Știri din Polonia – turul Poloniei 2020 – accidentul cauzat

Văzând în presa din România că se vehicula idea de accident, m-am simțit datoare să corectez informația (ce să faci, dacă nu-i fotbal, nu se cere să fie precisă informația). După la minutul 4:28 se vede cel mai bine acțiunea, cum l-am împins în nici un caz  accidental cu fairplay-ul din umăr direct în gard. Interesant este că sunt amândoi olandezi, deci putem spune că și-au rezolvat disputa națională pe teren străin.

 

 

Beirut

Am fost în Beirut în 2017 și m-a impresionat profund, regăsindu-mă complet în acest oraș mediteranean mirific. Din păcate am petrecut doar trei zile în acest loc, dorindu-mi de atunci să mă reîntorc. Impresia deosebită pe care mi-a creat-o acest teritoriu de basm a fost umbrită de realitatea dificilă pe care o trăiesc majoritatea locuitorilor ei, divizați economic în elita minoritară și foarte bogată și majoritatea săracă.

Plin de contraste, Beirutul m-a răscolit prin combinația de lux și sărăcie, într-un amestec de frumusețe și degradare, atât umană cât și arhitecturală, clădirile elegante cu geamuri din sticlă colorată făcându-și loc printre blocurile cu apartamente înghesuite, ale căror geamuri și balcoane erau acoperite de cearceafuri albe. De un stil aparte, Beirutul este plin de oameni frumoși, aranjați și eleganți, foarte amabili și joviali, dar divizați profund de povara urii și neîncrederii pe care și-o poartă reciproc pe baze religioase. Am aflat destul de repede că în Beirut afacerile se dezvoltă și relațiile se construiesc pe baze de credință, creștinii preferându-i pe creștini, iar musulmanii pe musulmani. De aceea o afacere de succes acoperă toate preferințele religioase, a trimite un musulman la un creștin ne fiind o mișcare inspirată sau de efect. Mândrii de moștenirea lor franceză, libanezii sunt un popor orgolios, cu o bucătărie delicioasă, una dintre cele mai bune din lume, și un gust aparte pentru artă, muzică, film, arhitectură și în general bunul gust. Libanezele sunt de-a dreptul fascinante, cu o preocupare aparte pentru aspect, aceste splendide nimfe ale frumuseții se prezentă mereu elegante, aranjate și manierate.

Experiența Covid în Polonia

anshu-a-yAXbfq1wI7I-unsplash

Photo by Anshu A on Unsplash

Ne-am așezat cuminți la coada de la restaurant, când tipul din fața noastră cu mască pe față s-a întors parțial înspre noi ca să ne spună să păstrăm distanța, încheind cu textul sugestiv You do not want to have what I had. Am comentat în poloneză că-i textul pe care îl folosesc și eu când găsesc oameni ce așteptă la mine în scara de bloc, dar am păstrat cu sfințenie distanța. Căutând o masă liberă, am găsit una fain lângă domnul ce tocmai a sugerat că ar fi avut Covid. Deși eram în aer liber și la distanță, m-am așezat cu o oarecare ezitare. Tipul și-a scos între timp masca și conversa liniștit cu două gagici. Era posibil să fi spus la vrăjeală, mai degrabă părea genul, dar dacă era adevărat? L-am privit cu o ușoară preconcepție, ca pe un fel de paria socială, un ”lepros” al vremurilor curente, ca mai apoi să reflectez la atitudinea mea instinctivă.

De la începutul perioadei de Covid și chiar înainte să se declanșeze în Europa, am încercat să mă feresc pe cât am putut. Am purtat mască la ultimele două zboruri în ianuarie și februarie și am fost foarte atentă la igienă în timpul perioadei de izolare a Poloniei, spălându-mă pe mâini regulat. Am evitat întâlnirile în grupuri, locurile aglomerate sau apropierea fizică de oameni. De la alegeri situația Covidului în Polonia s-a ameliorat considerabil. A câștigat partidul populist, numărul de cazuri a început să scadă, iar prețul unui test la cerere s-a stabilizat la 500 de zloți. Lumea poartă mască ocazional, obligatorie în cabinetele medicale și în unele magazine mari, ce o oferă la intrare clienților, dar alegere în centrele comerciale, supermarketuri și pe stradă. Polonezii evită să călătorească în străinătate, înmulțindu-se turiștii la mare și la munte, iar restaurantele și locurile de agrement mai practică încă un număr limitat de locuri. Școlile se vor deschide din septembrie și așteptăm să vedem ce o să iasă.

Ceva filme

Am terminat de văzut aseară filmul despre Marie Curie, Radioactive, care a fost dezamăgitor. Deși începuse interesant, s-a stricat pe parcurs sub influența schimbării abrupte a cadrelor, de la stilul clasic la cel modernist, într-un amestec fără noimă. Partea tristă este că acele secvențe moderniste, derulate pe o muzică fără gust, au încercat fără de succes să prezinte momente și acțiuni cruciale din viața savantei, ieșind o cacealma. Pe același stil de alternare a clasicului cu modernismul forțat a fost construit și Tesla, un alt dezastru biografic.

Am găsit ostentativă și de prost gust a doua alternare prezentată în film, a vieții cercetătoarei, cu efectele ulterioare ale descoperirilor ei. Idea, interesantă și promițătoare, este ruinată de modul în care este pusă. Pe de o parte se încearcă să se expună publicului o femeie de o inteligență sclipitoare, modernă și pasionată, ce luptă pentru a-și putea continua munca și descoperirile, în speranța că vor folosi omenirii, asuprită de societatea științifică și masa populară, ce o judecă pe baza unor valori pe care ea nu le împărtășește, cum ar fi fidelitatea. Pe de alta sunt prezentate atât efectele benefice cât și cele malefice ale descoperirilor cercetătoarei, asupra cărora ea nu are de fapt influență, căci ce omenirea alege să facă ulterior cunoașterii binelui și a răului, nu este în reponsabilitatea celuia care îi înmânează această cunoaștere.

Scufundări

116869909_2466756290281806_7079566981652610967_n

Am terminat în weekend cursul de open water diver cu o coborâre până la 18 m. Este limita până la care pot să mă scufund pe baza cursului pe care l-am făcut. Scufundarea a fost destul de scurtă deoarece apa lacului era rece, cu o vizibilitate sub un metru. Coborârea am făcut-o în mijlocul lacului, primii 10 metri pe verticală până la platformă, iar apoi am urmat o frânghie orizontală până la 18. Cei opt metri pe fundul lacului, deasupra nămolului și în al doilea strat de termoclină au fost cei mai dificili. Apa rece mi-a înțepat fața în bezna pe care-o luminam cu lanterna mereu ațintită pe frânghia abia vizibilă pe care-o țineam cu două degete, în timp ce celelalte două erau încleștate puternic în jurul degetelor partenerului meu de scufundat. Mărșăluind cu toată forța în beznă pe frânghia abia vizibilă am încercat să nu mă gândesc că eram pe fundul unui lac cu apă rece și densă, în întuneric, respirând cu greu dintr-un tub cu aer compresat. Am încercat să mă concentrez doar pe țelul scufundării, spunându-mi în minte că trebuie să înot cât mai efectiv ca să ajung cât mai repede la platformă. Pe când am simțit umezeală în gură, de la obrajii mei calzi ce-au aburit la temperatura scăzută de pe fundul lacului, am ajuns la platforma de 18 m. Acolo i-am găsit și pe ceilalți scafandri, dar am făcut repede cale întoarsă, partenerul meu rămânând cu prea puțin aer pentru a efectua o întoarcere în siguranță. Pe drumul de întoarcere nu am eliminat suficient de repede aerul din vesta de flotabilitate și într-o clipă de neatenție m-am dezlipit de frânghie, începând o ascensiune involuntară. Am avut noroc că m-am prins strâns de degete partenerului, care m-a tras înapoi pe fundul lacului și am reluat înotatul pe frânghie, de data asta ținând-o mult mai strâns. Înainte să ajungem la platforma de 10 metri am simțit schimbarea termoclinei, intrând într-un val proaspăt de căldură, iar odată ajunși pe platformă am trecut imediat pe frânghia de ascensiune. Am urcat lent până la 5 metri, unde am așteptat pe orizontală ca să treacă minutele dedicate decompresiei. Am respirat și mai ales expirat cu repezeală la urcare, ca să evit o posibilă supra dilatare. La pauza de decompresie am observat că partenerul meu folosea aerul instructorului, butelia lui fiind aproape de punctul critic, cum aveam să aflu mai târziu. Ultimii cinci metri de ascensiune i-am făcut încet, mult mai relaxată în apa călduță și știind că suprafața este aproape.

După ce am ieșit am avut un sentiment de împlinire, bucuroasă că am reușit să completez acest curs care nu a fost cel mai ușor și câteodată chiar neplăcut, necesitând din partea mea concentrare și exercițiu. Pentru că nu știu să înot bine am avut probleme cu scoaterea și punerea măștii sub apă (instinctiv trăgeam aer pe nas), precum și cu înotul corect din șolduri. Am făcut cursul la SSI, citind materialele din aplicație în limba română, ceea ce m-a ajutat să înțeleg mai bine o parte din terminologie.

Pentru cei interesați să facă un intro în scufundări, recomand mult calm și o respirație cât mai lentă posibil. Intro-ul este cea mai bună variantă, ca să afli dacă îți place și dacă ți-se potrivește sau nu acest hobby. În Polonia intro costă 200 PLN și se face de obicei în lac, cu un instructor care te coordonează sunt apă, unde de fapt nu faci nimic, pentru că el îți reglează nivelul de aer din vestă și plutirea propriu zisă. Scufundările nu sunt recomandate celor care au probleme cu plămânii sau tensiunea, fumătorilor și nu ne scufundăm când avem muci în nas :).

Ciganeczka

Există în ochii ei o sclipire de dorință nesătulă când zâmbește, ce-mi dă fiori. Îmi place s-o găsesc dezarmată și delicată, ca să pot eu prelua controlul, alintând-o și mângâind-o până devine pasională în brațele mele. Dar, când pofta ei este fecundă, iar puterea-i în creștere, mă macină o gelozie crudă, inspirată din propria-mi nesiguranță și licărirea lucidă din ochii ei căprui.

Am venit la mine suferindă, ca să o alint și să o ascult. Am glumit, am râs și am mâncat împreună prăjitura, pe care a adus-o încă caldă, cu înghețată. Apoi am cuprins-o în brațele mele ocrotitoare, mângâind-o delicat în timp ce ne-am uitat la un film. Există între noi o chimie aparte, o naturalețe care ne unește în mod plăcut. Îmi place energia ei, pasiunea cu care trăiește, găsind prezența ei veselă firească.

Hai la culcare iubito, am chemat-o, ca s-o alint în brațele mele. Îmbrăcată cu tricoul meu, am acoperit-o cu plapuma și am sărutat-o delicat pe creștet. Am dormit adânc cu ea lângă mine, în timp ce ea nu a închis un ochi toată noaptea, învârtindu-se în pat de pe o parte pe alta.

”Văd că nu prea te descurci cu somnul când dormi lângă mine. Cum este posibil?”

Transferul

Primim azi un transfer din Republica Moldova, România de peste Prut cum ar veni. Se uită doamna directoare financiară pe el, nu că ar înțelege ea română prea mult, chiar de fel,  dar vede acolo ora la care este plănuit transferul 13:40. Și mă sună asistenta ei să-mi spună că-i bai mare. Mă uit și eu la oră, mă uit și la ceas, ce bătea abia 13:35 în Polonia și o informez politicoasă despre existența fusului orar.

Ciudat cum lumea asta nu-i învârtită cu totul în jurul Poloniei? Atunci ar înțelege-o și polonezii.

 

Din ciclul lucrurilor pe care le știm, dar alegem să le ignorăm cu succes

O colegă care lucrează pe un proiect cu un model, ne-a confirmat încă odată că, oricât de frumoasă ar fi fata, retușul face toți banii. Realitatea este că tot ce vedem în reclame și postere nu-i real, este retușat și Photoshop-at și schimbat radical. Majoritatea gagicilor pe care le vedem în postere nu există în realitate, pentru că sunt atât de modificate încât nici ele nu se mai recunosc. În Photoshop dintr-o felie de pizza se scoate o gagică sexy.

 

Într-o ofertă de job pentru export, scriu șmecherii politic corecți ”încurajăm persoanele cu certificat de handicap să aplice”. Exact, parcă și văd cum ar fi fericită firma să trimită la sclavagism pe la târguri și întâlniri de afaceri în străinătate o persoană cu handicap, numai bună să alerge după avioane și să facă nopți albe pe alte continente. Mă lași! Anunțul corect ar fi trebuit să sune așa: dacă ești sănătos mintal și încă motivat de nevoie ca să o arzi în workaholism, cu un aspect estetic, că nu vrem să băgăm clienți în sperieți, bine îmbrăcat, că se cere, și mai ales apt fizic ca să dormi câte 4 ore pe noapte în delegații, de preferință prin aeroporturi și taxiuri, în stare să iei zboruri în miez de noapte ca să mai economisim la camere de hotel și foarte capabil de stat 12 ore în picioare (pe tocuri, dacă ești întâmplător de gen feminin) la târguri, aplică cu încredere. Te luăm! Dacă mai ai și un certificat de handicapat pe lângă aceste abilități, ar fi perfect, că mai reducem din taxe. Te luăm la pătrat!

Tot în aceeași ofertă, ca și în multe altele, la beneficii este scris frumos: instrumente necesare muncii. De parcă ar da angajatului de-a moaca mobil și laptopul, nu ca să tragi la jug pentru ei. Mie nici nu-mi trebuie beneficiile respective, le pot păstra. Cu plăcere le schimb pentru un telefon staționar, un pix și o foaie, pe același salariu desigur și performanțe adaptate posibilităților firmei.

MLM-ul lovește la vârsta a treia

austin-distel-4r72LPFh4Ik-unsplash

Photo by Austin Distel on Unsplash

Observ că, în România prinde bine MLM-ul la vârsta a treia, când timpul liber înflorește, pensia nu ajunge și rușinea nu mai bate obrazul. Nu am nimic împotriva MLM-ului, fiind un sistem excelent pentru a vinde produse la supra preț gen Avon, Oriflame sau Forever Living, atâta timp cât nu se apropie de mine, pentru că îndoctrinarea ieftină a proștilor cu elemente de NLP mă zgârie pe creier.

Ca o paranteză, MLM-ul are ca frate vitreg sistemul piramidal, care-i mușcă din cota parte a pieței mai ales în țările în curs de dezvoltare. Cele două sisteme sunt confundate des, de multe ori neștiind doritorii pe care dintre ele au pus mâna, căci promisiuni deșarte vând toți. Multe scheme piramidale s-au dezvoltat prin MLM, gen Delphin și alte porcării, în care se ”vindea” sensul vieții și succesul unor naivi, fraieriți de șmecheri în costume la patru ace, gagici cu picioarele lungi la vedere și dorința arzătoare de îmbogățire rapidă. Când eram prin facultate țin minte că ploua cu MLM-uri, ba chiar am fost și eu la câteva întâlniri din astea de îndoctrinare explicative, în care o ”expertă” ne arăta câtă pastă de dinți MLM-ată și mai scumpă să punem pe periuță de dință, ca să simțim economia între gingii. Pe vremea respectivă, o cunoștință a tras chiar lozul norocos, frecventând o vreme Delphinul, unde a decartat ceva bani, până și-a dat seama că-i fraierit grupa mare. Amețit de importanța pe care i-a dat-o un smecher bine îmbrăcat și cu gargară,  a avut ocazia unică să cumpere pe banii lui cea mai scumpă șampanie de la un hotel de 4 stele, pe vremea când avea în întreținere pe fiica-sa și nevastă-sa, ne știind de unde să se scoată lunar de banii pentru chirie.

În timp porcăriile astea au cam dispărut de la sine sau poate am schimbat eu contactele sociale, dar nu au mai ajuns la mine. Asta până de curând, când o fostă profesoară din liceu a început să mă bombardeze cu mesaje pe Facebook, că ea a început o afacere ”din care se câștigă bani”, insistând regulat și cu tărie să particip și eu la întâlnirile de pe Zoom organizate de Fondatori Smarald. I-am spus că nu mă interesează și că nu am timp, dar ea nu a vrut în ruptul capului să se lase, motivată de cursurile NLP-iste în care a fost inițiată și crezând că prin metoda insistenței nemărginite voi ceda cu siguranță:

Te invit să folosești o parte din timpul tău prețios și să intri pe Zoom la ora 20 pentru a afla lucruri interesante despre afacerea în care am intrat și în care se câștigă bani de acasă. Nu faci nimic, doar te uiți și asculți și ții camera și microfonul închise.

Veți participa la o prezentare incitantanta a uneia dintre cele mai mari sanse pe care orice om o poate valorifica ,de a obtine venituri suplimentare,o roata de rezerva pentru viata sa si libertate financiara.

Din nou apelez la prețiosul tău timp și te invit să intri azi la ora 20,30 pentru a afla lucruri interesante de la un domn profesor de matematică. Nu trebuie să faci nimic decât să asculți și ții camera și microfonul închise.

Când s-a lovit de ignor, încetând să-i mai mulțumesc pentru invitații șă să-i spun că nu mă interesează, a început să aplice și mai cu ardoare ce a învățat pe acolo:

Nu esti curioasă? Prezentarea ține jumătate de oră.

Speram să intri. Așa ne intalnim de la distanță.

Văd că ești foarte ocupată. Nu ești în vacanță? Ai refuzat de mai multe ori invitația mea . Oare când vei răspunde DA?

I-am scris un mesaj mai lung și mai frumos să mă lase în pace și probabil că am să o blochez până la urmă, dacă nu termină. Este trist totuși să privești din afară cum mecanismele de vânzări pe care tu le alegi, folosești și îmbunătățești pentru a-ți manipula cumpărătorii, funcționează la persoane apropiate ție.

Carte: Poartă-te ca o doamnă, gândește ca un bărbat

81pNSLoFXsL

Citind cartea lui Steve Harvey, un comediant foarte amuzant de altfel, am avut câteva momente de ”aha”, realizând cât de greșită era educația percepția mea în materie de bărbați și relațiile dintre bărbați și femei. Parcurgând-o pagină cu pagină, mi-am dat seama că, din fragedă  adolescență mi s-a indus anumite idei eronate despre așteptările pe care trebuie să le îndeplinesc într-o relație și mai ales despre cele pe care le pot emite. Această educație a contribuit enorm la permanenta mea nemulțumire față de status quo-ul majorității relațiilor mele, care în mod miraculos urmau modele similare.

În primul rând, cartea lui Steve, ușor de citit, amuzantă și utilă, face o distincție clară între stilul de viață aventuros și relația de cuplu, și odată ce știi ce-ți dorești, poți să cauți conform criteriilor corespunzătoare. Țin minte că în tinerețe descalificam mereu bărbați prin cuvintele ”nu corespunde”, deși în fața mea se prezentau pretendenți serios intenționați, dar care pentru spiritul meu de aventură de atunci nu erau potriviți. De aceea este important să conștientizăm ceea ce ne dorim, căci în perioadă de aventuri criteriile alegerii unui partener și regulile jocului, sunt total diferite față de cele pe care le folosim atunci când dorim o relație. Un gagiu dedicat hârjonelii nu trebuie să te impresioneze cu inteligența lui sclipitoare, pentru că nu o să-l cauți la neuroni dacă știi că, nu-și va propaga genele prin tine. Cu atât mai puțin te va interesa stabilitatea lui profesională, relația cu familia sau planurile de viitor. În schimb, când te interesează să găsești un partener pentru o relație mai serioasă, situația se schimbă radical. Planurile lui pe termen scurt și lung, stabilitatea profesională și financiară, precum și familia din care provine sunt elemente foarte importante, care decid dacă are rost să te angajezi sau nu într-o relație cu persoana respectivă.

În al doilea rând, cartea punctează foarte corect că, femeile primesc ceea ce cer, în funcție de pretențiile și așteptările pe care le emană. Total diferit față de ceea ce am auzit din folclorul local în care am crescut, Steve le spune femeilor să-și stabilească propriile standarde și așteptări, în funcție de ceea ce își doresc, apoi să le expună bărbaților în principal prin prisma a ceea ce nu-și doresc. Pentru că nimeni nu investește mai mult decât i-se cere, fiecare femeie trebuie să știe ceea ce vrea. Și mai ales să ceară! Citind cartea, mi-am făcut și eu o listă cu ceea ce-mi doresc de la un bărbat, bifând în ea tot ce este important pentru mine, de la trăsături de comportament, posibilități profesionale/financiare și dinamica dintre noi, până la deschisul ușilor sau datul hainei. Nu te zgârci la a fi ”scumpă”, sunt unii care-și vor permite și alții care îți vor întoarce spatele. Steve recomandă ca o femei să fie directă cu bărbații, clară și precisă în așteptări, în felul acesta evitând să-și piardă timpul cu gagii care ori nu sunt gata pentru o relație serioasă, ori nu vor să o aibă cu ea.

În al treilea rând, Steve explică și care sunt așteptările bărbații de la o femeie, pe lângă consecvență în cuvinte și fapte, sex, susținere și dragoste. Bărbații au nevoie să se simtă utili, necesari și mai importanți decât orice altceva ai câștigat sau dobândit.

Lectură plăcută!