Lună: noiembrie 2018

Mateusz

~ Căpşunăriţa ~ 7 comentarii

L-am cunoscut pe Mateusz în urmă cu muți ani, la petrecerea unei amice, pe atunci studentă la drept. Era un baiat frumos, elegant, brunet, cu stil,  îmbrăcat in alb și singur. Am fost între noi o scânteie din prima clipă. E scânteia aia care se aprinde când știi că ai cunoscut pe cineva pe care îl vrei în viața ta. Când am făcut cunoștință, ne-am dat seama ca hainele ni-se asortau, eu fiind îmbrăcată în alb și negru. Ne-am revăzut câteva luni mai apoi, când eu eram deja logodită, la o ieșire cu amici comuni, unde eu nu m-am simțit chiar în largul meu. M-a condus acasă și mi-a dat un pupic pe obraz, ca să ne revedem câteva luni mai târziu, la nunta unor prieteni comuni. M-a invitat la dans pe o melodie poloneza alertă și foarte romantică, luându-mă de mână de lângă logodnicul meu. Doar că, în loc să se danseze, pe melodie aduseseră tortul miresei. Am ascultat mai bine jumătate din melodie cu mâinile unite, până când pe mine m-a apucat o ciudată jenă, și temătoare că, cineva ne va vedea stând acolo cu mâinile unite, i-am dat drumul la mână.

Apoi a venit nunta mea și înainte cu două săptămâni de nuntă am avut petrecerea burlăcițelor, la care nașa mea a invitat o ghicitoare, vecină de-a ei. Și, după ce ne-a povestit ghicitoarea câte în lună și stele despre viața ei, mi-a cerut mâna la inspecție. Bine pilită și foarte veselă, mi-am scos mănușa și i-am întins palma stângă. A rămas surprinsă că, nu aveam nici o întrebare și din tot ceea ce mi-a zis, îmi amintesc doar că mi-a citit în palmă era iubirea pentru un bărbat leu, iar eu am dar ochii peste cap și-am informat-o contrariată, că mă mărit cu un scorpion.

 Mateusz e leu.

Ne-am revăzut ultima dată la un an după căsătoria mea, când m-am dus la el acasă să mă consult în legătură cu un posibil divorț, el tocmai devenind avocat. Locuiam la doar trei km unul de altul, eu în zona cu case pentru proaspeții căsătoriți, el într-un apartament pentru cavalerii încă singuri. M-a așteptat cu căpșuni și ciocolată, și mi-a prezentat fiecare cameră din apartamentul lui. Eu era pe vremea aia, adică în urmă cu zece ani, o mare fraieră, mult mai naivă decât acum și cu un soț psihopat și bolnav de control, așa că am plecat de la acolo cu multe informații folositoare, dar pe care aveam să le folosesc abia peste vreo opt ani, când în sfârșit am crescut și am început să știu ce vreau.

Mi-am amintit de Mateusz ieri căutând o firmă de avocatură. E la fel de frumos, elegant, brunet și cu stil.

Deja-vu

~ Căpşunăriţa ~ 2 comentarii

– Hej.

– Noi nu ne cunoaștem cumva?

Mă uit la poza, citesc profilu și nimic. Apoi iau restul pozelor la puricat, iar la ultima surpriza 😂.

Primul tip cu care m-am întâlnit de pe Tinder 😂😂😂.

Se pare că, după un an și cinci luni, gusturile nu mi s-au schimbat prea mult, deși gagiul era de nerecunoscut in poze. A mai crescut, a mai făcut mușchi 🤪, și cam arată de 28. Deci, ne potrivim de minune, că tocmai mi-am tras și eu un laser de conservate, și încă arat de 27 😅.

Pun o poză pentru posteritate și ca să nu mă mai încurc, lol!

A fi părinte

~ Căpşunăriţa ~ 2 comentarii

Ce urăsc cel mai mult din toată munca asta de a fi părintele unui copil care merge la școala, sunt prostiile in care sunt angrenați copii moderni, serbările, prezentările, baletu, orele de dans, pian, zilele de naștere, intr-o fraza: toată umplutura inutila cu care părinții standard își înconjoară copii, ca sa-și împlinească neajunsurile personale.

Un loc ideal pentru a observa aceasta dureroasa realitatea, sunt lecțiile de balet. Sunt doua tipuri de fetite care merg la balet: cele care vor sa fie acolo pentru ca le place sa danseze și o fac lejer, in joaca, si cele care merg acolo împinse de la spate.

Le vezi de mici cum nu se potrivesc grupei, nu au gratie sau stil, își pun fustița in cap și ar prefera sa se tavaleasca pe jos, în loc să facă frumos cu mâinile, și să de-a din picioarele rotunjoare suav. Astea sunt cele cu mame frumoase, aranjate și de obicei casnice, care isi educa copila prost manierată in grațiile baletului, ca sa mai spele din stilul de lopata, ce l-a căpătat sub supravegherea ei. Apoi sunt cele cu mame urâte, sau grase, de obicei fără stil, serioase, încruntate și ambiționate peste măsură, pentru care orice mișcare reprezintă o competiție și orice dans este un prilejui de etalare al potențialelor calități de balerina. Doar ca, nici unele și nici altele nu au talent, și participa la tot acest teatru relativ scump, pentru a-și mulțumi mamele, pansându-le o parte din frustrări. Cu cât ele se chinuiesc mai mult pe acolo, cu atât pe chipul mamelor crește mândria. Și e chiar tentat să îți alinți frustrările prin efortul copiilor, e ca o miere dulceagă pe care o poți balota, fără să te îngrași. Obsesia pentru realizările copiilor e cu atât mai mare, cu cât neîmplinirile personale ale părinților sunt mai adânci. Cu cât ești tu mai nefericit, depresiv, frustrat și nemulțumit, cu atât îți încărca copilul cu așteptări. Și uite așa, îi umpli sacii din fragedă pruncie, ca să nu-și care doar propriile bagaje, dar să mai ia și din ale tale.

Și chiar nu ar fi treaba mea, ce face fiecare cu copilul lui, dacă nu mi-ar influența viața. Aici, apare pentru mine problema, caci eu am viața mea, plină cu ale mele si viața fiică-mi, plină cu ale ei, de manageriat, de programat și de finanțat. Iar peste toate asta, mai vin și umpluturile inutile. Și nu e, ca și când mi-ar pasa, dar inca îi pasă fiică-mi, ca e prea mică să îi explic toată încrengătura asta socială, cu efecte și defecte psihologice.

Din fericire, o bună parte din obligațiile astea sunt susținute temeinic de taică-su, mare curvă socială de altfel, căreia îi place să se mândrească cu realizările copilului, in ce mai pur spirit tradițional, mai ales când îi umplu lui frustrările.

Lucrurile pe care le vezi

~ Căpşunăriţa ~ 7 comentarii

Se zice ca, atunci când ești îndrăgostit, nu vezi anumite lucruri, orbindu-te iubirea, ca o boală fără de leac.

Eu nu cred in orbire, și zic că vedem totul cu ochii, dar alegem să ignoram cu mintea. Întotdeauna vor fi cei care văd mai mult, dar și cei care vor ignora mai putin. E un echilibru fragil, greu de încadrat in rame exacte, în care conjunctura, joaca un rol mai mare, decât puterea personală.

Întrebarea care se pune, e ce contează cu adevărat?, însă răspunsul nu e simplu. Pentru ca ceea ce contează e o variabilă, și ea se schimbă, se modifică, creste sau se alterează, in funcție de noi, de cei din jurul nostru, de timp și împrejurări.

In relatii, cu cât cineva ne este mai indiferent, cu atât ceea ce contează căpătat o conotație mai valoroasa, opusul fiind la fel de valabil. Cu cât ne pasa mai mult de persoana din fata noastră, cu atât ne pasa mai putin de elementele care o înconjoară.

Și, in sfârșit, am ajuns la subiect. Când eu merg la întâlniri, mi-se rupe. Nu am emoții și nici sfială, bă chiar mi-as dori sa simt măcar niște fluturi in stomac, așa ca sport. Dar nu simt nimic, decât o neutralitate banala. Cateodata încerc sa-mi stimulez excitarea, accelerând in minte posibilitatea suspansului, neprevazutul care ar putea sa ma întâmpine. Rar mai funcționează. Nici teama banala de interacțiune nu ma mai mișca, fiind obișnuită să întâlnesc străini și sa vorbesc despre mine. Încerc sa ma obișnuiesc și cu ascultarea, dar partea asta merge întotdeauna greu, pentru ca ma obosesc lucrurile repetitive și banale. De aceea, cand merg la întâlniri observ multe lucruri, pentru ca nu am emoții, iar mintea mi-se mișcă in parametrii normali, făcând corelații rapide, stupide sau fantastice. Observ detalii, pe care cu fluturi in stomac, nu le-as baga in seama sau mi s-ar părea drăguțe, aud cuvintele cu un alt sens, căpătând in mintea mea o alta valoare. Nu știu dacă e un semn de maturitatea, sau poate e un simplu efect al vârstei, dar persoanele care reușesc sa-mi atragă atenția și sa-mi înghețe simțurile sunt tot mai putine.

Stil vestimentar si stil de viata

~ Căpşunăriţa ~ 12 comentarii

De dimineață, într-o discuție cu colegele de la birou, le-am intrebat curioasa, cu combină o rochie de mătase sau tul, cu o bluză largă, din casmir sau lână, peste? Mirarea mea a fost ideal sumarizată de una dintre ele, când mi-a spus pe scurt ca ele sunt Carrie, iar eu sunt Charlotte. M-am uitat la câteva poze cu stilul vestimentar al lui Charlotte, feminin, elegant, delicat accesorizat, minimalist, rochii creion, buline, fundite, culori intense si forme mulate pe corp. Da, asta e stilul meu vestimentar, dar nu si de viata.

Weekendul trecut, fiind in arest la domiciliu și covalescenta, am urmărit patru sezoane din Sex and the City, realizand cu surprindere, câte lucruri in comun are viata mea cu dilemele si experientele dezbătute acolo. La 30+ de ani, dupa ce am fost „bine maritată la casa mea”, am schimbat direcția, ajungând să dezbat și să răzbat cu dileme legate de relații, intalniri, sex, copii, viața si țeluri profesionale, dintr-o perspectivă foarte diferită, la singular.

Trecând de la un episod la altul, am notat cateva potriviri incontestabile:

Plăceare sexului cu gagii de 20 și ceva, dedicați, proaspeți, musculoși, virili și faliți, urmată de dezamăgirea ce te loveste dimineața, când trezită din mahmureală realizezi că splendoarea tânără locuiește în 20 mp și comandă pizza pe cupoane la promotie.

Sexul in trei, cu un el și o ea, o experiență excelentă când ești pe post de musafir de onoare și ceva ce nu vrei să încerci în relația ta, sau cel puțin nu atâta timp cât mai simti afecțiune pentru partener. Când ești gagica care vine, fute si pleaca, ai parte de un sex grozav, și te descotorosești de perechea fantastică fără suspine sau enigme mintale, ca să nu mai spun că poți dormi liniștită la tine în pat, fără să-ți sforăie două persoane în urechi.

Dragoste, sex, orgasme și pula mică. Am spus si mai repet, mărimea contează, iar gagicile care susțin contrariul ori nu au avut parte de altă pulă ori mint cu nerușinare din milă.

Dușului de aur, o chestie chiar interesantă de experimentat, pe care o recomand la pachet cu mult alcool, de preferintă Prosecco.

Linsul in cur și  alte elemente ale acestei zone, potential erotice.

Ura pentru cultul mamelor.

Un Mr Big, ocazional, foarte indisponibil si original.

Prietenele de nadejde cu dilemele lor.

Relații, potențiale relații și așteptările pe care le avem mereu.

Sexul oral sau sexul cu necunoscuti.

Bărbații, instabili, adorabili și foarte doritori.

Cred ca ajunge pentru azi.

Zicale, filosofii, viața și broscoi

~ Căpşunăriţa ~ 3 comentarii

Pentru orice stare de spirit exista cate o zicala, bă ca, ce nu te omoară, te face mai puternic, sau ca nu dai cioara din mână, pentru ce o fi pe gard, ori că iarba e mai verde la vecini. Zicalele astea îs excelente, ca sa motiveze decizii, mai ales pe alea care implica acceptare. Cel mai simplu și cultural e sa accepți, pe tine, pe restul și tot ce ti-se servește pe tava. E intr-un fel, ca și educația aia pe care o primești de la părinți, cu mâncatul tot din farfurie, cand nu contează ca e prea mult, fără gust, ca îngrășa sau ca nu ai pur și simplu chef. Tot așa ni-se sugerează ca e cultural sa dai fiecăruia o șansa, sa-ți arate partea lui pozitivă, ca doar și Ted Bundy a fost cândva un copil, schingiuit de ma-sa și de alte femei. Doar ca, eu am obosit sa fac frumos, sa stau după fiecare sa descopere focul, sa motivez nemotivați, ca să pansez frustrări. După ce ai descoperit singur, cum sa faci un foc și sa-ți ridici moralul, ți-se cam ia, sa îți împarți timpul cu aia care mănâncă carne cruda și trăiesc in lamentare. E parca, parca un alt nivel, și timpul devine tot mai scurt pentru acte caritabile.

Pe de alta parte, sunt conștientă ca viața e un compromis și, ca sa mergi câta mai departe pe un drum, trebuie sa găsești o cale de mijloc. Iar, calea de mijloc presupune compromis, e normal, dai ca primesti. Doar ca, valoarea compromisului vs beneficii e ceea ce contează cu adevărat.

Când aplici balanța asta la relatii, totul capătă o perspectiva noua, pentru ca trebuie sa evaluezi pe lângă ofertă, și așteptările. In mod natural, oamenii nesiguri pe ei, tind sa se compromită cât mai mult, nefiind conștienți de valoarea a ceea ce pun pe masa, iar cei care au tupeu tind sa se supraevalueze. Din păcate, eu am inteles greu cum funcționează sistemul asta, greu dar nu prea tarziu. Și, datorită înțelegerii sistemului, m-am trezit ca vreau sa divortez la 30+ și cu un copil la bord, mutându-ma frumos in condiții mult mai nașpa de trai. Am pus in balanța ce aveam, am clarificat ce e mai important pentru mine și am decis. Simplu, dar foarte complicat și costisitor.

Acuma, fiind liberă de verigheta, merg la întâlniri și dau peste diverși, unii mai ok, alții mai putin. Dacă intrevad ceva valoare la cei cu care ma întâlnesc, atunci ma mai văd cu ei sau menținem ceva contact, dacă nu, o las balta. Fără regrete, fără poate o fi, o păți sau speranțe deșarte, ca in fiecare broscoi sta câte un print. Nu caut partea buna sau sensibilă a fiecăruia, nu joc rol de modesta ca sa nu ii sperii (și sunt conștientă ca se întâmpla) și nici nu ofer susținere morala și indulgenta, pentru ca dacă ceva nu corespunde la început, sunt șanse tot mai mici sa corespundă ulterior. Nu caut cu orice preț sa fiu intr-o relație,nici nu-mi doresc sa ma mărit, nici nu-mi trebuie in mod special mai mulți copii, pentru ca dacă asta mi-as fi dorit, as fi putut fi măritată de doua ori și cu inca câțiva copii la bord. Dar ca, nu asta e telul meu in viața, sa fiu cu cineva doar de-an pixu, ca sa am și eu partener. Prefer sa fiu singura, decât sa accept pe unu sforăind lângă mine la ora asta, doar ca sa îmi umple spațiul, dar fără nimic de oferit.

Merg cu plăcere și curiozitate la întâlniri, ma mai și fut ocazional, dar ca sa las pe cineva in viața mea, trebuie sa fie cu adevărat special.

Viata la 33

~ Căpşunăriţa ~ 20 comentarii

M-am întâlnit aseară cu un gagiu de 33 de ani, mai tânăr un pic ca mine. Înalt, brunet, neînsurat, cea mai lungă relație de patru ani, nu a locuit cu o gagica, fără copii, fără pașaport, singur la părinți, cu afacere proprie de vinde pe net diverse porcarii.

Frumușel, sportiv, a venit in pantaloni de trening la întâlnire si calare pe tren (un fel de metro local), ca nu are mașina. In prima faza mi-a zis ca vrea să bea ceva, de aia vine cu trenul.  L-a întâlnire in schimb a recunoscut ca nu poseda mașină, dar m-a informat ca vrea sa-si cumpere. M-a întrebat pe mine cum e cu mașina, așa ca pe lângă performantele mele de viteza, i-am mărturisit ca eu am cam frecat-o pe a mea, ultima data scăpând cu o sticla de pălincă, după ce mi-am lăsat vopseaua albă pe VW roșu al vecinului. Mi-a calculat el ca am ieșit ieftin :), si eu i-am zâmbit amuzata.

Istețel, cu facultate, nu privea in ochi, decât foarte rar, jucându-se nervos cu cuțitul și furculița. Am mai întâlnit din ăștia, care construiau cu tacâmurile 🙂 la întâlniri, așa a eram obișnuită. Si eu m-am jucat cu paiul de la Aperol Spritz, pana m-am ametit un pic de la alcool, si in timp ce loveam cuburile de gheata, mi-am dat seama ca eu conduc întâlnirea si ca el e doar timid si nervos. Era intrigat ca sunt românca și avea obiceiul sa ma întrebe dacă am auzit de anumite orașe sau râuri din Polonia, înainte sa-mi spună ceva legat de ele. Spre surprinderea lui știam, dar am aflat totuși ceva nou. Pe bancnota de 20 de zloti e primul rege al Poloniei, iar pe cea de 10, taica-sau, care nu a fost rege.

La final l-am condus la tren, ca el a venit vreo 20 de km, in timp ce eu doar am coborât scarile si am trecut strada. M-a îmbrățișat finuț la despărțire cu o mana, și m-a invitat sa aștept pe peron cu el. I-am zis ca nu ne cunoaștem atât de bine si i-am răspuns elegant la îmbrățișare cu ambele.

Partea mișto a fost ca nu a făcut aluzii sexuale, nici nu mi-a povestit si nici nu m-a întrebat, poate din timiditate. Nu mai am chef sa schimb informații din astea. Mi-a arătat doar ceva filme haioase despre sex, ce-și trimite el cu amicii. Așa ca am avut șansa sa rad un pic cu gura pana la urechi. Partea mai puțin interesantă a fost ca nici nu mi-a dat haina și nici nu mi-a deschis ușa, iar la masa a comandat înaintea mea, ca un gagiu modern ce se respecta, fără simțuri din astea de cavalerism. Pe termen scurt, astea sunt banalități tolerabile, dar pe termen lung îți cam spune la ce nivel e tipul, ce educație a primit si ce perspective are.

Nu credeam ca ma va mai contacta si nici nu eram interesata, dar mi-a scris. Cu siguranță nu intru in tiparul așteptărilor lui (divorțată, cu copil) si nici ale ma-si (pe care a menționat-o in anumite contexte, si care cred ca ar suferi o mare dezamăgire daca ar sti cu cine se încurcă puiul ei), dar cumva cred ca nu vom ajunge atât de departe.

Later edit: azi, cum nu știa cu ce sa ma aburească, mi-a trimis iar doua filmulețe idioate. Da, in puii mei, asta pățești când ieși la întâlnire cu dresy (jargon polonez pentru maneliști locali, care umbla in trening ca stil casual).

Încă un edit, cu exemple de filmulețe pe care le primesc de la tip (din categoria ușoară):

Iar absurditati pe Tinder

~ Căpşunăriţa ~ 2 comentarii

Un fraier cu tupeu: da-mi poza cu fata ta sau macar Instagramul.

El: Nu dau la necunoscuti. Ne putem vedea eventual la o cafea (abureala, ca deja stiam ca nu va fi cazul).

El: plimbare azi, la 21:00.

Eu: azi nu am chef si nici timp, undeva saptamana viitoare.

El: da-mi poza macar pe email. Mai intreb o data politicos (la faza asta stiam deja, ca nu o sa ne intalnim vreodata).

El: Da-mi poza ca altfel te sterg.

Eu: Sterge.

 

Ce ziceam ca e plin de idioti pe Tinder. Si cam multi arabi. Imi scrie unul Hassan, ma uit la poza, da probabil i-am dat like, ca in prima nu arata a arab, dar dupa ce i-am vazut numele ne-am unmached, fara motiv, ca nu exista optiunea, e arab.

Intalnire de Halloween

~ Căpşunăriţa ~ 2 comentarii

Aseara Halloween. Am vrut sa ies, ca sa nu stau acasa, mai ales ca in sfarsit, dupa ani de plimbat prin cimitire, in tipica traditie poloneza, aveam seara libera. Si „acasa”, ca de obicei ne tiram la socrii si neamuri. Asa ca am bagat-o pe Tinder, si in cateva ore mi-am facut rost de o intalnire. Puteam baga doua, dar al doilea nu era asa de interesant si nu prea aveam chef de maraton.

Tipul a fost ok, chiar am petrecut doua ore impreuna, destept, inteprinzator si curat. Probabil si frumusel, dar nu mi-am putut da seama, ca avea barba. Ma rog, am eu punctul cu chelia (nu ma pot combina cu barbati fara par pe cap, ca pe pula il prefer ras), dar vad ca am si cu barba. Cel putin la inceput. Adica e ciudat, ca de fapt nu ai idee cum arata persoana de langa tine. Si mi-se pare un pic dezgustatoare barba. Totusi, cand amantul a avut-o mi s-a parut misto, dar poate pentru ca il iubeam si stiam cum arata fara.

Intalnirea a decurs foarte interesant, pentru ca am decis sa fiu sincera, iar el a apreciat si nu si-a facut trei cruci, fugind speriat. Chiar la inceput, m-a intrebat, ce parere am despre tipii pe care i-am intalnit pe Tinder si i-am raspuns direct ca majoritatea sunt ratati, si ca nu prea iese mare branza din intalnirile astea. In loc sa se oftice, am povestit mai departe si am aflat despre el ca:

s-a insurat cu iubita din liceu, cu care a fost impreuna vreo 13 ani, iar dupa maritis fata a dat-o pe casatorie traditionala, pana lui i-a scazut lui libidoul, incat a ajuns sa-si prefaca orgasmul; a zis ca a fost naspa, deci cam intelege cum se simt femeile cand trebuie sa se prefaca;

cel mai public sex l-a avut pe parchetul unui club (normal clubul);

a locuit vreo 6 luni in Dubai si vrea sa-si faca firma lui;

ar vrea sa o faca in cimitir sau in biserica;

e ateist, desigur (ca majoritatea catolicilor, cand se satura);

isi cumpara apartament intr-o zona buna;

s-a drugat putin cu marijoana si koks, dar nu e prea fan la tras pe nas;

Si, am aflata de a el, ca exista un swingers club in zona, din ala bine dotat, ca in filme, dar cam murdar.

Azi mi-a scris pe Whats, ca i-am dat numarul, sa ma invite la un sex in 3 cu prietena-sa, pe care a uitat sa o mentioneze aseara. Probabil dupa turul cimitirelor (e ziua mortilor in Polonia), a prins curaj. I-am multumit de invitatie si i-am zis ca nu am chef. Adevarul e ca azi in vine ciclul, dar daca ma prindea cu chef, poate ziceam un da. M-a intreaba daca sunt dezamagita si daca nu vrea sa ma intalnesc doar cu el, asa ca i-am zis direct sa nu-si faca filme, ca abia ne-am cunoscut si i-am urat distractie placuta. Chiar nu am chef sa ma ridic din pat.

Am opt mesaje necitite pe Tinder, daca vreau sa ies am cu cine, dar asta nu i-am mai zis. Cum nu i-am zis si ca, sunt inca iremediabil indragostita si ca am alte filme in cap decat barbatii. Dar, sunt mandra de mine, am exersat cu e sa nu mai scot portofelul cand ma invita unul undeva si am mers la intalnire cu gandul ca, daca nu imi place, ma ridic si plec. Am zis ca nu are rost sa o frec cu fineturi si bun simt.

So, dating again…