Cum se strică o întalnire ce se anunța perfectă

Photo by Patrick Hodskins on Unsplash

Tipul încerca să mă invite de ceva timp la a doua întâlnire, după ce prima a decurs destul de binișor, numai că nu-i ieșea. Cumva nu reușeam să ne potrivim, deși regula generală este că dacă vrei ceva poți, dar timpul ondula diferit prioritățile noastre. I-am acordat prezumția de onestitate, luând în considerare slaba mea disponibilitate, așa că ajungând miercuri noaptea dintr-o delegație, am găsit în cutia poștală bilete la teatru pentru sâmbătă și am decis să-l invit eu pe el. A răspuns pozitiv și s-a oferit să mă ia de acasă, dar i-am sugerat să ne vedem acolo, căci avea mai multe treburi de rezolvat înainte.

Sâmbăta după-masă am pornit de acasă înțolită frumos, cu machiaj în dotare și noile cizme italiene pe care le-am achiziționat în delegație. Aveam de condus 17 km până la teatru, mașina nespălată, doar bancnote în portofel și pe drum trebuie să o las pe fiică-mea la tatăl ei. Am intrat la prima benzinărie, dar băieții au refuzat să-mi schimbe bancnotele pentru spălătoria lor, așa că am mers mai departe, am oprit la o farmacie și am luat o apă de gură, căci în focul pregătirilor uitasem să mă spăl pe dinți, și cu ocazia asta am schimbat și banii. Am lăsat copilul cu succes acasă la tatăl ei, apoi am oprit la o spălătorie unde mi-am spălat cu succes mașina și cizmele din piele, ajungând proaspătă la întâlnire, cu cinci minute înainte de ora stabilită. Și am așteptat, privind lumea cum intra la teatru, prezentându-și biletele și mai apoi lăsându-și hainele la garderobă, ca să-și poată ocupa locurile nestingheriți în sală. Eu am așteptat. Domnul misterios cu care trebuia să mă văd se lăsa așteptat, iar când am încercat să-l sun pe Whatsapp mi s-a blocat aplicația, nefiind actualizată de mult timp din lipsă de spațiu pe telefon. Am reușit să o actualizez cu ultimele 10% din baterie, după ce mi-am șterg alte aplicații. La primul gong m-am decis să intru totuși în teatru. M-am așezat la coada de la garderobă la al doilea gând, gândindu-mă cu tristețe cum am risipit inutil biletul. Pe când îmi înmânam haina l-am zărit pe domnul misterios în ușa teatrului. Era întrebat de bilet, așa că m-am dus să-l înmânez. La al treilea gong spectacolul a început și noi ne așezăm pe locurile noastre.

Spectacolul a fost peste așteptări de bun, răscolitor și profund, actual și polonez. Mi-a plăcut atât de mult încât avea impresia că-l urmăresc lângă altcineva, fiind cuprinsă cu totul în fabulă și semnificația ei. Partenerul meu a avut ceva replici deplasate în timpul spectacolului, cărora le-am răspuns prin tăcere.

După ce s-a termina piesa, m-a invitat în mașina lui (murdara, ca nu apucase sa o spele, fiind prea ocupat să-și facă programul la sală în ziua respectiva) și am mers la un restaurant din apropiere. S-a legat cu greu o conversație, în mare în jurul acelorași subiecte pe care le-am discutat și la prima întâlnire. Am ieșit cu o durere de cap din restaurant, întrebându-mă dacă nu am prea multe așteptări. Cumva mașina jegoasă, faptul că a întârziat din nou, fără să anunțe de asta din prealabil și conversațiile seci de la masă, m-au lăsat rece și în momentul în care a vrut să mă mozolească în mașină l-am respins invocând ora târzie.

Încep să mă iubesc și în consecință să evit compromisurile care nu-mi cad bine, alegând să nu trec cu vederea chestii care nu-mi convin ori să mă prefac ca totul este în regulă, când mă deranjează ceva. Consider că, dacă eu mă străduiesc pentru celălalt, este de datoria lui să se străduiască și el pentru mine.

Relațiile – dintr-o perspectiva mai profundă

img_7197

Când sunt cu el, lumea-i a mea. Mă simt în siguranță, mă simt iubită, protejată, primesc atenția de care am nevoie, stârnesc interesul pe care mi-l doresc. El mă tratează exact așa cum vreau sa fiu tratată, mă atinge cum îmi doresc sa fiu atinsa și îmi oferă tot ceea ce vreau sa primesc. El se comporta exact așa cum mă aștept să se comporte un bărbat cu mine și o face într-un mod firesc. Eu sunt naturală, fiind eu însumi, în cea mai bună formă a mea, excelentă, bine dispusă, zâmbitoare, foarte calmă, sigură și stabilă. Oferim și primim unul de la altul tot ce avem noi mai bun, eu și bărbatul altei femei.

Nu-i  împărtășesc problemele mele reale și nici temerile nu mi-le cunoaște, precum nu-mi  cunoaște nici familia și nici nu plănuim sărbători împreună. Pentru că toate lucrurile ce țin de-o relație de parteneriat, el le are într-o parte, iar eu în alta.  În timp ce el le împarte cu actuala nevastă, eu le împart cu fostul soț. Până nu le scot de acolo și implicit îl las pe fostul soț în urmă, o să mă hrănesc cu relații fictive, oameni incompleți, indisponibili și relații inexistente.

Încă măritată

estefania-solveyra-mmdDXLImAqQ-unsplash

Photo by Estefania Solveyra on Unsplash

Timp. Niciodată nu de acordăm timp ca să înțelegem, să ne vindecăm, să decidem sau să ne bucurăm.

Mi-a luat aproape trei ani ca să realizez că sunt încă foarte activă în relația cu fostul soț și chiar dacă nu îmi doresc, sunt încă bine măritată cu el. De aceea, când ne vedem începe circul, căci este singurul mod de comunicare la care răspundem amândoi. Ne știm rolurile bine definite și ne simțim în elementul nostru atunci când urlăm unul la celălalt. Nici unul dintre noi nu dorește să meargă mai departe, ținându-se cu tărie de ceea ce posedă și cunoaște: o relație defectă, o comunicare incompletă, frustrările amare ale nemulțumirii și o profundă  nefericite interioară profundă. În fapt un alt model de viață copiat de la părinții noștri și aplicat la noi. Doar că noi, și mai ales eu, suntem mai independenți și emancipați decât au fost ei, iar în loc să ne înghițim nemulțumirile, le-am vomitat. La mijloc este și un copil, a cărui personalitate se creionează acum, pe baza a ceea ce-i transmitem, deci am nimerit excelent pe urmele părinților noștri.

Câteodată avem momente de sclipire, speranța unei alte relații, clipe de luciditate când ne dorim cu adevărat sa ieșim din această smoală. Sunt momente rare, în care câteodată ne decidem să încheiem, să ne despărțim cu adevărat, să trecem peste resentimente, oprind cearta și privind lucrurile de la distanță cu indiferenta, calm și toleranță. Doar că, nu ne sincronizăm momentele respective și când unul iese la liman, celălalt îl trage din nou în mocirla dulce și foarte amara a dragostei de mult evaporate. S-ar putea să trebuiască să ne eliberăm împreună, dar cumva fiecare refuză asta individual.

Alternativa

Exista în viață momente din alea, când te simți pe culmile succesului, cucerind munți înalții și momente când te simți în iadul vieții, înecat în lavă fără urmă de ieșire. Totul e  chestiune de percepție, de poziționare, de viziune personală asupra situației în care te afli și nimic mai mult. Ce nu înțelege majoritatea este existenta alternativei. Alternativa exista de fiecare dată, ea se epuizează doar când murim, dar până acolo-i ea ne însoțește în fiecare situație, acțiune sau judecata. Doar că, fiind social educați supuși, suntem de multe ori manipulați să credem că nu avem alternativă și de aceea trebuie ne continuam calea aleasa de împrejurimi, indiferent de cât de neprielnică ne este, obositoare ori frustrantă. Nimic mai greșit, căci alternativa ne însoțește la fiecare pas,  așteptând ca noi doar să ne deschidem mintea și să-o îmbrățișam. Alternativa ne oferă de multe ori soluția la nemulțumire, doar trebuie să o îmbrățișăm.

Nu sunt eu un super ghid de navigat prin viață, suferind personal de toate bolile acute ale majorității, ambiții exagerate, nevoia permanenta de perfecțiune si mai ales amnezie toată când vine vorba de alternativa, dar de ceva timp am experimentat pe propria piele gânditul în afara cutiei și încetul cu încetul, încep să privesc lucrurile diferit. Alternativa, această fantastică putere pe care am folosit-o în câteva momente cheie din viata mea, mi-a schimbat radical cursul vieții, de la lucrurile mici la cele mari. Am realizat că alternativa-i cel mai de nădejde prieten al omului, dându-i o șansă reală să iasă din cuștile și capcanele societății, în care se bagă regulat, de buna voie și nesilit. Uitându-mă în urmă, de unde am pornit și experientele pe care le-am trăit, aș spune că alternativa, curajul și riscul au pus bazele experienței mele. Restul a fost mai mult o umplutura de rutină. Chiar și atunci când nu am optat pentru alternativă, conștientizarea faptului că ea există mi-a oferit avantaje neprețuite în negocierea oricăror condiții, atât în relații personale cât și profesionale.

Un dans în poală, monsieur? sau cum a fost la striptis.

michael-descharles-NMkECjnU0IY-unsplash

Photo by Michael Descharles on Unsplash

Am ajuns în sfârșit și la striptis, feminin desigur, căci masculine am mai avut. Dacă tot sunt în etapa aceasta a vieții de libertate sexuală, de seducție a tot ceea ce se prinde în plasa amorului și a experientelor fără de limite, merg pe bandă, cum se zice în poloneză și sunt deschisă tuturor posibilităților. Deci, striptisul nu trebuia ratat și în consecință  am spus da, la invitația de a însoți trei bărbați într-un astfel de local, ca să nu mă dezvirginez singură mental de inhibiții.

Am intrat curioasă în localul întunecat și plin de domni bine îmbrăcați așezați la mese rotunde, iar după ce ne-am așezat și noi la o masă, am mers cuminte la toaletă, ca să ies de acolo fascinată. Toaleta era una pentru toate domnișoarele și doamnele, așa că am împărțit câteva clipe de intimitate cu dansatoarele, ce se pregăteau de acțiune. Le-am găsit mixte, unele foarte simpatice, altele superficiale, câteva nu pe gustul meu, iar unele de-a dreptul drăgălașe.

M-am așezat înapoi la masă lângă băieți, doar ca să le admir și mai lacom pe fete, ce un început să danseze atrăgător pe scenă. A început o blondină plinuță, urmată de o brunetă subțirică, apoi o mulatră cu un cur mișto, o  gagică emo tatuată excesiv și de prost gust, căreia i-a urmat o blondă frumușică, delicată și nu prea dezbrăcată, și tot așa. În timp ce eu mă holbam intrigată la ele, băieții consumau liniștiți ceva bere, iar fetele ce nu dansau ne dădeau târcoale, oferindu-ne cu generozitate un dans privat plătit individual. Luăm un dans, m-a întrebat el, în timp ce blonda interesantă ce tocmai fusese pe scenă își deschidea acum picioarele apetisante în fața noastră. Da, i-am răspuns și mai curioasă, din dorința de-a afla ce se ascunde sub plasa pe care pe ea o avea trasă pe ea. Ne-a condus suav într-o camera separată, unde ne așteptau patru scaune, explicându-ne natural care sunt regulile și unde se bagă banii. După ce am executat instrucțiunile în conformitate, ea a apărut pe scenă, desfăcându-și larg picioarele în fața noastră ca să ne încânte cu darurile naturii.

Show us what you are made from, a primit încurajări de la amicul meu cu care o alesesem.
You are very beautiful and you have a great body, am complimentat-o eu de încurajare.

Ea și-a început numărul cu delicatețe, dând cu elasticitate din buci și prezentându-ne pe rand pizda și curul, pe care și le-a atins singură, pentru publicul ce nu avea voie să o atingă, în timp ce a început un small talk inutil cu noi. Nu am avut boner, spre deosebire de camarazii mei de aventură, căci small talk-ul ei forțat mi-a tăiat orice elan erotic. Pur și simplu nu merg poveștile despre viata cu picioarele desfăcute pentru prezentarea pizdei. După patru melodii și multe informații inutile despre viața ei de gimnastă cu rădăcini europene, ne-a zâmbit senzual când a sunat ceasul, ca să ne anunțe ce ni s-au terminat banii. Am zâmbit și noi, am complimentat-o din nou, ieșind de acolo flamanzi ca lupii. Am luat-o rapid sper un alt local cu fete tot semi-dezbrăcate, dar de data asta pe post de chelnerițe. Nu ne-au copleșit cu small talk-uri, dar s-au încurcat rapid la comandă căci matematica-i cât se poate de grea la două noaptea, când uniforma de muncă nu acoperă bine țâțele.

Amanți

img_3733

Drumurile de peste ocean sunt largi și pustii. Bagi kilometrii pe ele în timp ce meditezi la cât de îngust privești viata, la cât de mică și închisă este lumea ta. Dar, se deschide ea, cu voință și prin muncă, multă muncă mentală cu tine și cei care te înconjoară, munca de Sisif, care nu se va termina niciodată și de cele mai multe ori nu duce nicăieri, pentru că mereu pornești totul din același loc.

Am ajuns să trăiesc și experiență asta, împărțind cina generoasă și delicioasă cu amantul și nevastă-sa. La masă zâmbete, discuții și alte abureli sofisticate. M-am simțit și mică și măreață în același timp, într-un amestec mai mult amar decât dulce. Când auzi că nevasta a primit un G Class, în timp ce pe tine te hrănește cu eșarfe, fie ele și de la Hermes, îți dai seama care este distanța reală dintre voi doi, și mai ales dintre voi două. Apoi îl simți cum se freacă de tine accidental și totuși public, cum se așează inocent în spatele tău ca să fie prins în cadru lângă amantă, în timp ce nevasta e abandonată la celălalt capăt al pozei. Dar nimic nu te mișcă din amorțeala zâmbetului fals tatuat pe față de calmantele luate la prima oră a dimineții, decât cuvintele lui neutre, ce îi creionează planurile pentru următoarele luni, intensiv umplute de activități și dureros de goale de tine. Lacrimile îți stau să-ți plesnească în ochi și o tristețe amară îți cuprinde inima. Și atunci zâmbești. Fals, artificial, dar zâmbești. Este singura ta armă.

Iți tragi doua palme mentale, deși le-ai prefera fizice, inghiți amar căcatul și mergi mai departe. Apoi, cândva vine și momentul acela de intimitate în care sunteți singuri și vă îmbrățișați ca doi nebuni, lipindu-vă corpurile, frunțile și orice părticică de piele posibilă unul de celălalt. El îți spune ca s-a îndrăgostit de tine, tu îi confirmi afecțiunea ta și sunteți gata să dați cu capul de pereți, ca un berbec venerabil și un săgetător pur sânge. Doar că despărțirea se apropie, orele trec in defavoarea voastră, minutele se scurg necruțător și înainte să apuci să te aduni după îmbrățișarea lui pofticioasă, intri în aeroport, faci check in-ul spre o alta lume, te pui pe un scaun și… asta a fost. Te așteaptă vreo opt ore de zbor, ca viața să poată pune între voi 6 653 de km, iar el se întoarce spășit la nevastă.

Pe când te trezești din euforie ești deja într-o altă lume, lumea ta fără de el. Iți tragi un Aperol Spritz, bagi un articol pe blog și îți vine să fuți doi pumni în perete. Doare, doare prea tare si nu mai est amuzant deja.

Sex în cur

tongue-394965_1920

Image by Bellezza87 from Pixabay

„Serios, chiar vreau să te ling în cur”, mi-a zis el cu pasiune și crez.

Say what??? am reacționat eu instinctiv.

De când am revenit în lumea bună sexului după 10 ani de castitate forțată de căsătorie, multe lucruri s-au schimbat în discuții, decizii, dorințe și mai ales practici. Una dintre schimbările majore pe care am simțit-o, cu preponderență la partenerii mai tineri, este fascinația curului. Și aici nu mă refer doar la sex anal, pe care l-am încercat și eu în prima tinerețe de câteva ori și fără prea multă convingere ori plăcere, cu la fetișul pentru cur, atingeri și lins. Spre mare mea surprindere și împotriva dorinței, chiar am beneficiat de astfel de servicii, primind atingeri nedorite și câteva limbi în fund de la vreo doi parteneri. Nu i-am refuzat dacă tot erau în acțiune, consolându-mă cu gândul că dacă lor le face placere, să le fie de bine. S-ar putea ca ei să fi crezut că-mi îndeplinesc mie vreo fantezie, dar nu era cazul. Nu mă dau pe spate după sexul în cur și nici nu am puncte erogene pe acolo, așa că trendurile nu mi-se aplică.

Am întâlnit însă gagici, care lăudau miracolul sexului anal și se jurau pe orgasm cu tărie că de când l-au încercat, sexul normal nu le mai provoacă orgasme. Din tabu, sexul anal a devenit noul it,  seducând mințile tinerilor masculi ce vor să satisfacă femeia cu orice preț și în orice loc.

Cât despre preferințele bărbaților pentru sex anal,  mi-se plângea în urmă cu ceva ani o amică, pe atunci încă nedivorțată că soțul numai în cur vrea s-o fută, refuzându-i sexul normal. Luând în considerarea că se futeau zilnic, o compătimesc serios imaginându-mi starea de diaree pe care o simțea permanent. Ăsta da motiv de divorț.