Etichetă: cafea

Prin Berlin

~ Căpşunăriţa ~ 9 comentarii

Am pornit înspre Berlin cu mintea plină, într-un compartiment aproape gol, traversând îngândurată câmpiile Poloniei. Duceam cu mine povara obositoare a câtorva zile în compania unor poloneze grețos de invidioase și proaspetele amintiri ale țării de origine, dezamăgitoare și dezumanizantă.

Am ajuns la Berlin într-o după-amiază însorită și friguroasă, cu un tren întârziat. Până s-au întors gazdele mele acasă am luat la pas zona lor de rezidență, plimbându-mă fără hartă pe străzile liniștite și trotuarele înfrunzite ale orașului. Încă mă mai surprinde aerul polonez al Berlinului, cu apartamente cutie de chibrituri, strategic amplasate în blocuri comuniste înalte. În puținele și friguroasele ore pe care le-am avut la dispoziție am explorat cu răbdare și prea multe gânduri toată zona de la Ostbahnhof până la Berghain. M-am întors să gătesc gazdelor mele și ne-am petrecut seara la discuții filosofico-creative, dezvoltate pe o bază româno-rusească și îmbunătățite cu experiențe poloneze, nemțești, portugheze, spaniole și elvețiene.

A doua zi am petrecut-o în cafenele și magazinele din Mitte în stil posh, verificând concep stores, achiziționând haine extravagante pe stil berlinez și accesorii vesele. Berlinul a fost neprimitor, deși cu soare, la cele 5 grade pe care le-a arătat termometrul am înghețat explorând orașul la pas. Seara, după un vin roșu sec și bun am adormit buștean. Sâmbătă am vizitat cartierul turcesc, unde am fost la cumpărături cu gazdele mele berlineze. Ei și-au făcut plinul cu fructe și legume proaspete pe care le-am achiziționat la jumătate de preț (mult mai ieftine decât în Polonia), iar eu mi-am cumpărat brânză telemea (sper, că nu am reușit prea bine să înțeleg ce era scris în turcește pe cutii) și halva. Spre seară, după ce am învățat să gătesc cartofi dulci de la gazdele mele, ne-am plimbat pe străzile berlineze din partea de est prin buticuri originale și cafenele boho. Am băut vin fiert, ne-am cumpărat bijuterii și am decis să ne întoarcem devreme acasă, ca să mergem a doua zi în Berghain. Doar că, nu am mai ajuns în club.

Cinci zile pe Tinder și realitatea își face loc

~ Căpşunăriţa ~ Lasă un comentariu

Am primit 3 numere de telefon, dintre care două am trecut pe Whatsapp (26 și 41 de ani), iar cu al treilea nu m-am decis ce sa fac.
Am mai primit cinci invitații la întâlnire:

Prima – o plimbare – la care nu am răspuns încă și probabil nici nu am să o fac; mi s-a luat când m-a întrebat tipul de one night stand, nu-i genul meu și gagiul pare prea disperat, genul de „ar fute ceva și n-ar plăti”;

A doua – la o cafea – de la fostul soț, care activează la greu pe Tinder, cautându-și jumătatea tot fără răspuns;

A treia – la alegere între o plimbare cu motocicleta (cică geaca o furnizează gagiul, de la fiică-sa de 14 ani) sau cafea (pe care nici unul dintre noi nu o bem);

A patra – la o partida de tenis cu un draguț și tinerel; Sună tentant …

A cincea de la un irlandez în trecere pe aici, venit cu ceata de amici.

Fast forward 7 zile pe Tinder și situația se prezintă cam așa:

Prima ofertă am trecut-o cu vederea.

A doua a intrat în stand by, căci fostul soț s-a cărat în vacanță în Bulgaria, unde nu are internet free și cum este el de zgârcit prefera să-mi transmită mesajele telepatic, cu riscul că nu ajung, dar măcar pe gratis;

Motocicleta și cafeaua s-au cam pierdut în ceata. Deși tipul îmi scrie zilnic pe Whatsapp și-mi trimite poze cu el din realitatea curenta (în care din păcate arata mult mai nașpa decât în pozele cu care îți făcea reclamă pe Tinder, făcute probabil acum 10 ani, antrior începutului de chelie), nu a reușit să se concretizeze nimic.

Băiețelul de 26 a rezervat terenul pentru o partidă de tenis și mâine, pe când se anunță  ploaie cu bulbuci, băgă un game, set match.

Pe irlandez si cu amicii lui i-am lăsat in treaba lor.

Intre timp, a mai încercat un tip să mă agațe pentru one-night-stand, ceva străin arătos, rătăcit prin zona. A băgat munca de convingere la greu și inutil, pentru că eu sunt nimfomană și perversa doar cu cei pe care ii cunosc un pic mai bine.