Gânduri din ianuarie

Avioanele Lufthansa ce-și iau zborul de pe aeroportul din orașul meu la prima oră a dimineții, transportă în mare clasa muncitoare. Sunt corporatiștii îmbrăcați în mărci selecte pe care-i recunoști ușor după laptopurile permanent deschise, căștile pe urechi și bagajul de mână potrivit pentru avion. Discuțiile sunt mereu politico-economice ori corporatisto-strategice, cu rare valențe personale, purtate de obicei pe un ton domol, filosofic și distant, puțin arogant și știutor. Cât de bine cunosc acest loc, aceste autobuze pline cu paltoane întunecate și valize de mână pentru laptopuri mai ușoare sau mai grele, după bugetul firmelor, ce nu ne duc departe, dar suficient cât să se justifice prețul de regular cost, căci avionul este de obicei parcat după colț.

Mă simt ca acasă, doar că echipamentul meu sportiv nu se potrivește cu climatul local, tenișii mei roz ieșind în evidență printre tocurile negre lucioase. De data aceasta nu mai zbor profesional, ci mă îndrept cu toată verva spre vacanță, iar colanții mei sunt pentru cele 23 de ore de zbor pe care trebuie să le parcurg până la destinație. Merg de la iarna poloneză la iarna americană, traversând Atlanticul și Continentul Nord American până în Utah.

Beirut

Am fost în Beirut în 2017 și m-a impresionat profund, regăsindu-mă complet în acest oraș mediteranean mirific. Din păcate am petrecut doar trei zile în acest loc, dorindu-mi de atunci să mă reîntorc. Impresia deosebită pe care mi-a creat-o acest teritoriu de basm a fost umbrită de realitatea dificilă pe care o trăiesc majoritatea locuitorilor ei, divizați economic în elita minoritară și foarte bogată și majoritatea săracă.

Plin de contraste, Beirutul m-a răscolit prin combinația de lux și sărăcie, într-un amestec de frumusețe și degradare, atât umană cât și arhitecturală, clădirile elegante cu geamuri din sticlă colorată făcându-și loc printre blocurile cu apartamente înghesuite, ale căror geamuri și balcoane erau acoperite de cearceafuri albe. De un stil aparte, Beirutul este plin de oameni frumoși, aranjați și eleganți, foarte amabili și joviali, dar divizați profund de povara urii și neîncrederii pe care și-o poartă reciproc pe baze religioase. Am aflat destul de repede că în Beirut afacerile se dezvoltă și relațiile se construiesc pe baze de credință, creștinii preferându-i pe creștini, iar musulmanii pe musulmani. De aceea o afacere de succes acoperă toate preferințele religioase, a trimite un musulman la un creștin ne fiind o mișcare inspirată sau de efect. Mândrii de moștenirea lor franceză, libanezii sunt un popor orgolios, cu o bucătărie delicioasă, una dintre cele mai bune din lume, și un gust aparte pentru artă, muzică, film, arhitectură și în general bunul gust. Libanezele sunt de-a dreptul fascinante, cu o preocupare aparte pentru aspect, aceste splendide nimfe ale frumuseții se prezentă mereu elegante, aranjate și manierate.