Din nou pe motocicleta

Șapte zile, opt tari străbătute, șapte tari vizitate. Am făcut peste 2 000 km pe motocicleta, cel mai lung ride trip de pana acum al meu. In primele doua zile am stat cate 4 ore pe motocicleta, apoi cate 5, iar in ultimele doua zile 7. Motocicleta Yamaha Tracer – cu motor bun si confort mediu. Pentru un drum atât de lung, cea mai bună optie e BMW GS, după care am plâns amândoi toata calatoria, mai ales cand vedeam cate una trecand pe langa noi.

Idea cu Yamaha era ca-i mai ieftina ca BMW, si la pret si la look, iar dacă ne rătăcim prin Albania sau Kosovo, măcar avem mai putine sanse sa ne-o fure cineva. Doar ca logica de acasă, nu s-a  pupat cu cea din trag. In Albania circula unele dintre cele mai luxoase masini dintre tarile vizitate, Mercedes, Ferrari sau Maybach fiind standard pe drumurile lor relativ asfaltate. Majoritatea au volanul pe dreapta, deci probabil sunt sterpelite de prin UK. In  Kosovo nu sunt motociclete, in afara de una, parcata de fite la intrarea in cel mai select hotel din Pristina. Din pacate, era antica rau si cred ar mai fi circulat doar impinsa. Ma indoiesc ca daca la careava i-ar fi facut cu ochiul motocicleta, ar fi si stiut cum sa o conduca.

Cand esti pe motocicleta simti libertatea in vene, vantul care iti sufla pe la incheietura mainilor, soarele care te incalzeste pana la epuizare si ploia, care te biciuieste binevoitoare. E cel mai misto sentiment de adrenalina, putere si frica, combinate intr-un tur de forta, ce incepe indata ce o incaleci si nu se sfarseste, dupa ce te dai jos de pe ea. Motocicleta si viteza e un drog, numai bun de luat regulat, cand simtit ca viata devine prea plictisitoare, prea formala, incalcita in porcarii pretentioase si fara sens, ori prea banala. E impulsul de adrenalina care pe mine ma face fericita. Si e cea mai perfecta vacanta si metoda de relaxare (mai ales in combinatie cu sexul) pe care am gasit-o. E drogul meu personal perfect.

Noi rezolutii

Am decis sa ma concentrez pe alte lucruri, decat sentimentele pe care le port sau nu pentru un domn anume, insurat. Cumva partea asta sentimentala imi manaca prea multa energie, pe care prefer sa o investec in ceva mult mai eficient, cum ar fi sa fac bani, sa invat sa conduc o  motocicleta si sa-mi „fac” o casa. Da, e cam nasol sa mergi la drum de unu singur mai ales cand, majoritatea are pe cineva, cu care sa isi imparta viata, care sa le dea o imbratisare la momentul potrivit sau un futai la nevoie. Insa, persoana aceea „de acasa” vine la pachet si cu multe asteptari, nervi si multe sechele, mai ales dupa o varsta. Si cel mai grav e ca, cel putin mie imi consuma mai multa energie, decat iti da. Sau poate ca am ajuns eu la punctul in care accept ca trebuie sa merg mai departe singura, si nu ma mai deranjeaza lucrul asta.

Nu stiu cat ma va tine noul meu aranjament, dar din cand in cand mai trebuie omul sa faca si curat. Asta nu insemna ca o sa stau pe sec, ci pur si simplu ca o sa ma concentrez in relatii pe minimul de investitie posibil si fara vise erotice de termen lung.

Tari bifate

    Albania
    Austria
    Belgia
    Bosnia și Herțegovina
    Bulgaria
    Canada
    Cehia
    Croația
    Danemarca
    Elveția
    Estonia
    Finlanda
    Franta
    Georgia
    Germania
    Iordania
    Italia
    Kosovo
    Kuwait
    Letonia
    Liban
    Lichenstein
    Lituania
    Macedonia
    Muntenegru
    Polonia
    Portugalia
    România
    Serbia
    Slovacia
    Slovenia
    Spania
    Turcia
    UAE
    Ucraina
    UK
    Ungaria
    USA

The plan

When we were spending this time together, I realised how similar you were with my ex-husband, not as a person, but in the dynamics of our relation.

You both have strong characters, that is for sure, but probably I could never be with a weaker man, and there’s my pick. However, what you want from me, the way you express your feelings towards me and the way you treat me, it’s all the same in essence.

You both want my joie de vivre, my naivety, my strength, my affection, a child and my eternal devotion. You both love me, in the same selfish way, wanting everything from me, feeding on my emotions, with a violent jealousy, aware of my value and of your own limitations. You both want it all, and you are both too selfish to give something of complex value in return. Ironically, your restrictions are opposite. You give me exactly what he denied me, and he offered me exactly what you cannot. But in essence, the connection is similar.

I offer a complex journey, to you, a man that can only give me half. He is aware of his lack and because he is strong, he becomes frustrated, aware of the difference between us. And because he loves me, he becomes jealous, conscious that he might lose me. And because he is selfish, he becomes weak, afraid of my strength.

Strong, in love and selfish, you take me into your arms, you make love to me like no other and you enjoy my infinite affection, my body vibrating under you and my mind connected to all your wants, your needs and desires. This is your soft spot. You lose control.

Frustrated, jealous and weak, you criticise me, searching for faults in my behaviour, you denigrate my character, in the hope that you will diminish my value, you try to make me jealous and purposely hurt me, until you see the pain in my eyes, until I shout on the streets that I am mad, until my eye pour infinite tears on a bench in Ljubljana. This is your strong spot. You gain control.

The difference between us, is that I am on the second side of the same coin, addicted to this cocktail of love and pain, which I regularly serve, despite the fact that I know that is not good for me. I purposely poison myself, just so that I can later regenerate and continue in the same way.

I have no plan for love, I never had. Love is my drug, that I can infinitely take, although is not good for me and the awakening is painful. Is the only factor that make me act reckless, against all logics, choosing disadvantage over advantage, poorness over richness, sacrifice over selfishness or death over life.

Sunt ce-a mai tare din parcare, sau ma rog, de la semafor

Azi, cum eram bine dispusa si rupta in gura de obosita dupa vacanta cocktail din care tocmai m-am intors, am zis sa belesc un pic ochii la altii in trafic. Imi spusese A., ca daca te uiti la cineva in trafic, chiar daca are capul intors in alta parte, se va intoarce spre tine. Asa ca la primul semafor, m-am nimerit langa o dubita, cu barbati in ea. M-am uitat la cel din spate, dar nu l-am gasit prea interesant in timp ce fuma cu geamul inchis, asa ca mi-am mutat privirea pe cel din fata. Si, dupa cateva secunde, s-a intors spre mine. Si asta a fost. Am stabilit contact din priviri, si cat a tinut rosu la semafor, s-a tot uitat la mine. M-am uitat si eu la el, zambitoare, dar nu insitenta, pentru ca nu am vrut sa dezvolt flirtul. Puteam deschide geamul, si sunt convinsa ca ma aborda, dar mi-am zis ca un pasajer dintr-o masina cu muncitori fizici, nu prea intra in aria mea de interes, asa ca am demarat zambitoare la verde.

La urmatorul semafor mai lung, am prins un gagiu simpatic, cu barba, i-am zambit de doua ori, si el mie, la care el a ridicat telefonul, iar eu am coborat geamul. M-a intrebat de numar si eu am zis ok, dar se facuse deja verde, asa ca am facut drepta, ca eram pe linia respectiva. A facut si el dreapta, de pe linia din mijloc, ceea ce i-a cam evervat pe cei din spatele meu, care l-au clansonat pe el si au strigat ceva inspre mine. M-a urmarit tipul un pic, pana m-am oprit, undeva pe o strada mai alaturata. A venit la mine la geam, si in timp ce eu ii scriam numarul pe o bucata de hartie, mi-a propus sa mergem la el sauu la mine.

Eu i-am zis ca poate, daca il cunosc mai bine, si daca vrea ma poate invita undeva maine, dupa 18:00. M-a rugat sa-i dau un pupic, iar eu i-am zis ca nici macar nu stiu cum il cheama. S-a prezentat, m-am prezetat si eu, la care (standar in Polonia), mi-a complimentat prenumele. Ca o paranteza, prenumele meu nu exista in poloneza, si in 70% dintre cazuri cand cineva il aude imi spune ca e frumos.

Jumate de ora mai tarziu tipul ma suna, sa ne vedem azi, sa ma intrebe ce imi doresc, daca vreau doar sex sau ceva mai mult, ce imi place sa fac im pat, daca sunt singura, cand m-am futut ultima data sau daca imi lipseste un barbat. I-am zis ca elucidam maine, daca ne intalnim si i-am inchis telefonul spunandu-i ca am ceva important de facut acum (adica sa scriu postul asta).

Același El

Îmi mănâncă nervii, intr-un joc al dragostei, urii și sorții. Ma domina cu corpul lui masiv, ma subjuga cu mintea lui plină de neprevăzut și îmi alimentează adrenalina prin fiecare por. Îl găsesc cald și iubitor pe de o parte, ca un copil neputincios in brațele mamei, răutăcios și răzbunător pe de alta, ca un războinic nemilos și cutezător.

Un singur om, ce stârnești in mine un carusel de sentimente. E posesiv, egoist, cicălitor, obositor de critic și dur, ca mai apoi sa fie tăcut, gânditor, nesigur, generos si pe alocuri temător. Mușcă din mine fără milă, cu un egoism și o gelozie fără de margini, in timp ce, cu câteva minute mai devreme a fost gentil și atent.

E bărbatul, care-mi usucă parul cu blândețe, ca mai apoi, sa ma fută trei ore aproape încontinuu, intr-un maraton brutal, in care el domina o femeie delicata, fragila și supusă, pe care se lupta, sa o rupă in bucăți, până la epuizare. Doar ca ea nu se rupe, pentru ca ea, sunt eu. Și mie îmi place. Îmi place tot ce îmi face, toate jocurile dominatoare, toate emoțiile crude și sexul extrem, când își bagă pula mare și groasa in mine, lovindu-mă brutal cu coapsele lui, in timp ce, palma lui lată mă sufocă, cu un deget in gură și nasul acoperit. Pentru ca eu ma simt vie și fericita, in spatele lui pe motocicleta cu 150 km/h, satisfacută cu pula lui in mine după doua ore și liniștită cu el in brațele mele, mângâindu-i parul aspru, cu fire albe și o ușoară chelie.

E groaznic și minunat in același timp, un cocktail perfect, cu alcool tare si o cola, numai buna sa-ți rupă stomacul, ca și cele pe care le bem pe drum, când transpirați și obosiți dupa trei ore pe motocicleta in soare și vânt, facem o pauza la alcool, știind că ne aștepta inca patru ore, poate chiar mai grele, caci din spate ne urmărește furtuna.

Din nou el, următoarea parte din saga

Cred ca unul dintre cele mai dureroase lucruri e sa împărtășești cuiva iubirea, iar cealaltă persoana să o ia, fără sa ofere nimic la schimb. Sa o ia precum i s-ar cuveni, ca un stăpân egoist al tuturor lucrurilor bune și frumoase. Sa o ia, ca și cum i-ar aparține de drept, considerând niște chilipiruri, pe care le-a pus pe masă, drept răsplată.

Acum, când stă așa întins lângă mine, nu-l mai găsesc așa frumos, nici așa de deștept și nici pe departe atât de cuceritor. Retorica lui e aceeași, și după ce o înveți pe de rost, realizezi cât de slabă e contribuția lui la comun. Contribuția lui sinceră e aproape nulă, căci banii nu substituie nimic, doar o aparență, pe care el se chinuia din greu să o mențină. Și pe care eu, nu voiam să o văd.

Dacă ma uit sincer la mine, îmi dau seama ca, ceea ce mă rănește cel mai mult, e ca el nici măcar nu încearcă să mă cunoască, să știe cine sunt și ce îmi doresc cu adevărat.

… și totusi, când vreau sa plec fără el, nu pot. Nu pot trai cu el, nu pot trăi fără el. Îl urăsc și îl iubesc, intr-o dezamagire fără sfârșit. E drogul inevitabil, însușit in copilărie, când mâna ce te alinta, te plesnea mai apoi cu mustrare, pentru greșeli închipuite.

… și totusi, așa mă încarcă câteodată de sictir, ceva inimaginabil înainte, dar atât de real acum. Hotelurile astea de cinci stele, sunt toate la fel după in timp, aceleași prosoape albe, aceleași așternuturi reci, același spațiu impersonal. Și el e la fel impersonal, sau poate doar gol.

Când ne-am întors de la piscină, mă întreabă dacă tipele ce au rămas sunt o familie. Îi răspund ca probabil sunt lesbiene, la care el îmi zice ca sigur nu. De unde știi, îl întreb. Pentru ca una a avut chef să ma fută îmi răspunde. Mă uit la el cu o moacă dezamăgită. La piscină erau vreo trei adoleșcente, iar el e un bărbat ușor cărunt, trecut de 45 și cu o delicată chelie. Da, eu îl iubesc, pentru că m-a cucerit intelectual, dar pe niște adoleșcente nu le impresionează. Nici pe mine nu m-ar fi impresionat, dar nu l-aș fi cunoscut in alte circumstanțe.

Albania

Cel mai tare hotel din parcare, la in preț de chilipir, apa calda, soarele placut după masa și cocktailuri la dispoziție. In aer, mirosul de porumb prăjit ma ademenește. Sunt rupta de obosita după patru ore jumate pe motocicleta, deși am și adormit pe drum. Da, mai dorm pe motocicleta, un hobby de al meu 🤣. Drumul a fost interesant, cu munți frumoși in stânga și gunoaie din plastic in drepta. La un moment dat, dintr-o mașina a zburat un pachet de țigări, ca sa simți folclorul local. Oamenii sunt prietenoși, dar viteza de reacție e data pe slow mode, însă poți plăti in euro și toți încearcă sa îți facă pe plac, după ce le spui ca îs nice.

Pe un trotuar am văzut o mama adaptând un copil de doi ani, in timp ce la câțiva pași distanta se învârteau puii la rotisor. Marea e calda, plaja nisipoase și o gălăgie vesela pluteste in jur.

Mi-am ametit mintea cu ceva votca și suc aferent, iar feblețea doarme lângă mine, rupt și el in gura de la condus. Am făcut doar 200 de km, dar caldura, drumul cu asfalt relativ și traficul, ne-a lăsat impresia a fost mult mai mult.

Mi-am mai amortit din dilemele morale și ma bucur de vacanta. Cu toată istețimea mea de PhD mărturisesc ca, nu am nici cea mai vagă idee despre ceea ce e important in viața, ce ne ghidează și ce nu, și cumva îmi cam bag picioarele in toate astea. Nu are nimeni cheia fericirii eterne, și fiecare are cumva alte priorități. Ce știu e ca, am mai fost prin zona, Albania și restul țărilor prin care am trecut, cu un alt gagiu, tot un road trip, doar cu mașina, și mult mai putin futai in pizda, dar mult mai mult la cap. Și ăla m-a luat și de nevasta, dar cumva sunt iar aici, dar e altul lângă mine. Si ma simt mult mai bine.

Din nou pe motocicleta

Șapte zile, opt tari străbătute, șapte tari vizitate. Am făcut peste 2 000 km pe motocicleta, cel mai lung ride trip de pana acum al meu. In primele doua zile am stat cate 4 ore pe motocicleta, apoi cate 5, iar in ultimele doua zile 7. Motocicleta Yamaha Tracer – cu motor bun si confort mediu. Pentru un drum atât de lung, cea mai bună optie e BMW GS, după care am plâns amândoi toata calatoria, mai ales cand vedeam cate una trecand pe langa noi.

Idea cu Yamaha era ca-i mai ieftina ca BMW, si la pret si la look, iar dacă ne rătăcim prin Albania sau Kosovo, măcar avem mai putine sanse sa ne-o fure cineva. Doar ca logica de acasă, nu s-a  pupat cu cea din trag. In Albania circula unele dintre cele mai luxoase masini dintre tarile vizitate, Mercedes, Ferrari sau Maybach fiind standard pe drumurile lor relativ asfaltate. Majoritatea au volanul pe dreapta, deci probabil sunt sterpelite de prin UK. In  Kosovo nu sunt motociclete, in afara de una, parcata de fite la intrarea in cel mai select hotel din Pristina. Din pacate, era antica rau si cred ar mai fi circulat doar impinsa. Ma indoiesc ca daca la careava i-ar fi facut cu ochiul motocicleta, ar fi si stiut cum sa o conduca.

Cand esti pe motocicleta simti libertatea in vene, vantul care iti sufla pe la incheietura mainilor, soarele care te incalzeste pana la epuizare si ploia, care te biciuieste binevoitoare. E cel mai misto sentiment de adrenalina, putere si frica, combinate intr-un tur de forta, ce incepe indata ce o incaleci si nu se sfarseste, dupa ce te dai jos de pe ea. Motocicleta si viteza e un drog, numai bun de luat regulat, cand simtit ca viata devine prea plictisitoare, prea formala, incalcita in porcarii pretentioase si fara sens, ori prea banala. E impulsul de adrenalina care pe mine ma face fericita. Si e cea mai perfecta vacanta si metoda de relaxare (mai ales in combinatie cu sexul) pe care am gasit-o. E drogul meu personal perfect.

Gândiri din Kotor

Nici măcar nu pot să plâng, nu pot vărsa o lacrimă pentru că știu că nu merită. Sunt doar una din mulțime, încă una din ciclul scăpării de realitate, evadării de responsabilități, încă o alta, poate mai bună, cu siguranța mai plăcută și atât.

Am înțeles rolul meu limitat când am fost în sfârșit liberă, stăpână pe viața mea și pe dorințele mele, când m-am văzut în sfârșit plină și sigură pe ceea ce pot sa ofer. Atunci l-am văzut și pe el așa cum este în realitate, un bărbat ocupat, limitat, un om nefericit care își caută alinarea și dorința de a trăi în alte brațe, decât cele pe care singur și le-am ales.

Nu pot scapă de sentimentul că am căzut destul de grav în capcana asta, dar atunci atât puteam și mi-se părea mirific. Liniștea pe care o oferea el, generozitatea, tandrețea și sexul erau pentru mine prea prețioase ca să privesc pe ansamblu la realitatea rece. De unde veneam eu când l-am cunoscut, era o gaură mult prea adâncă, ca să nu prețuiesc orice gură de oxigen ce-mi apărea în cale.

Acuma când mă cunosc mai bine, când știu ce am de oferit, când știu ce pot și ce vreau, îl văd cu alți ochi. O parte din mine ar ține de el cu dinții, ar lupta pentru el până la ultima suflare, o alta însă îi dă încet drumul, pentru că nu-i decât un alt copil rătăcit, în corpul unui bărbat foarte ocupat.

Din păcate dureroasa realitate de care mi-am dat seama, face insuportabile zilele care au să vină.