La sculptor in baie lângă perete, stau așezate doua busturi, unul de femeie și altul de bărbat.
Fiica-mea către amicul meu: sculptura din asta îi faci și la mami?
Eu: da, dar maica-ta are țâțele mai faine.
la cules de experințe, gânduri și păreri
La sculptor in baie lângă perete, stau așezate doua busturi, unul de femeie și altul de bărbat.
Fiica-mea către amicul meu: sculptura din asta îi faci și la mami?
Eu: da, dar maica-ta are țâțele mai faine.
Da, știu ca e Paștele in România, dar nu prea am cum sa sărbătoresc, ca tocmai ma întorc din Dubai. Da, ploua cu urări pe messinger, mai ales din alea forward-ate, cu iepurași incluși și oua colorate și flori de primăvară. Îmi plac la nebunie, in special cele de la oameni care nu au habar nimic despre mine, viața mea și cu ce îmi petrec timpul. Dar ma rog, vor sa se bage si ei in seama de sărbători. Numai ca nu le nimeresc, caci acum o săptămâna o ardeam la liber disponibilă la urări și singura printre polonezii catolici, iar acum muncesc deja și nu am vreme de politețuri. Timing baby!
Relațiile după ce amorul s-a stins și copii s-au născut sunt de fapt niște parteneriate, menite sa-ți facă viața mai ușoară și cam atât. Pe la 30, când mergi spre 40, îl cunoști atât de bine pe celălalt, ca știi când se va scormoni in nas și cum ii pute băsina. Intimitatea a fost de mult depașită, ca sa-ți mai stârnească vreun fluture prin stomac, iar verigheta ți s-a imprimat pe deget, iar dacă o scoți, tot se vede. E momentul in care cuplurile relativ normale, fără grave carentele de comportament, trec la agățat, ca sa-și tragă pereche. Perechea e un cuplu similar ca potentă financiară, ca sa ne permitem vacante impreuna, atrăgător fizic, profesional sau pe interes, dar cu slabe șanse de combinări încrucișate, dacă suntem prea geloși, ori cu șanse mari, dacă suntem prea disperați. Oricum cele mai faimoase cuplăraiuri de amanți sunt printre prietenii comunii, gen sora de suflet a nevestei. Cam acesta e modelul cuplurilor după un timp, să se cupleze in perechi, cu alte cupluri care le-ar putea stârni interesul și ridica adrenalina, ca altfel plictisul in doi i-ar mânca cu zile. Cuplăraiul e mereu în cupluri și nu cu radicali liberi, căci la ăia e planează pericolul de haos prin preajmă. Am trăit și eu cuplăraiuri din astea 4×4 și credeam ca sunt mișto, până m-am apucat de divorț. Atunci am realizat brusc cât de fragile sunt prieteniile între cupluri și cât de superficiale. In astfel de combinații nu ești dorit ca individ, ci strict ca jumătate. Individul e cuplul, iar tu ești o bucata semnificativă in pereche, dar inutilă individual. Nici un cuplu nu e interesat sa se întâlnească cu tine fără pereche, iar valoarea ta e direct proporțională cu jumătatea de care dispui. Când jumătatea ta e 0 și tu ești la fel.
Între timp eu am trecut la combinații individuale, care se potrivesc mult mai bine personalității mele, dar nu pot sa nu ma gândesc la viața după ce voi fi intr-o relație. Oare ma voi întoarce la combinații de 4×4 sau voi fi prea ingretosata de ele?
Admir Polonia pe geamul trenului. E un tren rapid si cam gol, încadrat la capitolul lux, care ajunge la Varșovia in 3 ore. E verde proaspăt afară. Sunt obosita, nedormita și unghiile mele au o nuanță prea roză. Măcar sunt bine făcute și sper sa ma țină. Nu îmi place sa-mi vopsesc unghiile cu hibrid pentru ca se da jos greu, dar e cea mai buna opție in călătoriile de afaceri, când indiferent de vremea de afara sau câte bagaje cari, manichiura trebuie sa fie perfecta. Și zâmbetul, și hainele și cheful, dar astea nu se rezolva la cosmeticiană din păcate.
Merg iar in Dubai și sunt obosita. Nu am chef și in ciuda destinație cu nume tentant, a călători doua zile, ca sa fiu pentru doar altele doua la destinație nu suna apetisant. Partea buna e ca, partenera de călătorie ne-a programat in sfârșit un safari cu mașini printre dune. Își dorea de multă sa-l facem, dar mereu nu aveam timp. In lista de to do, am mai pus sa un sărit in bazin, deși nu am idee care vor fi condițiile la hotel. De data asta H hotel, unde o sa ma întâlnesc cu romani, cică faimoși prin Dubai, care sunt in juriul concursului pe care firma mea îl sponsorizează. Ceva Miss România și un antrenor de Fitness, printre bloggeri locali, de obicei gay și fete foarte machiate.
La aeroport coada lunga la check-in. Normal ca nu am făcut check-in online, ca lene și alte treburi, deci stam la coada ca sa ne dam seama ca suntem libere pe hârtie și foarte încătușate in realitatea. Zburam spre Dubai când se începe weekendul lung in Polonia cu 1 și 3 mai ca zile libere, dar după ce o sa muncim weekendul, in loc sa rămânem, trebuie sa ne întoarcem. Eu la fiica-mea, iar colega la gagiul ei gelos și satul de călătoriile ei internaționale.
– Și fostul tău soț are pe cineva?
– Nu știu.
– Dar, fiică-ta ce zice?
– Nimic, ce să zică.
– Nu ai întrebat-o?
– Nu.
– Și ce mai face fostul tău soț? Se întâlnește cu cineva?
– Nu știu.
– Nu l-ai întrebat?
– Nu mă interesează.
– Fostul tău are pe cineva.
– Nu știu. Nu mă interesează.
– Pai nu ai întrebat?
– Pe cine? Nu sunt curioasă.
Nu știu. Nu mă interesează. Nu e treaba mea. Nu sunt curioasă.
Acestea sunt răspunsurile uzuale pe care trebuie să le dau regulat la întrebarea despre fostul meu soț. Și nu sunt doar răspunsurile uzuale, sunt și răspunsurile oneste. Mă doare fix în cur dacă are sau nu pe cineva, nici discut despre asta cu el si nici cu fiică-mea. Nu mă privește si nu sunt nici curioasa. Strict ce mă interesează e că eu nu-mi împart viața cu el și atât. Dar, pentru oamenii din jur, care îl cunosc sau care nu, statusul lui relațional pare să fie ceva vital, de interes general, de aflat neapărat. Si se pare ca, interesul lor creste proporțional cu indiferența mea.
Oameni buni, când un fost partener ți-e indiferent, ce importanță mai are dacă e sau nu combinat cu altcineva? Sa-i fie de bine, mult succes.
Dubai este locul contrastelor, un teritoriu duty free cu lux uzual accesibil, structurat social in funcție de țara de provenință și culoarea pielii. Aici totul este posibil și se găsesc de toate, doar că, costă. Când ești turist și doar în trecere, acest duty free luxos îți face o impresie foarte pozitivă, iar atâta timp cât alegi să menții o legătură superficială cu acest loc ești în paradis. Dubai este un temporar, iar cei care trăiesc acolo știu asta cel mai bine, profitând de moment, trăind din plin, făcând și cheltuind banii cu o viteză fantastică. Dubai nu este un loc ieftin, căci luxul costă, iar toate prețurile sunt cu mai ridicate decât în Europa, însă este un loc unic. Majoritatea mărcilor luxoase din lume pregătesc produse aparte care se vând exclusiv în Dubai, în mall-urile spațioase sau hotelurile elegante.
În Dubai mergem de obicei în grup, la târg sau la întâlniri de afaceri, pentru că e mai ușor. Dubai e un loc în care contează să ai gașcă, să ai un partener alături sau să cunoști pe cineva local, care să îți arate zona și să te însoțească. A fi singur prin Dubai e și incomod și plictisitor, pentru că acolo se explorează și se cucerește în grup.
În Dubai ne cazăm de obicei pe Sheik Zayed Road, nu departe de World Trade Center, unde se desfășoară târgurile. Alegem Voco (fost Nassima) sau Conrad, cu o preferință pentru Voco. În funcție de noroc nimerim camere mișto cu vederea spre Sheik Zayed Road și atunci ne bucurăm de o priveliște încântătoare de zgârie nori sau pentru cei mai puțin norocoși, nimerim o cameră cu ferestre puține, iar acelea îndreptate spre pustiul neatins, nisip murdar și construcții în desfășurare. În Voco plusurile sunt mirosul minunat pe care îl are recepția, ți micul dejun bogat, cu humus excelent și fac omlete bune. Singurul minus e piscină. În Conrad au o piscina super, dar micul-dejun este slăbuț și sunt limite de la lift, putând merge cu liftul doar la etajul la care stai și etajele publice.
Ca și în vizitele precedente am mâncat într-o seara la Al Safadi, unul dintre cele mai bune restaurante libaneze din Dubai, iar la cererea colegilor și la alegerea clienților am mâncat la doua restaurante indiene. Mi-am confirmat bucătăria libaneză în topul preferințelor, și mi-am confirmat că bucătăria indiana nu-i pentru mine. În restaurantele indiene nu mă regăsesc în gust, în culorile care însoțesc felurile de mâncare sau în stilul de servire. Găsesc mâncarea indiană prea greoaie, cu arome prea iuți și prea multe mirodenii. Nici dulcele nu-mi place, care mi-se pare o îmbinare a zahărului cu zahăr. Dacă, din bucătăria libaneză servesc orice, în restaurantele indiene cel mai mult mănânc pâinea nedospită, pe care o găsesc cea mia gustoasă și care îmi amintește de anii copilăriei petrecuți la bunici, când bunica o prepara pe plita sobei, pusă în bucătăria improvizată de vară.
La shisha, tradiție locală la fiecare călătorie, am fost lângă Conrad hotel, unde s-a deschis un nou local 24h, cu băutori relativ bune și shisha excelentă. Nu îmi place să fumez și nici nu știu să fumez, însă nu îmi refuz câteva fumuri dintr-o shisha de portocală când sunt în țările arabe. E parte din experință. Relaxarea acolo înseamnă suc proaspăt din fructe (mango și măr verde – preferatele mele) și o shisha. Nu am fost la cumpărături pentru că nu am avut timp și nu am făcut din chestia asta o prioritate, totul fiind cu 30% mai scump în Dubai, inclusiv parfumurile din aeroport. Dacă în Italia ador să hoinăresc prin magazine mici din Florența, în Dubai nu mă atrag km de parcurs în mall-uri cu aer condiționat. M-am gândit să-mi cumpăr eventual bijuterii, dacă găsesc ceva interesant, dar cum nu am căutat, nici nu am găsit. În schimb am fost la plajă, în apropiere de Burj Al Arab. Speram să mă relaxez la soare ca și anul trecut, doar că de data asta, fiind cu o lună mai devreme, plaja era încă neprimitoare. Am făcut un peeling de nisip mânat de vând, care ne-a lovit nemilos minutele pe care le-am petrecut privind valurile sălbatice ale mării, ce se revărsau reci la picioarele noastre.
Din ciclul mini obiceiurilor cu repetare, ne-am certat cu un taximetrist care ne-a dus aiurea și am întâlnit o prostituată în hotel. Sunt ele peste tot, dar doar după câteva zile de ședere ți-se formează ochii și le recunoști din prima.
Când lucrezi și noapte, printre dușuri rapide, cine copioase, picioare umflate de la tocuri, prânzuri lipsa, alcoale la ceas de seara și foarte puțin somn trebuie sa te mai menții și in forma. Iar cea mai bună gimnastica in Dubai nu-i alta decât un dans pe canapea cu privirea la Burj -unde in spate, printre alți zgârie nori.
Gânduri de dimineața 🤔: nu pot sa nu observ asemănare evidenta dintre munca pe care o prestez eu, cu cea a unei prostituate de lux, mai ales cu imaginea din Dubai in fundal 😅
Sunt câteva chestii pe care le apreciez în Europa, când sunt la evenimente in Dubai:
Dentistul – căruia vreau sa-i mulțumesc pentru dantura mea frumoasa și curată, fără negreala, sau pete maronii, dinți strâmbi ori cariați. Dacă ar fi sa fac o statistica a celor mai urati dinți pe care i-am văzut la târg, egiptenii conduc detasat.
Unghiera – și pe aceasta cale, vreau sa le mulțumesc părinților ca m-au invatat sa o folosesc. Unele dintre cele mai urate maini, cu unghiile lungi și nearanjate le vezi in Dubai, mai ales la zrențălite (adică muieri ce se îmbracă din cap pana in picioare in abaja și hidzab.
Și faptul ca m-am născut albă. Da, știu, e cam rasist ce zic, dar nu degeaba mi-se spune Imperatorul Alb 😅