Si un an nou plin de surprize placute!
Lună: decembrie 2018
Reflexii de Craciun
In facultate, am făcut la sociologie un studiu calitativ despre îmbrăcatul bradului de Crăciun. Am mers pe la cunostinte, sa vad cum isi impodobesc bradul, studiu observativ cum ar veni, si am mai facut cateva anchete deschise, tip interviu, cei pe la care nu am ajuns. Nu mai stiu ce teze am avut, sau daca am avut, dar cu siguranta am interpretat timid datele. Pe de o parte imi era frica sa trag concluziile dintr-un studiu „pe viu” si inventat de mine, caci majoritatea o lalaiau cu abureli copiate de la altii, pe de alta parte nu prea stiam cum sa o fac „profesional”, caci la curs nu s-a prea pus accentul pe treaba asta. Mi-a ramas totusi in minte o concluzie din studiul ala, si anume ca, acum vreo 17 ani in Romania, bogatia unei familia se putea masura prin imaginea bradului de Craciun: daca la aia mai saraci predominand bomboanele si globurile cat mai colorate, la cei mai avuti predominau sau erau exclusiv prezente globurile, de preferinta intr-una sau maxim doua culori.
Am inceput primul blog in 2008 si aveam de Craciun obiceiul, de a scrie pe blog ce impachetam si ce despachetam in fiecare an. Faceam asta pentru ca imi place sa impachetez cadouri, si sa le cumpar, si sa le gasesc, pentru cei carora le daruiesc. Mi-a parut rau ca in familia mea nu ne faceam cadouri de Craciun, iar dupa ce am crescut, nici noi copii, nu am mai primit. Asa ca, m-am bucurat sa fac cadouri in familia adoptiva a sotului. Dupa ce am divortat de el, mi-am mai facut cadouri cu ei pana anul trecut.
Taica-meu fiind politist la sat, am avut intotdeuna de Craciun brad adevarat acasa. Mi-a ramas in minte unul anume, de pe la vreo 4-5 ani, un brad frumos, inalt cat camera, de un verde deschis si cu lumanari. Aveam o instalatie alba ce palpaia, cu beculete in forma de clopoteti, pe care era sculptata Scufita Rosie si lupul. In clasa a sasea, noua mea diriginta, m-a pus in tema inainte de Craciun, ca isi doreste un brad, si sa-i spun lui taica-meu. Asa ca taica-meu i-a livrat 3 ani la rand brad de Craciun, fapt care nu a impiedicat-o, sa fie o porcina ordinara in comportamentul ei fata de mine, ofticata ca nu merg la ea la lectii particulare. Un jeg de om.
In Polonia, Craciunul e asociat cu masa din ajun, Wigilia, care incepe cand apare prima stea pe cer. Pentru masa din ajun se gatesc 12 feluri de mancare fara carne, simbolizand cele 12 luni ale anului. La Wigilia, se aseaza pe fiecare masa o farfurie in plus, pentru orice oaspete, care potential ar bate la usa, caci ar fi intotdeuna bine primit. Sunt curioasa, cati polonezi chiar ar invita la masa, in seara de ajun, un strain care le-ar bate la usa?
De mult nu am mai vazut un film asa de bun
In timp ce urmaream filmul asta, am luat telefonul in mana si am bagat cateva delete. Apoi am inceput ma gandesc la informatiile pe care le fac publice pe blogul asta sau pe alte bloguri, unde mai comentez. Am vrut sa fiu anonima, ca sa pot fi sincera. Acum recantaresc politica sinceritatii.
Oare, cati dintre cei ce ajung pe blogul asta, ma numesc curva, doar pentru ca citesc ceva ce nu le convine, ceva ce le gadale frustrarile, ceva ce ii deranjeaza in interiorul lor, la ei, desi eu nu scriu despre ei sau despre vietile lor, eu nici macar nu ii cunosc.
Imi amintesc cum, pe un alt blog, o femeie, mi-a descris blogul „e mai rau ca pe ninfomane”. Ce treaba are ea cu viata mea sexuala, ca nu ma fut cu pizda ei? O alta, a enfazat un articol in care nu foloseam cea mai „fericita” engleza in ceva conversatii de pe Tiner, ca sa-mi demonstreze ca nu cunosc limba, dupa ce am zis ca mi-am scris doctoratul in engleza. Dar asta i-a adus ei satisfactie, sa-mi de-a cu ceva peste nas, s-a simtit ea mai bine, dupa treaba asta.
Nu imi pun stupida intrebare, pe care trebuie totusi sa o mentionez: cati dintre cei care citesc aici, m-ar rani fizic, daca ar avea posibilitatea asta, stiind ca, nu li-se intampla nimic. Si nu doar pe mine, eu nici macar nu am atatia cititori, ci pe bloggari pe care ii citesc zilnic cu patima? Cunosc raspunsul.
Natura umana poseda o ura violenta in ea, iar majoritatea isi rezolva propriile frustrari denigrandu-i si ranindu-i pe altii.
Nu ma lasa mama
L-am rugat pe fostul meu prieten, cu care am ramas cica in relatii de amicitie, sa ma ajute intr-o chestie. Nu foarte complicata si i-am zis chiar ca, ii platesc pentru ajutor. M-a refuzat pe baza a doua motive, foarte elegante din care se citeste perfect cine e el.
Primul e ca nu are timp si e foarte incarcat la munca in perioada asta. Cunosc motivul asta, el nu are niciodata timp, pentru ca WoT nu se joaca singur, iar la munca de la facultate e cel mai incarcat in perioada de vacante, cand nu trebuie sa predea si nici sa tina consultatii. Atunci se ia frumos si merge acasa, la ma-sa si tac-su, ca sa frece menta pe acolo. La sat cum ar veni.
Al doilea motiv a sunat cam asa „din cauza unor motive personale, nu cred ca ar trebui sa ma angajez in asta”. Si asta se traduce: acuma am alta prietena, iar parintii mei sunt mandrii si multumiti de mine. Daca m-as baga cu tine in ceva combinatii, chiar formale, dar cu tine, nu le-as putea spune, ar trebui sa-i mint, ca daca le-as spune nu ar fi de accord si mi-ar impia capul cu treaba asta tot timpul, m-as certa cu ei si as avea alte neplaceri.
Il inteleg, desi nu imi pot stapani dezamagirea. Nu, pentru ca nu m-a ajutat, ci pentru motivul ca nu ma ajuta, deoarece nu-l lasa parintii. Daca era bagat in ceva combinatii si nu putea, chiar il intelegeam. Si daca vaea ceva cazier il intelegeam, dar in pula mea, sa ai 33 de ani si sa nu faci ceva, pentru ca nu te lasa parintii? Pe asta nu pot sa o inteleg. Regret cei 3 ani din viata in care m-am frecat cu el la melodie, facand planuri de casa si afaceri impreuna. Bine macar, ca eram maritata.
Mentalități
Am primit aniversar perechea asta de chiloți de la niște amici. Am trimis poza unei prietene din România, la care ea îmi răspunde: „Îți dai seama cum te văd ei, nu?”
Citind răspunsul ei, ceva mi s-a scurtcircuitat ceva în minte, trecând în câteva secunde de la starea de mirarea, la cea de răbufnire și apoi la banala tristețe. Știu foarte bine, de unde a venit comentariu ei și care îi sunt implicațiile emoționale și sociale, pentru ca și eu am trăit în România, din fericire doar 22 de ani. Dar, a fost mai mult decât suficient, ca să știu cum funcționează rotițele creierului setat pe mentalitatea din Românica pentru că, nu-i așa, ăștia sunt chiloți de curvă, o curvă la care îi place să se fută, să o sugă și să se îmbrace corespunzător pentru treaba asta. Și, clar că, doar o curvă poate să primească un astfel de cadou, iar cei care i-au făcut cadoul sigur o văd ca pe o curvă, că altfel i-ar fi cumpărat o cratiță, ca la o muiere decentă și respectabilă de 37 de ani.
Și, mai știu că, la români respectabilitatea și chiloții nu încap în aceeași propoziție, decât dacă include o negație, pentru că românii au o mare problemă cu sexul, sexualitatea și manifestarea ei. În mentalitatea românească, dacă uneia îi place să se fută este clar curvă, pentru că femeilor decente nu le place sexul, nici să sugă pula, care-i o rușine, și nici nu se îmbracă în lenjerie neagră din dantelă, ci în chiloți albi de bumbac, mai ales după ce au trecut de o anumită vârstă.
Prima dată, când am observat problema cu sexualitatea la românii a fost în facultate, când locuiam cu o prietenă foarte apropiată, unguroaică, dintr-o familie de medici. Am învățat multe de la ea, și unele lucrurile pe care le-am învățat, au ținut de sexualitate. De la început m-a surprins felul în care vorbea despre sex, deschis și firesc. Și nu doar cu mine, căci asta era abordarea ei generală, pe care o aveau și părinții ei, care în loc să-i țină predici despre cum trebuie să se mărite virgină, ca și mie, o sfătuiau să se fută cu cap și îi împachetau prezervative printre murături. M-a șocat, când am realizat că, ei erau conștienți, că ea se fute și tratau treaba asta cu normalitate, fără dezamăgirea și rușinea aferentă, cum a făcut maică-mea cu mine.
Mi s-a confirmat că, românii au o problema cu sexualitatea, după ce m-am mutat în Polonia. Deși, la prima vedere, societatea de aici pare mai religioasă, cu avorturi interzise și vizite săptămânale la biserică, oamenii sunt mult mai emancipați sexual, și mental, și fizic. Aici femeilor nu li-se pune automat eticheta de curvă, nu am auzit polonezii care să împartă femeile în ”de casă” și ”de futut”, cum se întâmplă în România, iar lenjeria intimă nu constituie un tabu sau ceva special. Rușinea nu însoțește sexul, iar dacă te fuți nu însemnă că ești curvă sau nimfomană.
Uitându-mă la cele două situații tind să cred că percepția femeii în contextul actului sexul are foarte mult de-a face cu puterea ei în societatea, cu valoare și poziție ei în raport cu bărbatul. Cu cât puterea femeii în societate este mai slabă, cu atât asocierea ei cu sexul devine negativă. În schimb, în societățile ce recunosc egalitatea dintre bărbați și femei, asocierea femeii cu sexul are aceeași conotație cu asocierea bărbatului cu sexul, neutră sau pozitivă.
Ca femeie, este foarte important să îți înțelegi nevoile și libertatea sexuală, dar din păcate, mentalitatea în care am fost crescută, m-a îndemnat să-mi reprim sexualitate, să o consider tabu. Nu e nimic rușinos în sex, nimic tabu, iar copii nu sunt aduși de barză, cum mi-a zis maică-mea mie, ci sunt dezvoltați în burtică, cum i-am zis eu fiică-mi.
Eu am avut târziu o viață sexuală împlinită, așa că mă bucur că la 37 de ani am primit chiloți de curvă în loc de o cratiță.
Din dilemele omenirii
Cum scormoneam prin statistici, am extras lista cu putinii termeni de cautare pe care ma lasa fomistii de la wordpress, sa-i vad. Deci, sa exploram ce cauta lumea pe google cand da de blogul meu (cu comentariile mele aferente):
tinder Timisoara – citeste aici;
ce simt baietii cind sint fututi in cur – probabil ceva similar cu se simt fetele, placere sau durere, in funcie de preferinte;
femeile din zona sunt disperate dupa pula si vor sa faca sex cu barbati experimentati! cauta-le si fute-le acum! – mult succes;
nu ma mai pot conecta pe tinder poze deocheate – schimba contul sau spor la laba;
sunt virgina si m-am futut pentru prima oara si a durut – stiu, e nasol. Cateodata mai curge si sange. Practice makes better!
si a agata nevasta pe tinder – bravo lui;
intalnire cu fata de pe tinder – si cu baieti daca vrei, poti alege acolo;
tinder sfaturi – de care?
www ce simte fata atunci cind ii spune unui baiat ca il vrea in ia in pizda cu pula – dorinta de sex?? preferinta pentru pula in loc de o coada de matura??
povestire ma futut si am avut multple orgasme – felicitari;
fantezii tinder – pune-le in realitate daca le ai, sau le cauti la altii?
mam futut cu calul meu – si l-ai intrebat daca si lui ii place?
ungi pizda cu miere ce efect – de dulce, banuiesc;
cum va puneti descrierea pe tinder in romana sau angleza – nu am descriere;
un bărbat căsătorit de ce aceptă sâ fie futut în cur de alt bărbat – de ciuda sau de placere; gusturile nu se discuta;
mi-aplacut in cur – bravo tie;
domne domnisore doresc sex limbi in pizda din placere – banuiesc ca nu de durere, dar nu stii niciodata;
http://www.sotul meu dupa ce ma fute vrea sa ma pis in gura lui – bea multa apa inainte, ca sa ai rezervorul plin;
minciuni despre marime – sunt multe;
apare cand dau nope pe tinder – ce anume?
De weekend
Sambata seara, am avut una dintre cele mai rapide întâlniri. O experienta interesanta. A durat exact 45 de minute, pentru ca tipul îs plănuise altceva după o ora, si cum am întârziat amândoi, atâta timp ne-a mai rămas la dispoziție. No hard feelings, cum se zice, chiar îl inteleg. Când nu vezi moaca uneia, nu știi la ce sa te aștepți și timpul e prețios. Pentru ca nu am vrut sa-i dau nr de telefon, i-am zis de la început ca, putem încheia întâlnirea după 3 minute, dacă nu ii convine cum arat. Nu a fost cazul, ca era super încântat de mine si surprins ca arat bine. Mi-a zis de la inceput ca trebuie sa se tireze in 45 de minute si pentru mine a fost ok. Ba chiar m-am simtit usurata.
Despre el, așa pe scurt: IT-st (eu am noroc la din ăștia 😂), divorțat, cu doi copii, ii place fotografia, călătoriile și sushi. E simpatic, masculin, bine făcut, geamăn (hmmm), are apartamentul lui si cica, fosta casa a lasat-o la copii, care stau impreuna cu fosta nevasta. A zis ca a divortat de comun accord, desi cumva, nu prea le cred eu pe astea. Ce tip intreg la minte, de buna voie si nesilit de nimeni, lasa casa la copii, care au 4 si 8 ani, dar sta in ea fosta cu ceva gagiu de al ei???
Ce nu mi-a placut la intalnire a fost rapiditatea in schimbarea informatiei, totul pe modul fast forward, eu asa, eu pe dincolo si tu ce faci, cati copii ai, cu ce te ocupi. Tipul a turuit incontinu, ca nici nu am apucat sa-i spun cu ma numesc, altfel decat pe Tinder. Apreciez intalnirea scurta, dar as fi preferat sa schimb mai putine informatii si mai profunde.
Pentru ca nu avea cash la el, cica de obicei nu are, a trebui sa de-a o fuga pana la bancomatul de afara. Stiu, puteam plăti eu, ca aveam bani in cash si poate ar fi fost frumos sa o fac, dar… na, nu am avut chef. Cumva nu mai am chef de gesturi de din astea din prima, pentru ca nu stii pentru cine le face si daca mai pupi return of investment. In tinerețe as mai fi făcut-o cu siguranța asta, dar acum nu, si nu cu gagii de pe Tinder. Daca ne mai vedem, poate platesc eu data viitoare. Dar asta e cu un DACA mare.
Și cum tot ma spălasem pe par inainte de intalnire, si-mi pusesem machiajul și îmbrăcamintea de ieșit in oraș, am zis sa utilizez la maxim investiția, remarcata și de alți masculi din local, asa ca dupa intalnire m-am dus sa ma întâlnesc cu o amica la un alt local 😉. M-am intors la trei noaptea acasa, doar ca a doua zi, la petrecerea fiica-mi sa ma plang la cuplurile casatorite si cu zgarda la gat cum sunt somnoroasa dupa o noapte in oras :).
Incompetentii
La mine in birou lucreaza o gagica care e incompetenta. E simpatica, mai in varsta asa, mereu placuta, mereu da o mana de ajutor, pare normala si te intelegi cu ea, iar cand ii vorbesti zici ca pricepe, dar e incompetenta de bubuie. Asemenea oameni sunt peste tot. E plin de ei si partea nasoala e ca, nu ii poti numi nici macar prosti, pentru ca nu is prosti cu totul, doar sunt incompetenti. Nu pricep ceea ce fac si nici nu ii intereseaza sa invete. Sunt oameni care au locuri de munca, ce le depasesc capacitatile de procesare. Ei nu fac fata si nu simt asta, nu ii deranjeaza, ci dimpotriva, li-se pare ca, fac totul perfect. Au mereu cate un raspuns pentru fiecare chestie pe care o fac, iar raspunsul numarul unu e ca nu stiau, ca nu le-ai zis, desi, le-ai zis. Apoi ca, nu le-ai scris in emial, desi le-ai scris. Oh, imi pare rau, dar m-am incurcat. Atat, si muie pentru tine, daca contai pe munca lor.
Sunt oamenii aia care trimit zeci de emialuri pentru cacaturi, cand stau in fata ta, dar in loc sa te intrebe, „ba pula, ce vrei sa zici cu asta”, ei trimit emialuri. Sunt cei carora le ia cateva saptamani sa rezolve niste chestii elementare, care se pot rezolva cu cateva telefoane si un pic de creativitate intr-o zi. Sunt oamenii care, se impiedica de un fir de par si se opresc. Nu au o corelatie cu timpul, nevoile sau termenul limita. Se opresc, trimit un emial si asteapta raspunsul la infinit. Sunt oamenii cu pozitii fancy, project manager, coordonator si alte cacaturi si rahaturi ieftine din astea de HR belit in cur, ce nu valoreaza nici cat o ceapa degerata in practica, pentru ca ei sunt inutili si doar incurca lume.
Ii urasc cu pasiune pe oamenii astia. Ii urasc nu pentru ca is incompetenti, ci pentru ca nu le poti spune ca sunt incompetenti, caci ei vor avea mereu o scuza, e mereu ceva de facut, e mereu ceva ce tu, nu le-ai dat. Ar fi scris ea saraca ce vrei de la ea, daca ar fi avut un pix. dar nu i-ai dat, ca te gandia-i ca il are in mana. A fost ea la sedinta, a auzit tot ce se spunea acolo, iar acuma iti trimite tie 50 de emailuri cu intrebari banale. Ca ea nu a priceput ce se discuta. E plin de ei, sunt ca ciuma, doar ca nu se vad. Is aia care imping hartii mai cu spor, care vorbesc engleza cu accent si au nevoie de mai mult timp, ca sa proceseze niste chestiuni simple. Is aia cu care iti ia mai mult timp pana le explici, decat pana faci tu in locul lor. Is tacutii din ultimele randuri, cu moaca tampa, cu pretentii de 10, ca doar au repetat ca un papagal, ce li s-a spus. Sunt leprele societetii cu pozitii fancy.
De incheiere: ma suna o incompetenta din asta, dupa ce mi-a trimis cateva emailuri pe care le-am ignorat, sa ma intrebe ceva cacat. In discurs imi spune ca, a intrebat mai toata firma despre ce era vorba, si nimeni nu a stiut sa-i raspunda. Cum eram cu capsa pusa, ii zic: pe cine ai intrebat? Nu de alta, dar daca ar fi intrebat femeia de serviciu, banuiesc ca nu ar fi stiut, ce sa-i raspunda. Nu, nu a intrebat femeia de serviciu, dar a intrebat alti afoni, ca ea.
Oamenii cu adevarat inteligenti
Cand l-am cunocut pe fostul socru, stiam ca nu are o opinie buna despre mine, pentru ca eram romanca, mai stiam si ca gagiului meu ii e frica de el, si ca acest autoputernic tata e foarte dur, cu afacere proprie si nemilos, avand o opinie scazuta despre majoritatea oamenilor.
Dupa ce am am dat mana cu el, fiind primita cu zambetul pe buze, ne-am urcat in masina si el a codus vreo ora. Ne-am oprit la un local, unde fostul socru a comandet ceva de mancare pentru toti. Gagiul meu, ce imi facuse descrierea dura a lui taica-su de cateva lui, mi-a zis intrigat in engleza, daca imi pot inchipui, cu s-a adresat taica-su chelneritei. Prin cap imi treceau tot felul de cuvinte jignitoare, cand el imi zice „frumoas-o”, asa i-a zis. Automat am avut un scurt circuit in minte, unde informatiile nu se potriveau. De ce omul asta care ii considera pe restul semenilor idioti (nici un dezacord aici), vorbeste asa frumos cu o chelnerita cu sortul unuros?
A trecut ceva apa pe Vistula pana am aflat raspunsul direct, si anume, ca sa-i de-a cea mai prospata bucata de carnat si sa nu-i scuipe de noroc in varza murata. Si, a mai inghetat Vistula de cateva ori, pana am aflat raspunsul indirect: oamenii cu adevart destepti nu se lasa cititi de restul. Aia pe care chiar ii duce capul si sunt echilibrati, sunt politicosi cu prostimea, pentru ca stiu ca protimea se hraneste aprig cu politeturi, mai ales cand pierd bani. Daca treci peste vanitatea de a te simti important, realizezi cat de mult poti castiga, facandu-i pe altii sa se simta importanti. Unii cu banii, altii cu vanitatea.
Varsovia
Am tras cateva fumuri scurte, admirand de la etaj Varsovia, într-o noapte de noiembrie. Cețoasă și întunecată, ca o pizdă umedă și doritoare, și-a desfacut picioareleîn fața mea cu toate minunățiile ei. Am privit-o intrigată și a decis un pic prea repede, că-i prea înaltă și prea abruptă pentru ceva mai mult decât o muie rapidă. Nu-i unul dintre orașele mele favorite.
Înainte să mă bag în pat am mai aranjat incă odata prosopul la gaura de aerisire a ușii, am stins lumina și închis geamul. Mirosea parfumat, dar am zis că riscul să mă răcesc e mai mare, decât cel de a primi o reclamație legată de calitatea legală a țigărilor. M-am așezat pe partea stângă a patului, cu o pernă sosită la unu noaptea, după două telefoane la recepție.
În dreapta, adormise instantaneu amicul meu, sub efectul iminent al fumurilor. E fascinant cum aceeași țigară are consecinte opuse asupra a doi oameni, care gândesc la fel. În timp ce mă foiam, încecând să adorm după doza de energie, nu îmi putea ieși din minte realitatea situației. Împărțeam patul studențește cu partenerul meu de afaceri, cu care împărțisem anterior țigara, după ce am discutat toate încrengăturile profesionale posibile. Ne-am cunoscut nici de un an, probabil nu avem încredere unul în altul, decât limitată, dicutăm orice cu excepția sexului și a partenerilor de viață, și am ajuns în sfârșit să împărțim și un pat. Nu nu-i nimic erotic aici, ci doar un pragmatism feroce și nevoia de parteneriat.
Cateodată cunoști pe cineva și din primele momente îți dai seama că va juca un rol determinat în viața ta, poate nu major dar cu siguranță va schimba ceva. Asta am simțit și pentru el, având ceva anume, intrigant. Printre sfaturi perfide și strategii bine plasate, ne-am schimbat în pijamale de bumbac, ne-am luat șosete în picioare și ne-am așezat fiecare pe partea lui de pat. O imagine foarte diferită de stilul meu de dormit cu gagii, dar foarte convenabila pentru dormit cu partenerii de afaceri.
Dimineață, când am ieșit din lift cu ochelarii de soare pe nas, am realizânt surprinsă că am familiaritatea hotelurilor în sânge. Cand am iesit la aer, mirosnd Varșovia, am simtit furnicaturi in stomac. Tocmai ma îndrăgostisem de idea unui start-up.
Căpşunăriţa 