Alcoolul scoate tot ce e mai bun din oameni, sinceritatea lor cruda, nealterată și adânc ascunsă sub straturile de minciuni uzualne, pe care le practica zilnic cu mintea limpede. La beție, ajungi insa sa cunoști adevărați monștri sacri, oameni care pana mai ieri pareau banali, devin zei, ce vărsa din ei cu nemiluita frustrări, fală și figuri, toate născute din falsa evaluare a sinelui si frica de singuratate.

Privindu-le gandurile nealterate si slabiciunile, in momentul lor de pierzanie, mie imi trezesc mila, in timp ce majoritatii trezesc frica. Din frica asta se nasc lapsurile memoriei, cu care betivii si prietenii lor de pahar se imbata a doua zi, cand povestesc cu detalii faptele, omitand tacticos vorbele. E mai bine sa nu dezgolesti pe cineva intr-un moment de patima, ca poate maine te ia pe tine patima, si te dezgoleste la randu-i. Asa ca, majoritatea isi administreaza lapsuri in memorie, din preocupare majora pentru binele propriu si nu al celuilalt. Mie insa alcoolul imi traieste compasiune, activandu-mi memoria, poate din lipsa de frica, ca la betie, voi spune ceva mai piperat, decat spun cu mintea treaza.

Frustrarile scot tot cei mai putred din oameni, toate neputintele lor adunane la un loc, toate filmele umilitoare pe care si le-au facut in cap despre ei, toata durerea lipsei de afectiune, si ura, bine inradacinata si crescuta cu grija de-a lungul vietii. Frustrarile se varsa frumos, sub forme si culori diferite, de la ironiile inutile, in care radem impreuna, la realitatea ca eu rad de tine. Si le place, pentru ca asta ii face sa se simta mai bine cu ei insusi, pentru ca devalorizand valoarea exterioara a altora, pulseaza la valoarea lor interioara. Cand fac misto de altii, ei nu-si dau seama ca se descriu de fapt pe sine, pentru ca, de cele mai multe ori obiectul ironiilor lor e o persoana, pe care nu o cunosc de fapt, dar pe care o invidiaza. Validarea, prin ironizarea celorlalti, se face cu public, pentru ca frustratii au nevoie sa se valideze nu doar in ochii lor, dar mai ales in ai celor din jur. Publicul e factorul declansator, pentru ca in situatiile de unu la unu, ei sunt foarte retinuti, chiar prietenosi si pe alocuri lingatori. Si poate chiar, ar trebui sa le fii recunoscator, ca te ling in privat, de la inaltimea la care se ridica in mintea lor, cand te improasca cu gunoi in public. Frustratii de genul asta se leaga de obicei de aceleasi lucruri, de felul de a fi al cuiva, de modul in care rade sau cum abordeaza lucrurile. Eu am avut parte de cativa frustrati din astia de-a lungul vietii, femei si barbati, care la o privire superficiala aveau un lucru in comun, nu-i ajuta moaca. Desi, mistocarii de ocazie mai pot fi si frumosi, pe mine astia uratii ma atacau regulat. Pretextele pe care le gaseau se modificau permanent, bazate in general pe ipotentele lor. Cea mai recenta astfel de intalnire a dezbatut felul meu de a fi, ba sunt prea zambitoare, ori prea usor de abordat si cumva, o duc prea bine pe unde trăiesc si ma doare prea putin in cur de tot. Ce mai, teren de explorat, asa ca mi-am auzit verbal invalidate realizarile educationale, profesionale si mai ales personale. Si, dupa ce m-a terfelit bine, parca, parca, am devenit mai umana in ochii lui, mai tangibila si mai accesibila. Nu mi-a atins inca toate oalele, pentru ca nu avea capace destule in dotare, dar sigur se va stradui sa le acopere, indata ce isi face rost.

Frustrarile iau si forma de critici, etichetate cu marca bunelor intentii si promovate cu interes aparent sincer, pentru binele celuilalt. Astia sunt aia care nu pot face misto, dar te sfatuiesc cu ura, in timp ce in mintea lor ti-ar baga fara de mila un cactus pe gat si ti-ar mai fute si o piatra intre ochi, daca ar trai prin tarile in care, frustrarile se elibereaza cu bolovani. Dar cum nu stau pe acolo, isi varsa paharul verbal, turnand din memorie, tot ce au aflat confesional sau intamplator despre tine, folosind impotriva ta orice experienta nefortuna, pe care au reusit sa stoarca pe cand, mimau empatia. Cand te astepti mai putin, iti insira cu glas pitigaiat parerile lor despre tine si viata ta mizera, care oricat le-ar starni invidia, e cu siguranta mai putin fericita decat a lor, pentru ca in mintea lor, nu ai dreptul sa-ti mearga bine. Asta ii deprima. Din ciclul asta, mi-am auzit despre mine, opinii pertinente despre cum imi educ copilul, care precis e abuzat, ca altfel nu se explica lipsa crizelor lui de isterie si a urletelor specific asociate, nu de alta, dar ii e sigur frica de mine, ca altfel cerea tot ce ii vad ochii si se dadea de douazeci de ori cu curul de pamant, cand nu primeste ceva. Si sunt foarte restrictiva si autoritara, o tirană, mai ales ca spun intotdeuna adevarul copilului si ii explic cu argumente logice situatia, ca unui om pe care il respect, in loc sa-i insir o pledorie de minciuni si mici pacaleli, argumentate in stil romanes, gen „te iau  tigani”. Da, tiganii ii iau pe toti copii din Romania, in mintea parintilor lor bine echilibrati emotional si foarte dedicati cresterii boracului din dotare. Spuse pe un ton autostiutor de către o ea, in timp ce copilul ei isi „facea numarul”, tavalindu-se pe jos, ca nu a primit ceva cacatel, ea privindu-l flexata de la distanta, chiar mi-au dat de gandit vorbele astea înțelepte. M-am gandit la ura si invidia pe care, o are pentru mine. Chiar cred ca ii e foarte greu sa ma suporte.

Fala si figurile sunt niste scuturi de protectie, care nu-mi sunt straine si pe care, de multe ori le iau cu mine, in incursiunile pe care le fac, mai ales in locurile de baștină. Acolo unde ma întâmpina aceleasi teritorii cunoscute, cand ma intalnesc cu aceeasi oameni, bine stiuti, bine testati, ce ce ma imbratiseaza cu invidia si ura lor. Nici primii si nici ultimii, doar trecatori. Si ca sa nu-i dezamagesc, le dau motive sa ma invidieze si sa ma urasca si mai mult, dandu-le peste nas de la distanta, cu o superioritate câteodată usor falsa si niste figuri de stil invatate inca din tinerete. Eu am puterea sa fiu flexibila, sa-mi treaca repede si sa trec repede peste situatiile si oamenii neplacuti. Si chiar nu tin ranchiună, pentru ca-i o pierdere de vreme, si sunt mult prea ocupata cu viata mea.