă readopta într-o familie nouă, ce venea la pachet cu noul iubit. Nu le-au convenit de la început că eram divorțată și cu copil, dar ca urmare a unor lungi și complicate intervenții din partea gagiului de a fi acceptată, am fost până la urmă invitată de părinții lui la ei acasă de Crăciun. Anticipat, le-a trimis câteva cadouri frumos împachetate, pe stilul din fosta familie, dar mișcarea nu a mers, pentru că ei nu-și făceau cadouri de Crăciun și s-au simțit mai degrabă obligați să-mi ia ceva la repezeală, decât bucuroși.

La masă, după prânzul tradițional cu rață, ne-am așezat la un pahar de vorbă, subiectul local fiind bârfitul neamurilor lor și generalități subiective în care părerile și viziunile noastre despre lume s-au ciocnit. Mărul discordiei l-a reprezentat bătaia administrată copiilor, care în opinia mea nu are justificare, iar în a lor este o formă de educație. Mi-am dat seama că le-am atins o coardă sensibilă afirmând că, părinții ce-și bat copii o fac din frustrare pentru propriile lor nemulțumiri din căsătorie și față de partener. Ardoarea cu care tatăl iubitului s-a grăbit să-mi combată teoria, afirmând mai mult pentru el, că a fost fericit cu nevastă-sa toată viata și când și-a bătut băiatul, mi-a confirmat doar ceea ce spuneam. Știam de la iubitul meu că taică-său a înșelat-o pe maică-sa, iubind cu ardoare în tinerețe pe alta. Dar, cum pe vremea respectivă (și pe alocuri încă în timpurile curente) divorțul era similar nu doar cu  abandonul nevestei, dar și al copilului, el a luat decizia să rămână în căsătoria nefericită de dragul copilului.

Lipsa de sinceritate și obiectivitate m-a dezamăgit, însă toleranta mea a ajuns la punctul critic într-un moment de liniște, după un căscat uriaș cu dinții știrbi și cariați ai mătușii iubitului meu, urmat de îndesatul tacticos al cămășii și al pulovărului în pantaloni. A fost clipa în care am simțit că mă lovește o măciucă fictivă în cap și am început să mă întreb, de ce mă simt atât de străină cu acești oameni, jenată cumva de prezența mea acolo, extraterestră printre ei. M-am găsit profund deranjată de primitivismul lor, de frustrările amestecate cu invidie pe care le cultivau față de oamenii mai avuți ori proprietari de afaceri, și superioritatea falsă pe care o afișau față de mine.

Nu mi-a plăcut vizita și în cele din urmă m-am predat realității, acceptând că nu sunt destul de bună pentru fiul lor, încă puternic dependent de opiniile părinților la 30+, fără casa lui și șofer pe mașina părinților, făcând mea culpa din fițele mele de buziness lady, doamna doctor independentă financiar, descurcăreață, tânără și frumoasă, cu casa și mașina mea, și probabil un salariu mai mare decât al potențialul socru auto știutor.

În loc de cadou de despărțire, le-am lăsat fiul să mă părăsească, motivat de lipsa mea de empatie pentru crizele lui personalizate și fără efect, manifestate regulat, pentru a-mi atrage atenția și a-mi forța mâna ca să ne mutăm împreună.

Un alt EL

heart-1463424_1920

Image by Dimitri Wittmann from Pixabay

Mi-am dat seama că mă ascultă când mi-a spus că am repetat de trei ori același lucru. Da, am obiceiul acesta, de-a repeta lucrurile cu alte cuvinte, pentru a le accentua în mintea interlocutorilor neatenți, însă el a observat asta cu voce tare.

M-a oprit din discursul meu filosofic despre divorț, când de obicei mă aprind ușor, ca să-mi spună că gata, a trecut si acum să vin la el să mă îmbrățișeze. M-am șocat pe loc, am tăcut și m-am executat. În următoarele patru ore nu am scos decât sunete abia perceptibile și câteva cuvinte, fără propoziții însoțitoare.

După orgasm m-am înghemuit lângă corpul lui fierbinte, cuprinzându-mă cu mâinile lui calde ce mă mângâiaseră în prealabil în cele mai ascunse puncte ale erosului meu, pe care nici măcar nu eram conștientă că le posed. Întinsă acolo, în siguranța îmbrățișării lui, mi-am început tortura mintala a simțurilor amorțite de oboseala și incapabile de somn. După vreo trei ore m-am dat jos din pat cautând frenetic melatonina și explicându-i pe întuneric că de la zborurile dese nu pot să dorm noaptea. În mirarea lui am repetat explicația, ne lăsându-ma inima să-i mărturisesc că de fapt nu suport intimitatea, care mă irită mai mult decât ma consolează si pe care o mimez ca să obțin sexul. Nu am vrut să-i spun că  de un an de zile nu mai pot dormi în pat decât cu un singur bărbat, doar ca acela este departe acum și probabil se trezește lângă altcineva, în timp ce eu încerc cu greu sa adorm lângă el.

A doua zi, după ce a plecat, am plâns. Mi-a curs o tura de șiroaie peste obraji în timp ce răceala mea protectoare se fisura sub povara iubirii neîmplinite.

La multi ani!

Am început anul nou cu Prosecco și furie, iritându-mă inițial de Revelion pe străzile de lângă Moritzplatz, unde am ajuns accidental, printr-o eroare de calcule și gusturi prost înțelese. După ce doi borați tuciulii, din aia de văd pizda numai după căsătorie conform profetului, ne-au aruncat petarde la picioare în semn de la mulți ani, le-am zis gazdelor mele simpatice să ne reorientăm spre cartierul unde locuiesc ei, ca un party acolo sună mult mai tentant decât prin cartierele dubioase ale Berlinului. Nu de alta, dar prefer spiritul din Mitte sau Moabit, unde oamenii au bani și femeile nu umbla cu cârpe pe cap.

În rest Berlinul este foarte mișto, mai ales daca ești student sau la început de carieră. Este un oraș relativ ieftin, cu multe posibilități de muncă, plin de cafenele sic și evenimente colorate, cu spirit hippie peste tot. Este locul ideal pentru tineri, mai ales cu mult timp liber sau cărora le place să mai și tragă pe nas, dar prea modern pentru cei cu sufletul tânăr și stilul de viață mai comod.

Am continuat prima noapte din an la un party dintr-un club cu intrarea plătită (o formă de segregare sociala) și majoritate nemțească. Atmosfera faină din club a fost din păcate stricată, de un turc ce s-a nimerit pe acolo (singurul din încăpere, cu excepția bodyguardului de la intrare), care a venit direct la mine. Nici nu a deschis bine gura să mă informeze că-i place cum miros, ca eu i-am și repetat într-o engleză expediativă not interested, iar mai apoi într-o germană scâlcită mein mann, arătând spre amicul meu. S-a retras, dar nu înainte de a-mi pune mâna scârboasă pe cur, prefăcându-se că vrea să danseze cu mine. Probabil aș fi putut sa-i trag una în bot și să-i chem confratele să-l ia de acolo, dar sunt de mult prea toleranta față de fraierii labagiști care mă ating ”involuntar”, ca multe gagici est europene obișnuite cu maniere de pe maidan. Și poate că, de la asta ni-se trag multe ponoase, că nu prea știm să refuzam nemțește, gălăgios de ofensate, deși prin Berlin nemțoaicele erau în general cuplate cu turci, în timp ce nemții se întrețineau între ei, mulțumindu-se doar să privească orice arătare de cur, cu ochii cat cepele.

Sfaturi la telefon

fotografierende-MRAkGP0VoYU-unsplash

Când mă sună să mă aburească, ce-mi poate spune oare un pulică, fripturică, din ăsta la care tot îi dau papucii, dar el uita să și-i ia. Ei bine, azi se pune să mă întrebe, ce cred eu despre faptul ca una dintre subordonatele lui (cică’i ceva manager pe la o tipografie), recent angajată, s-a cam înspăimântat de faptul că el dă afară oamenii pe capete. Și mă întreabă dacă să discute situația cu ea sau sa o lase să creadă ce-o bate gândul ? Dar na, se preocupa el acuma că nu vrea s-o piardă, mai ales că tipei nu-i prea place atmosfera morbidă de la muncă, si i-a zis la interviu că pentru ea asta contează. Doar că, el nu înțelege treaba asta și-mi expune mie cum banii sunt singurii care contează pentru el, iar treaba cu atmosfera e doar o abureală ce se spune la angajare. Și vai, este el acum în mare dilemă, și cică-mi cere mie sfatul (deși eu nu am subordonați), să se mai bage cu mine în seama cinci minute la telefon.

Înainte sa-mi strâng neuronii de pe jos făcuți iar grăunte de individ (este cel cu spaghetele și lingura), am început să mă auto-sfătuiesc la modul serios, să-l evit mai solid pe ins, că de când îl cunosc mă informează regulat câți oameni a dat el afară și câți a angajat, in jobul lui de șef pe care îl exercită de câteva luni. Adică, cât de labagiu trist trebuie să fii, ca să scoți la impresionat gagici poziția ta de șefuleț, lăfăindu-te cu mândrie, că faci atmosfera morbidă la tine în echipă și pe deasupra nici nu-ți  pasă, subliniind cu mândrie cât sunt pentru tine banii de importanți. Am respirat adânc, realizând că tipul trebuie să fie scăldat bine în frustrări, ca să creadă că mă va impresiona cu asemenea ieftiniri.