Domnișoara de onoare – după editare

Image by Markus Spiske from Pixabay

Am fost și domnișoară de onoare, și a fost foarte mișto.

Niciodată nu mi-au plăcut în mod deosebit nunțile, mai ales cele din România, ba chiar am avut oroare de ele. Nu doar că nu am fost o nuntașă activă, dar nici mireasă nu mi-a prea plăcut să fiu, deși am intrat în rol de doua ori, cu aceeași rochie și același mire, doar în țări diferite și cu alți nuntași.

Mi-am început ziua de domnișoară de onoare la două noaptea, când a aterizat avionul și nu aveam somn, de la dormitul nașpa pe scaunele fixe de la Wizzar. Ăștia sunt atât de țigani, încât în curând cred că or sa instaleze scaune rabatabile și or să inventeze zborurile în picioare, deși ca preț toate zborurile însumate au costat ușor mai puțin decât Lufthansa. Cum nu aveam melatonină și trebuia să dorm ca sa fiu fresh a doua zi, am băgat un păhărel de votcă ieftină, cam ce avea gazda mea pe acasă. A doua zi m-am trezit rupta de obosită, cu mușchii în pioneze, dar nu-i ca și când aș face prima dată un astfel de efort, ața că mi-am scos de la naftalină zâmbetul mare și fericit, am făcut un duș lung și m-am dus repejor la frizerița de cartier, unde aveam programare, ca să mp coafeze ca pe o domnișoară de onoare adevărată.

Găsesc frizerița, cu părul ușor nespălat, în fața frizeriei, duhănind cu spor alături de ceva colege de muncă, cărora nu le  venise încă clienții. Îi spun că am sosit la ora programată, iar ea mă trimite să o aștept  singură în salon până își termină țigara. Bănuiesc că are clienți cu duiumul, din moment ce își permite un astfel de sictir evident și pășesc spășită în salonul pustiu și întunecos. Îi explic scurt tipei, că vreau un simplu uscat, care să dea volum părului, fără tapat inutil, eventual dacă-mi poate face niște bucle din perie înspre exterior, ar fi excelent. Ea îmi zice că totul este clar și se pune pe treaba, săpunindu-mă bine și apoi prinzându-mi părul cu multe agrafe, încât să arate profesionist și că știe ce face. Și atât, căci după asta i-se rupe filmul și începe să mă usuce de rahat, electrizându-mi părul, ce mi-se lipește de față și de gât. Pe la jumătatea operațiunii, când văd că treaba merge la vale rău, nu mă mai pot abține și-i atrag frumos atenția, că merge în direcția greșită. Si bam, de aici i-se rupe firul total la gagica și începe să facă numai porcării. La început mi-a băgat placa în păr, încrețindu-l inutil, apoi mi-a pus ceva praf în creștet că-i dea volum, dar care l-a mai descrețit de fapt, apoi l-a spoit cu un fixativ cleios, în timp ce-mi repeta obsesiv că parul meu are strălucire. Am plecat de acolo după o ora, presată de timp, că eram la program de domnișoară de onoare (trimis în Excel de mireasa și nu prea citit de mine), lăsându-i 40 de lei nemeritați pentru o freza nașpa ce a început să mi-se strice cum am pus piciorul în afara salonului. Când am ajuns acasă m-am gândit să mi-l spăl și să mi-l usuc singură, dar nu aveam peria corectă la mine, așa că l-am prins într-o coada la spate și am plecat repede la hotel, unde ne aștepta mireasa ca să o îmbrăcăm. După câteva poze de grup în rochie de domnișoară de onoare am sunat la recepția hotelului și am aflat coordonatele celei mai apropiate frizerii din zonă și m-am dus repede la refacerea coafurii. Am găsit în fața ei două fete și un băiat, duhănind și ei ca turcii. Le-am zis pățania și ce caut, și cu chiu și vai, la insistentele mele cu ochii sclipitori, s-a urnit tipul, tot pe faza „mergeți înauntru, până termin eu țigara”. Din fericire, tipul știa ce trebuie să facă, așa că m-a spălat rapid și m-a uscat cum trebuie, putând să-mi exercit rolul de domnișoară bucuroasă.

Am găsit mireasa îmbrăcată când m-am întors de la coafor, am mai făcut câteva poze și am mers la biserică. Acolo m-a lovit mirarea la vederea numărul mic de nuntași prezenți. Uitasem că în România nu vine lumea la biserica, ci doar la băute și mâncate. Tot acolo ne-am confruntat și cu superstiții, miresele fiind determinate ca să nu se întâlnească în ziua nunții. Apoi a început petrecerea într-o sală frumoasă, curată, aranjată, pretențioasă, cu bar și cocktailuri, muzica excelenta și plină de cunoștințe și prieteni din adolescență. Mi-a plăcut să fiu domnișoară de onoare.

M-am săturat

M-am săturat. M-am săturat de toți deștepții și deșteptele care mă judecă și-mi fac observații în legătură cu mine, cu viața mea, cu felul în care mă comport, cu modul în care gândesc, cum îmi trăiesc viața, cu cine mă fut și cu cine nu.

Asta este valabil și pentru cei care citesc pe aici accidental și apoi îmi spun că e mai rău ca la nimfomane sau că sunt la nivelul minus unu, în comparație cu fetele de liceu futute fără prezervativ. La fel de valabil este și pentru deștepții și deșteptele de la mine de la muncă, care nu mai contenesc cu sfaturile și părerile lor necerute, despre activitatea mea, și cum ar aborda ei cu mai mult calm și zen anumite probleme, situații, evenimente și dificultăți absolut absurde și lipsite de logică și sens. La toți atotștiutorii ăștia îmi vine să le fut cu mărinimie o bucată de tigaie peste moaca, în special celor care îmi spun cu tupeu, de la înălțimea ecoului lor, ca am „un potențial fantastic”. Am auzit placa asta până mi s-a acrit la stomac, ca de la un castravete murat excesiv. Toți s-ar înfrupta generoși din potențialul meu, mai ales dacă le aduce bani, dar se spală rapid pe mâini și întorc placa, când vine nota de plata. Atunci se duce potențialul rapid pe pulă. Toată lumea vrea o muie mai lungă și mai adânca, dar fără să acopere costurile suplimentare de frecare, scuipat și înghițit. Doar ca pe mine m-a lovit „punctul de întoarcere”, un fel de schimb al direcției când mă apucă damblaua, și-mi bag picioarele cu totul și fără milă în orânduiala construită cu trudă și compromisuri, momentul când fut meciu fără griji sau stres. Pentru că asta sunt eu, când toți cred că m-au prins și legat de o chestie, după ce mi-au tăiat aripile și încătușat bine visele, îmi scot aripile de rezervă, le scuip în mecla tristă de la distanta și cu zâmbetul pe buze mă distanțez.

Belgianul

Mi-am petrecut ziua de după nuntă cu un belgian. Un fel de taur comunal internațional, care fute tot ce prinde, mândru de el și țanțoș, că-i liber ca pasarea cerului la 40 de ani și plin de texte fatale: „sunt singur”, „nu vreau copii”, „am multe gagici la dispoziție, la orice ora din zi și noapte”, „toate se îndrăgostesc de mine și eu le părăsesc”, „a trebuit s-o tau, că devenea prea serioasă treaba”, „ce-a mai lunga relație a mea a fost de doi ani, și aia doar una”, „fut bine și sunt sănătos, hai la mine la hotel”. După ce s-au cam încins spiritele cu insistențele lui, mi-a trântit textul suprem ”câștig 5 mii de euro pe lună”, crezând că mă dă pe spate și-mi scot chiloți la foc automat, cu ochii cât cepele, în timp ce în minte mi-se învârt zerourile de la salariul lui de IT-ist. L-am refuzat politicos toată seara, s-a ofticat cu brio, scoțând la suprafața toată mârlănia din el. Crezând că-mi arată cine-i șefu, în mintea lui, în loc de la revedere la spartul petrecerii, m-a mai întrebat încă odată, dacă nu merg la el la hotel, măcar să dormim împreună și fără sex. După ce i-am zis că nu, a plecat ofticat, fără să mă salute de la petrecerea terminată.

Normal, după comportamentul de mârlan pe care l-a scos din el, i-aș fi zis a doua zi să-și facă singur o labă tristă, dar cum mireasa i-a făcut un PR beton și a insistat că-i un tip super de treabă, doar că foarte singur, am acceptat să mă invite a doua zi la micul dejun. Fără alcool la bord, comportamentul lui a fost total diferit, așa că l-am lăsat să scape cu un avertisment, spunându-i doar în față că, a fost mârlan și mi-a displăcut. Discuțiile cu belgianul treaz au fost interesante, un tip la nivel, cu un stil stilul de viață lejer, deschis, individualist, de un neconformism acceptabil. Printre povești despre viețile noastre, am bârfit-o un pic și pe mireasă, i-am comentat pe romani, pe polonezi și pe belgieni. Băiatului îi plac gagicile frumoase, micuțe și slăbuțe, preferabil indisponibile, deci m-am încadrat perfect la cerințe. După ce am pălăvrăgit ore bune pe străzile Timișoarei, ne-am așezat pe o bancă și a venit proba de foc: momentul de liniște. Într-o relație dintre doi oameni este bine ca vorbăria sa meargă strună, dar și mai importantă este liniștea. Este momentul în care doar simți, când se așează zgomotul inutil, iar secundele sau orele sunt menite ca să verifici dacă cel de lângă tine îți este suficient. Și liniștea a fost plăcută, pe o bancă, lângă Bega, privind avioanele ce lăsau urme pe cerul de albastru senin. Nu sărută rău belgianul.

Se anunță o nunta interesantă

Photo by Estefania Solveyra on Unsplash

Am ajuns să o fac și pe asta. Sunt domnișoară de onoare la o nuntă, tocmai la Timișoara. Este rolul care-mi lipsea din portofoliu. Și ca să fie scenariul complet, plănuiesc să prind și buchetul, nu că aș avea chef de măritiș, ci mai degrabă ca să le enervez pe celelalte domnișoare, singure, disperate și dornice de verighetă. Divorțata prinde buchetul, iar dacă nu-l prinde se consolează cu o votca pălincă.

Din ciclul obligațiilor rezultă că trebuie să mă îmbrac în aceeași rochie ca și restul domnișoarelor de onoare, care anticipez că o să-mi fie prea lungă și prea largă, dar asta e, o iubesc prea mult pe mireasă ca să o pot refuza, iar pentru ea mă bag și într-un sac de rafie, dacă-i cazul. Ca să nu mă plictisesc, mi-a făcut mireasa revizuirea domnișorilor de onoare, potențial material de futai, în caz că mă apucă plictiseala. Și revizuirea sună cam așa:

Primul – un domnișor avocat superb, în viziunea lui desigur, dotat cu o chelie ușoară în frunte, căruia îi place să se dea mare cu mașina din dotare, BMW că la altceva nu se prestează și nu de oricare, ci din ăla bengos cu toate arcurile rupte în gropile din Românica. Avocatului îi plac fetele versate, de preferință foarte tinere, minore ca să fiu mai precisă (se descurcă el cu procesele), dotate cu o privire ușor tâmpă și neapărat blondine.

Al doilea – un domnișor superb, cu parul mai lung, creț și uns din plin cu ulei de floarea soarelui gel, care la statură, moacă și port semănă leit cu Pepe – țiganul de la TV din telenovele. Șarmant în priviri, pare reținut și intrigant.

Al treilea – un domnișor rătăcit prin Mexico, recomandat ca frate geamăn a lui Christian Bale, iar din ce am văzut eu pe Facebook (almanahul domnișorilor de onoare), aș zice că au în comun doar părul castaniu. Într-un later edit, că sunt update-ată regulat,  am aflat ca domnișorul Bale nu mai vine, cică biletul de avion ar fi prea scump. A fost în schimb înlocuit cu succes de un alt domnișor, din cate am înțeles nu prea doritor de statut, dar obedient în final la rugăminți, care cu greutate a acceptat misiunea grea de-a se poza în grup la o nuntă.

Al patrulea – un domnișor despre care nu-mi aduc nimic aminte, probabil am fost atât de impresionată de el, că mi-a afectat memoria.

După evaluarea sinceră și onestă a domnișorilor, mireasa și mirele ei (amândoi încântați de entuziasmul meu pentru domnișori), mi-a propus să-mi reorientez interesul spre ceva belgian (ușor cheliu, dar ce mai contează, dacă-i străinez), a cărui viziuni despre viață se cuplează mai bine cu ideile și experiențe mele. Adică te transferam la străini, mi s-a spus. M-am simțit chiar onorată pentru grija lor de-a mă cupla și pe când le mulțumeam mai cu foc, am aflat că străinezul a fost de fapt propus la mai multe, ca un fel de momeală piperată ca să vină mai multe gagici la nunta și să mai crească numărul de plicuri la cinste.

Și cum pregătirile de nuntă sunt în toi, aseară am primit un telefon urgent de la tânăra pereche, care se certa de mama focului și cu multă pasiune pe tema îmbrăcăminții. Se pare ca un domnișor poznaș nu poseda în garderobă sacou negru, încercând fără succes să opteze pentru unul roz cu negru, ce după ochiul format al miresei pretențioase nu se potrivește de nici o culoare cu rochiile domnișoarelor de onoare, albastre. Și, în timp ce mirele îi explica viitoarei consoarte cu patimă și dor, că nu-i poate impune omului cum să se îmbrace, că asta ar fi o abordare comunistă din partea lui, are băiatul stilul lui și cu asta basta, mireasa wannebe făcea botic, că-i strică junele poza de nuntă. Din umila mea experință de măritată și ulterior divorțată, am încercat soluția salvatoare și le-am propus certăreților să-i dezbrace pe băieți de sacou, ba chiar și de cămașă. Bustul gol dă cel mai bine în pozele de nuntă, dacă nu știați. S-au împăcat cumva mirii, cum știu ei mai bine, iar la final am întreba-o pe viitoarea nevastă, cine-i fașonistul posnaș? Îmi răspunde cu o jumătate de gură: țiganul.

Proful de sport în acțiune din nou

Photo by Isidoro Martínez on Unsplash

A ieșit de la baie ud cu prosopul prins în jurul taliei. Și-a pus mâinile în jurul soldurilor mele, ascunse galant sub dantela neagra. Eu mi le-am palmele pe pieptul lui musculos și păros. Am început să dansam, mișcându-ne lent și ondulat pe acordurile muzicii lui Cohen.

Când a intrat în mine m-am uitat fix în ochii lui albaștrii, pe care i-am văzut clari și expresivi, cu tot întunericul din camera. L-am sărutat cu buzele umede și l-am primit strâmtă și deschisă, prinzându-l între mușchii mei cu putere. M-am terminat uitându-mă la chipul lui zâmbitor, lăsându-l să-mi citească sinceritatea și plăcerea orgasmului. Apoi s-a terminat el. Am rămas îmbrățișați minute in sir, cu el încă în mine, cu mine sub el, în timp ce mâinile mele îl mângâiau delicat spate. Ne-am desprins după un timp, doar ca să schimbam poziția, iar în cele din urmă am adormit liniștită și satisfăcută în bratele lui calde. M-au cuprins visele rapid și adânc, trezindu-mă cu mintea limpede după doar câteva ore. Se împacheta. L-am ținut în brațe câteva minute, atingându-i delicat fruntea. Era obosit de la orele de nesomn. Și-a uitat ochelarii la mine și s-a întors după ei și să-mi mai dea un sărut înainte de plecare. Avea privirea consternată și rece. De la fereastră l-am privit cum se îndepărtează. Între orgasm și dimineață s-a rupt firul. Eu încă mai țineam de-al meu.

În frigider am găsit prăjitura de la maică-sa, așa că am avut cu ce să-mi cinstesc colegii la munca a doua zi. Mi-a luat din greșeală încărcătorul de la telefon și i-am scris să mi-l trimită prin poștă. Cu calm și fără așteptări am tăiat și eu firul meu după ce s-a făcut ziuă.

Vise și realitate

Visez. Sunt pe o plaja cu dune la Marea Baltică, albastră și întunecată. Vizitez o casă făcută în stâncă, cu tavanul dormitorului din sticlă, ca să poți vedea din pat marea și nisipul. Mă pun în pat și privesc cerul. Mă simt ca într-o peștera de lux. Pe plajă lângă un copac, discut aprins cu ceva prieteni. Cufundată în discuție, îmi apare brusc un telefon in mână, vibrând de la mesaje. Le deschid și încep să le citesc. Sunt de la el. Ochii îmi aluneca printre textele ce  devin treptat tot mai indescifrabile. Simt cum îmi fuge visul din minte și încep să mă trezesc. Mă agăț de vis, pentru că vreau cu ardoare să citesc mesajele lui până la sfârșit, dar este prea târziu. Sunt deja trează. Aud vibratul telefonului din camera alăturată. Ma ridic din pat, îl deschid și mă uit la ceas: 4:42. Am trei mesaje necitite de la el. Ultimul primit la 4:41. Le citesc și îi răspund. Consternată îi spun despre vis și repetăm poveștile cu gânduri, telepatie și alte prostii de îndrăgostiți.

Da, este frumos să ai telepatie cu o persoana cu care împarți sentimente, este de-a dreptul minunat. Și e și mai frumos să comunici cu ea prin subânțeles și mesaje codate. Este fantastic să știi că cineva se gândește mereu la tine. E de-a dreptul bestial să fii îndrăgostită și persoana adorației tale să-ți împărtășească sentimentele. Doar că, e tare nașpa când o face de la distanta și nu oricare, ci din aia serioasă, cu trei zerouri în coadă.

În altă ordine de idei, cam așa ar arată un dialog sincer între noi:

„Mi-e dor de tine…*”
„Si mie mi-e dor de tine … dar ce faci concret in direcția asta?”
„Pai, nimic. Belesc pula ca de obicei pe aici și te țin pe tine ocupată, de la distanță, să nu mă uiți.
„A, da, merci. Mă simt super onorata. Stai să mai bag o pula locală, ca poate mi se mai ia și mie, nu de alta, dar îmi place prea mult sa fiu indisponibilă.”

„That’s my girl”.

Și-a băgat mama permanent

Image by Markus Spiske from Pixabay

Are ea obiceiul ăsta, odată la câțiva ani, să meargă la o frizeriță de cartier, de regulă o doamnă mai în vârstă tot cu părul creț, genul ce scapă foarfeca pe jos și o culege de acolo, ștergând-o în trecere de șorț, ca să ți-o bage din nou în păr, specialistă în taparea extremă a firului de păr și maestră în golitul tubului de fixativ din trei mișcări. Și se pune doamna frizeriță pe treabă, tunde părul în forma clasică a româncelor trecute de 40 de ani, periuță la spate și moț oacheș în creștet. Apoi ia frizerița moțul, nici prea lung și nici prea scurt, între degete, îl unge sănătos cu o soluție oleioasă, puțind a jumătate din tabele lui Mendeleew, și-l învârte sofisticat pe niște bețe de lemn negre și uzate. După ce i-a legat moțul bine, își pune mama casca de femeie măritată pe cap, ascultând zumzetul aerului și-al bârfele din frizerie vreo 20 de minte și-i gata. Iese de acolo arătând ca o babă, îmbătrânită cu minim 10 ani și cu părul numai bun de vopsit. Partea cea mai mișto a întregii operațiuni este că părul acela creț din vârful capului, pe care ea și-l pune pe bigudiuri permanente ca să „îi stea”, nu-i stă niciodată, nu de alta, doar că părul creț și în permanent se spală cu balsam și se usucă cu difuzorul ca să stea creț și nu de-a-n pixu, operațiune pe care ea evident nu o face.

În schimb, face alte lucruri, cum ar fi să-mi dea sfaturi de stil, gratuite și necerute, în special  când merg și eu cordial odată pe an la biserica din satul în care locuiește. Atunci își găsește ea să mă fută la cap, cum că se cade să port batic în cap, că asta-i moda religioasă la țară cică, la care eu evident refuz să mă conformez. Mai are obiceiul de-a scoate exclamații dezaprobatoare și pline de sictir, de fiecare dată când beau un pahar de vin, bere sau votcă, ori discut despre viața mea, un tratament cosmetic sau vreun nou hobby pe care îl exercit. „Ce-i cu prostia aia pe cap la tine?” a fost replica ei, văzându-mă  cu casca de la motocicleta prima oară.

De divorț nici nu mai amintesc, pentru ca deja sunt pleavă socială și merit doar să fiu arsă pe rug pentru că mi-am lăsat bărbatul și nu „m-am ținut de el” ca să ”fiu și eu acuma bine, la casa mea”. Irelevant pentru ea futaiul la cap la care mă supunea, astea nu contează, căci precis a fost din vina mea, că nu am știut eu cu „cum să-l iau”. Abuzul psihic, cum se definește ceea ce făcea el, este profesional tratat de ea cu „mai lasă-le pe astea”. Ironic cum ratatul cu care mă împroșcă pe mine direct este total opus de laudele pe care și-le aducea în tinerețe, când am auzit-o fălindu-se prietenelor că pe ea soțul nu o bate, de unde înțeleg că este conștientă de scala de recompenselor din România pentru nevestelor.

Foarte tare și adorabilă este mama mea, și dacă nu ar fi fost faza cu asemănările fizice, care totuși sunt vizibile, m-aș interesa serios dacă nu m-au schimbat la naștere. Și nu că ar fi prima data când mă lovesc astfel de gânduri, căci de prin adolescență mi-se trag, de pe vremea când contemplam boem cu idea de-a fugi de acasă. A amânat-o doar din rațiuni practice, pe când am făcut 18 ani, mutându-mă legal la facultate. O vreme am crezut că este chestie de IQ și că mama pur și simplu ar fi tâmpă, dar m-am convins rapid și mai ales în prezența audienței, că nu-i ăsta baiul. De față cu alții, mama se schimbă rapid, întoarce foaia, devenind socială, plăcută, culturală și chiar apreciativă la adresa copiilor ei, un fel de mamă călduroasă și afectivă, care le zâmbește prietenilor, servindu-i cu de toate, bere, vin sau votcă, doar ca să-i critice pe copii în privat.

Probabil că și eu, ca multe femei de vârsta mea, născute și crescute într-un mediu similar cu al meu, sufăr de lipsa afecțiunii și-a comunicării cu mama, care nu a știut, nu a putut sau nu a vrut sa-mi acorde atenția necesară. Distanța dintre noi și-a lăsat cicatrici adânci în caracterul meu de-a lungul anilor, în special conectate cu nevoia afecțiunii, percepția singurătății, luarea deciziilor și părerea despre sine. Modul în care mama încă mă compară cu ceea ce consideră ea că-i pleava socială, criticându-mi toate alegerile și prevăzându-mi un viitor exclusiv nefericit și mizer, mă face să cred că mă urăște sincer și cu patimă, din tot sufletul ei inaccesibil pentru mine.

În terapie am aflat o chestie interesantă, o teorie conform căreia atunci când bărbatul își înșală soția, ea are tendința de a-și schimba partenerul, oferind fiului afecțiunea în locul soțului infidel, iar dacă are cumva și o fiică, are tendința de a o privi ca pe o rivală. Interesantă teorie, ce cred din experiență că are o bază reală, explicându-mi astfel multe aspecte și ciudățenii, cum ar fi cea că eu pe la 6 ani dormeam cu taică-meu în pat și maică-mea cu frate-meu. Atunci părea cel mai normal lucru din lume, dar acum mi-se pare ușor deplasat. Probabil nu mai dădea nici mama, daca tata tot futea la altele.

Ca sa închei într-o notă pozitivă, așa de final, am început să comunic cu maică-mea. Comunicare merge deocamdată doar într-o singură direcție și încercă să fie pe cat posibil limitată în izbucniri de ură și dispreț, pe care si eu i-le servesc cu mândrie și nestingherit, îngrădind-se la exprimări de genul „nu îmi place”, „nu sunt de acord”, „mă jignește”, „mă deranjează”: critica, comparările și judecata.

De pe Tinder adunate (și traduse)

– Salut, ce cauți?

– Pe tine 😉.

– Vrei sa fii amanta mea? 😉

– Nu știu, nu te cunosc. De ce îți cauți amanta?

– Ca la nevasta i-a scăzut libidoul…

– Atunci schimbă nevasta.

Placa veche, de când societatea a inventat căsătoria. Este plină lumea de bărbați care s-ar fute, dar nevestele nu mai dau, iar lor le lipsește bravura să schimbe peisajul și să accepte lipsa confortului, a comodității și a banilor, în schimbul plăcerilor carnale.

Și încă o placă la fel de veche, este plina lumea de femei măritate, dar pe care bărbații nu le mai satisfac, iar lor le lipsește curajul, banii și cheful de muncă să-și schimbe soțul.

Într-o lume perfectă, ar fi mai simplu și mai eficient toți dacă ar divorța nemulțumiții, schimbându-și partenerii între ei. În fond, de ce sa nu faci switch dacă tot nu merge. Switch & Reset. Și de la capăt. Doar că în lumea perfectă banii ar trebui să atârne mai ușor în luarea deciziilor, iar acest sistem social nu a fost încă inventat de umanitate!

Discutii după weekend:

Image by Bellezza87 from Pixabay

Luni:
– E bun tipul.
– A plecat deja?
– Da, azi la trei dimineața, că trebuia să fie la opt la muncă. A făcut 500 km în mai puțin de 15 ore pentru un futai.
– Cum a fost?
– Mișto, sex în parc și sex acasă.
– Cum în parc?
– Aseară în parc, un fel de pădure parc, lângă observator. I-am arătat panorama orașului și apoi mi-a tras-o pe o bancă.

Marți:
– De ce mă doare aici, în partea aceasta, când apăsați?
– Din ce se vede, aș spune ca ați avut ovulație.
– Aha, și cam când a fost ovulația respectivă?
– Acuma vreo doua-trei zile, din câte se pare.

Miercuri:
– Scuze că am uitat de întâlnirea noastră, dar am fost ocupată cu copii.
– Nu te stresa.
– Tu ce ai făcut in weekend?
– Sâmbăta a fost la mine englezul, iar duminică polonezul.
– Ești criminală.

Pula de englez: verificata, prestata si trimisa inapoi la hotel

Image by Prawny from Pixabay

În sfârșit m-am întâlnit cu englezul meu frumos, gustos, tânăr, proaspăt, iubitor de femei și expert în pariuri. A sosit aseară, și deși stabilisem anterior să ne vedem ieri, scriindu-mi de dimineața „see you tonight”, l-am anulat după aterizare, pentru ca eram rupta de obosită și aveam chef doar de somn.
Fiecare întâlnire cu el este o explorare interesantă a Angliei, o țară pe care am vizitat-o în urmă cu mulți ani, pe când romanii aveau nevoie de viză ca să ajungă acolo. Englezul, ca un adevărat gentleman, m-a îmbrățișat cu sfială, sărutându-mă abia după vreo două ore de pălăvrăgit. Ne-am plimbat romantic sub soare, am mâncat la un restaurant italian și am ajuns într-un final la mine pe canapea, unde mi-a tras-o ca la carte, pe englezește.
Pula de englez are gust excelent, iar gentlemanul a făcut o treaba exemplara cu limba. Eu am des problema cu limba, ca nu toți știu cum să presteze adecvat, așa ca de multe ori când mă ling gagii eu mă holbez la pereți plictisita și incomodată de lipsa de excitație pe care mi-o stimulează tehnica lor. La englez nu a fost cazul. Daca, la supt este destul de simplă treaba, la lins este mult mai complicat, depinzând de variatele puncte și zone erogene ale fiecărei femei, iar la mine, ca să nu strici maioneza, chiar trebuie să știi cum să învârți în ea.
Englezul gentleman de 29 de ani, născut pe 29 octombrie, s-a terminat prima data destul de repede, deși când l-am întrebat cu două minute înainte dacă-i gata, căci îl simțeam aproape, mi-a răspuns brav „I just started”. Probabil tinerețea lui l-a trădat, dar l-a și ajutat. I-am desfăcut răbdătoare o bere, l-am lăsat un pic să se relaxeze în timp ce îi mângâiam tatuajele și cum a terminat berea, l-am luat la o nouă tură de tăvăleală, ca să mă termine și pe mine corespunzător. După două ture, am dat-o pe povești, iar când s-a făcut ora de somn i-am sugerat să ia un taxi până la hotel. Nu l-am invitat să rămână peste noapte, pentru că eu nu pot să dorm lângă necunoscuți. Poate este lipsă de politețe din partea mea, însă prefer să mă restricționez la părțile plăcute ale întâlnirii, iar o noapte nedormită nu ar fi intrat la capitolul acesta.
La finalul întâlnirii m-a întrebat dacă ne vedem data viitoare, când mai vine pe la mine prin oraș.

Maybe