Din ciclul lucrurilor pe care le știm, dar alegem să le ignorăm cu succes

O colegă care lucrează pe un proiect cu un model, ne-a confirmat încă odată că, oricât de frumoasă ar fi fata, retușul face toți banii. Realitatea este că tot ce vedem în reclame și postere nu-i real, este retușat și Photoshop-at și schimbat radical. Majoritatea gagicilor pe care le vedem în postere nu există în realitate, pentru că sunt atât de modificate încât nici ele nu se mai recunosc. În Photoshop dintr-o felie de pizza se scoate o gagică sexy.

 

Într-o ofertă de job pentru export, scriu șmecherii politic corecți ”încurajăm persoanele cu certificat de handicap să aplice”. Exact, parcă și văd cum ar fi fericită firma să trimită la sclavagism pe la târguri și întâlniri de afaceri în străinătate o persoană cu handicap, numai bună să alerge după avioane și să facă nopți albe pe alte continente. Mă lași! Anunțul corect ar fi trebuit să sune așa: dacă ești sănătos mintal și încă motivat de nevoie ca să o arzi în workaholism, cu un aspect estetic, că nu vrem să băgăm clienți în sperieți, bine îmbrăcat, că se cere, și mai ales apt fizic ca să dormi câte 4 ore pe noapte în delegații, de preferință prin aeroporturi și taxiuri, în stare să iei zboruri în miez de noapte ca să mai economisim la camere de hotel și foarte capabil de stat 12 ore în picioare (pe tocuri, dacă ești întâmplător de gen feminin) la târguri, aplică cu încredere. Te luăm! Dacă mai ai și un certificat de handicapat pe lângă aceste abilități, ar fi perfect, că mai reducem din taxe. Te luăm la pătrat!

Tot în aceeași ofertă, ca și în multe altele, la beneficii este scris frumos: instrumente necesare muncii. De parcă ar da angajatului de-a moaca mobil și laptopul, nu ca să tragi la jug pentru ei. Mie nici nu-mi trebuie beneficiile respective, le pot păstra. Cu plăcere le schimb pentru un telefon staționar, un pix și o foaie, pe același salariu desigur și performanțe adaptate posibilităților firmei.

Corporațiile nu apreciază

Corporațiile nu apreciază mi-a spus, când negocia cu mine să-mi dea două zile de concediu medical în loc de una. Nu lucrez într-o corporație i-am răspuns printre fărâmituri de tuse și suflat de nas, dar nici ăștia nu apreciază. Mi-a zâmbit și mi-a scris rețeta, pe care m-a informat că nu se găsește sirop. Am să-ți dau ceva mai tare mi-a zis calm, siropul e placebo.

M-am uitat la rețeta de antibiotic și am știu că nu am să-l cumpăr. Am cerut restul medicamentelor la farmacie, iar când farmacistul mi-a spus că este compensat antibioticul am făcut ochii mari și am decis că nu strică să cumpăr amoxicilina, dacă tot costă 3 zloți.

Din septembrie am schimbat firma de sănătatea privată. Am renunțat la Medicover, practică, rapidă și eficientă, concentrată pe oferirea de servicii corporatiștilor din al doilea prag de impozitare cu puțin timp la dispoziție, trecând la Luxmed, concentrată pe oferirea de servicii unei game mai largi de pacienți din primul prag de impozitare și cu mai mult timp la dispoziție. Ca rezultat m-am cam ofticat pe coridoare, la cozi și prin cabinete dubioase plasate printre blocuri, până ieri, la farmacie, când am văzut medicamentul compensat. Mi-a picat fața, la figurat. Inutil să mai spun că la Medicover în vreo zece ani de când îi frecventez poate am primit de vreo două ori medicamente compensate, în rest găsind pe rețetă cele mai scumpe boabe de pe piață pe care de multe ori le schimbam la farmacie. Țin minte că odată am cerut compensate, dar s-a făcut doctorul că plouă. Și tot a plouat, cu rețete foarte costisitoare, până ieri.