Din State – prima zi

M-am trezit de dimineață cu o durere de cap îngrozitoare. Sunt la altitudine și trebuie să beau multă apă.

Mi-am făcut rezervarea la „cameră” prin Expedia, ca să aflu ulterior că am rezervat un pat, și nu o cameră într-un hostel, doar că la preț de cameră. Lol! M-am supărat un pic mai mult, m-am hârjonit cu curvele de la Expedia și s-au oferit să-mi facă o compensare de $ 100, imfimă comparativ cu prețul patului pe noapte de $141. Am avut chiar un moment de meltdown, când m-am gândit să nu mai merg, dar după văicăreală de rigoare mi-am mai revenit. Asta e, câteodată trebuie să-ți asumi neatențiile și să accepți că, oricât ai fi de atent, se întâmplă mai să fii și tras în piept.

Am dormit nașpa, am luat multă melatonină, dar temperatura din cameră, zgomotul ventilație și jet lag-ul mi-au dat de furcă.

Cred că una dintre cele mai grele provocări locale va fi mâncarea. Am avut un dejun tradițional cu iaurt artificial și unt de arahide, care m-a lăsat și flămândă și cu o durere de burtă. Încerc să beau apă, multă apă, poate îmi mai revin 😒.

Amanți la malul mării

Am observat-o prima dată în sauna. Subțirică, frumos modelată, cu părul negru și sprâncenele bine arcuite în jurul ochilor de un verde deschis, mi-a zâmbit delicat cu buzele roz, ușor umflate. Era delicată și aranjată, chiar și în costum de baie, cum îi stă bine unei femei ce se respectă și promovează prin prisma feminității. Ușor trecuta de 30 de ani, dar cu carnea încă fragedă, s-a înfășurat cu finețe în prosopul pus deasupra bustului și prin mișcări precise, și-a scos slipul de pe ea. Mai apoi s-a întins calmă pe lemnul cald, relaxându-se sub lumina artificială a soarelui ce invada sauna tailandeză. Cu cartea în mână a zâmbit mulțumită de momentul în care se afla, fericită și recunoscătoare.

O admiram în tăcere când armonia ne-a fost bruiată de un el. Ușor trecut de 50, cu riduri fine în jurul ochilor, mâinile încrețite de vremuri și piele albină, a intrat intruziv în sauna, cu un prosop în jurul taliei. Un domn respectabil în cercurile lui de prieteni, primul îmbogățit din neamul lui polonez, neșcolit în ale manierelor, se bucura acum de o ea într-un hotel de cinci stele. O privea satisfăcut, încântat că încă poate, dar și recunoscător pastilelor albastre că-l ajutau să mențină aparențele. Sincer bucuroasă de prezența lui, a început să-i explice dinamica lămpilor din saună, principiile relaxării și filosofii de viață sănătoasă, în timp ce el inhala indiferent căldura din cămăruța din sticlă și lemn. Am cautat curioasă verigheta printre degetele lui mici și zbârcite de vreme, dar avuse tact să și-o scoată. Din dinamica lor am înțeles instant că sunt amanți, iar cearta de a doua zi de la micul dejun doar mi-a confirmat supoziția.

I-am găsit la masă. Ea frumoasă, în negru, îmbrăcată sportiv cu haine mulate și încălțăminte de marca, se bucura de masa dimineții, în timp cel el răspundea absent la mesaje.

”Trebuie sa le răspunzi chiar acum?”, s-a supărat ea fără impact. Furioasă la lipsa lui de atenție l-a școlit un pic în filosofia momentului, dorindu-și cu ardoare să prețuiască activ clipele numărate pe care le furaseră împreună în acest weekend la malul mării, ce se dorea romantic. A ascultat-o calm, inflexibil și i-a răspuns abrupt, printr-un monolog indescifrabil în zarva localului plin de familii gălăgioase și copii vorbăreți. Brutalitatea realității a fost suficientă ca să-i șteargă bucuria momentului, echilibrul emoțiilor și savoare gustului din minte. Cuvintele lui necioplite au avut un efect instant vizibil pe fata ei, schimonosită de durerea pierderii zen-ului. S-a ridicat cu delicatețe, a mers după o cafea, iar la întoarcere dinamica lor era deja transformată. I-am urmărit cu melancolie în timp ce-mi terminam masa. El s-a mai potolit cu telefonul, iar ea l-a luat pe al în mâni, ca să umple spatiile goale ale conversație lor ce-și pierduse spiritualitatea.

Welcome to Dubai

M-am cherchelit un pic mai mult pe durata zborului de la Varșovia la Dubai, impulsionată de Amarula și popcorn, ca tot serveau la bord în cantității nelimitate pasagerilor drăguți, ce mai întrebau personalul despre viața lor și de unde sunt de o ard în Emirates Airline 🤪.

M-am cherchelit atât de bine că am început o conversație la liber cu un Săgetător de 49 de ani,  polonez vesel din scaunul învecinat. Proprietar de firma ce vindea brichete, ne-a dat și nouă vreo 3 bucăți (nu știam că pot fi trecute la bagaj de mană), se îndrepta prietenii și nevasta la pachet spre Nairobi. Nu stătea lângă nevastă, un trend normal din ce observ la ăștia cu două cifre la relație. În conversație l-au acompaniat și doi prietenii, întrebând curioși ce pot face în Dubai după aterizare. Și ieșitul de la controlul pașapoartelor, și colectat bagajul, și ajuns la hotel la 12:00 noaptea, le-am completat eu orarul. Ei visau la centru, doar că Dubai nu are ”un centru”. Păi, puteți comanda o curvă, le-am zis eu sincer și practic, că după 12 noaptea în Dubai pe lângă aeroport nu prea ai ce altceva să faci. Cam pe șleau, dar sincer, am vrut să le dau onest o mână de ajutor. Le-am și comunicat clasamentul, chinezoaicele fiind cele mai ieftine, iar rusoaice se găsesc la orice colț de stradă.

Tot amețită am reușit să trec rapid prin Smart Gates, să colectez bagajul și să ameninț taximetristul cu poliția, după ce ne-a tras în piept cu o ocolire spectaculoasă a hotelului. Bangladesh-istul tupeist a auzit doar comunicatul colegei cu first time in Dubai și crezut că a dat peste două fraiere, apăsând pedala și trecând cu brio pe lângă hotel, ca mai apoi la protestele mele să facă drepta la întoarcere. Probabil că dacă nu-i ziceam nimic ne ducea până în Business Bay și întorcea acolo. Dar cum nu-i prima țeapă de genul acesta pe care am luat-o în Dubai, i-am spus că a ocolit intenționat, informându-l cât am să-i plătesc maxim pentru cursă și povestindu-i că vin des prin Dubai și știu unde e hotelul. Și mai știu și că pot suna poliția la fazele astea. A fost rapid împăciuitor, mai ales la auzul cuvântului poliție, care funcționează în mod miraculos într-un stat polițienesc precum Dubai.

Dubai din nou

Dubai este locul contrastelor, un teritoriu duty free cu lux uzual accesibil, structurat social in funcție de țara de provenință și culoarea pielii. Aici totul este posibil și se găsesc de toate, doar că, costă. Când ești turist și doar în trecere, acest duty free luxos îți face o impresie foarte pozitivă, iar atâta timp cât alegi să menții o legătură superficială cu acest loc ești în paradis. Dubai este un temporar, iar cei care trăiesc acolo știu asta cel mai bine, profitând de moment, trăind din plin, făcând și cheltuind banii cu o viteză fantastică. Dubai nu este un loc ieftin, căci luxul costă, iar toate prețurile sunt cu mai ridicate decât în Europa, însă este un loc unic. Majoritatea mărcilor luxoase din lume pregătesc produse aparte care se vând exclusiv în Dubai, în mall-urile spațioase sau hotelurile elegante.

În Dubai mergem de obicei în grup, la târg sau la întâlniri de afaceri, pentru că e mai ușor. Dubai e un loc în care contează să ai gașcă, să ai un partener alături sau să cunoști pe cineva local, care să îți arate zona și să te însoțească. A fi singur prin Dubai e și incomod și plictisitor, pentru că acolo se explorează și se cucerește în grup.

În Dubai ne cazăm de obicei pe Sheik Zayed Road, nu departe de World Trade Center, unde se desfășoară târgurile. Alegem Voco (fost Nassima) sau Conrad, cu o preferință pentru Voco. În funcție de noroc nimerim camere mișto cu vederea spre Sheik Zayed Road și atunci ne bucurăm de o priveliște încântătoare de zgârie nori sau pentru cei mai puțin norocoși, nimerim o cameră cu ferestre puține, iar acelea îndreptate spre pustiul neatins, nisip murdar și construcții în desfășurare. În Voco plusurile sunt mirosul minunat pe care îl are recepția, ți micul dejun bogat, cu humus excelent și fac omlete bune. Singurul minus e piscină. În Conrad au o piscina super, dar micul-dejun este slăbuț și sunt limite de la lift, putând merge cu liftul doar la etajul la care stai și etajele publice.

Ca și în vizitele precedente am mâncat într-o seara la Al Safadi, unul dintre cele mai bune restaurante libaneze din Dubai, iar la cererea colegilor și la alegerea clienților am mâncat la doua restaurante indiene. Mi-am confirmat bucătăria libaneză în topul preferințelor, și mi-am confirmat că bucătăria indiana nu-i pentru mine. În restaurantele indiene nu mă regăsesc în gust, în culorile care însoțesc felurile de mâncare sau în stilul de servire. Găsesc mâncarea indiană prea greoaie, cu arome prea iuți și prea multe mirodenii. Nici dulcele nu-mi place, care mi-se pare o îmbinare a zahărului cu zahăr. Dacă, din bucătăria libaneză servesc orice, în restaurantele indiene cel mai mult mănânc pâinea nedospită, pe care o găsesc cea mia gustoasă și care îmi amintește de anii copilăriei petrecuți la bunici, când bunica o prepara pe plita sobei, pusă în bucătăria improvizată de vară.

La shisha, tradiție locală la fiecare călătorie, am fost lângă Conrad hotel, unde s-a deschis un nou local 24h, cu băutori relativ bune și shisha excelentă. Nu îmi place să fumez și nici nu știu să fumez, însă nu îmi refuz câteva fumuri dintr-o shisha de portocală când sunt în țările arabe. E parte din experință. Relaxarea acolo înseamnă suc proaspăt din fructe (mango și măr verde – preferatele mele) și o shisha. Nu am fost la cumpărături pentru că nu am avut timp și nu am făcut din chestia asta o prioritate, totul fiind cu 30% mai scump în Dubai, inclusiv parfumurile din aeroport. Dacă în Italia ador să hoinăresc prin magazine mici din Florența, în Dubai nu mă atrag km de parcurs în mall-uri cu aer condiționat. M-am gândit să-mi cumpăr eventual bijuterii, dacă găsesc ceva interesant, dar cum nu am căutat, nici nu am găsit. În schimb am fost la plajă, în apropiere de Burj Al Arab. Speram să mă relaxez la soare ca și anul trecut, doar că de data asta, fiind cu o lună mai devreme, plaja era încă neprimitoare. Am făcut un peeling de nisip mânat de vând, care ne-a lovit nemilos minutele pe care le-am petrecut privind valurile sălbatice ale mării, ce se revărsau reci la picioarele noastre.

Din ciclul mini obiceiurilor cu repetare, ne-am certat cu un taximetrist care ne-a dus aiurea și am întâlnit o prostituată în hotel. Sunt ele peste tot, dar doar după câteva zile de ședere ți-se formează ochii și le recunoști din prima.

Varsovia

Am tras cateva fumuri scurte, admirand de la etaj Varsovia, într-o noapte de noiembrie. Cețoasă și întunecată, ca o pizdă umedă și doritoare, și-a desfacut picioareleîn fața mea cu toate minunățiile ei. Am privit-o intrigată și a decis un pic prea repede, că-i prea înaltă și prea abruptă pentru ceva mai mult decât o muie rapidă. Nu-i unul dintre orașele mele favorite.

Înainte să mă bag în pat am mai aranjat incă odata prosopul la gaura de aerisire a ușii, am stins lumina și închis geamul. Mirosea parfumat, dar am zis că riscul să mă răcesc e mai mare, decât cel de a primi o reclamație legată de calitatea legală a țigărilor. M-am așezat pe partea stângă a patului, cu o pernă sosită la unu noaptea, după două telefoane la recepție.

În dreapta, adormise instantaneu amicul meu, sub efectul iminent al fumurilor. E fascinant cum aceeași țigară are consecinte opuse asupra a doi oameni, care gândesc la fel. În timp ce mă foiam, încecând să adorm după doza de energie, nu îmi putea ieși din minte realitatea situației. Împărțeam patul studențește cu partenerul meu de afaceri, cu care împărțisem anterior țigara, după ce am discutat toate încrengăturile profesionale posibile. Ne-am cunoscut nici de un an, probabil nu avem încredere unul în altul, decât limitată, dicutăm orice cu excepția sexului și a partenerilor de viață, și am ajuns în sfârșit să împărțim și un pat. Nu nu-i nimic erotic aici, ci doar un pragmatism feroce și nevoia de parteneriat.

Cateodată cunoști pe cineva și din primele momente îți dai seama că va juca un rol determinat în viața ta, poate nu major dar cu siguranță va schimba ceva. Asta am simțit și pentru el, având ceva anume, intrigant. Printre sfaturi perfide și strategii bine plasate, ne-am schimbat în pijamale de bumbac, ne-am luat șosete în picioare și ne-am așezat fiecare pe partea lui de pat. O imagine foarte diferită de stilul meu de dormit cu gagii, dar foarte convenabila pentru dormit cu partenerii de afaceri.

Dimineață, când am ieșit din lift cu ochelarii de soare pe nas, am realizânt surprinsă că am familiaritatea hotelurilor în sânge. Cand am iesit la aer, mirosnd Varșovia, am simtit furnicaturi in stomac. Tocmai ma îndrăgostisem de idea unui start-up.

Pula de englez: verificata, prestata si trimisa inapoi la hotel

Image by Prawny from Pixabay

În sfârșit m-am întâlnit cu englezul meu frumos, gustos, tânăr, proaspăt, iubitor de femei și expert în pariuri. A sosit aseară, și deși stabilisem anterior să ne vedem ieri, scriindu-mi de dimineața „see you tonight”, l-am anulat după aterizare, pentru ca eram rupta de obosită și aveam chef doar de somn.
Fiecare întâlnire cu el este o explorare interesantă a Angliei, o țară pe care am vizitat-o în urmă cu mulți ani, pe când romanii aveau nevoie de viză ca să ajungă acolo. Englezul, ca un adevărat gentleman, m-a îmbrățișat cu sfială, sărutându-mă abia după vreo două ore de pălăvrăgit. Ne-am plimbat romantic sub soare, am mâncat la un restaurant italian și am ajuns într-un final la mine pe canapea, unde mi-a tras-o ca la carte, pe englezește.
Pula de englez are gust excelent, iar gentlemanul a făcut o treaba exemplara cu limba. Eu am des problema cu limba, ca nu toți știu cum să presteze adecvat, așa ca de multe ori când mă ling gagii eu mă holbez la pereți plictisita și incomodată de lipsa de excitație pe care mi-o stimulează tehnica lor. La englez nu a fost cazul. Daca, la supt este destul de simplă treaba, la lins este mult mai complicat, depinzând de variatele puncte și zone erogene ale fiecărei femei, iar la mine, ca să nu strici maioneza, chiar trebuie să știi cum să învârți în ea.
Englezul gentleman de 29 de ani, născut pe 29 octombrie, s-a terminat prima data destul de repede, deși când l-am întrebat cu două minute înainte dacă-i gata, căci îl simțeam aproape, mi-a răspuns brav „I just started”. Probabil tinerețea lui l-a trădat, dar l-a și ajutat. I-am desfăcut răbdătoare o bere, l-am lăsat un pic să se relaxeze în timp ce îi mângâiam tatuajele și cum a terminat berea, l-am luat la o nouă tură de tăvăleală, ca să mă termine și pe mine corespunzător. După două ture, am dat-o pe povești, iar când s-a făcut ora de somn i-am sugerat să ia un taxi până la hotel. Nu l-am invitat să rămână peste noapte, pentru că eu nu pot să dorm lângă necunoscuți. Poate este lipsă de politețe din partea mea, însă prefer să mă restricționez la părțile plăcute ale întâlnirii, iar o noapte nedormită nu ar fi intrat la capitolul acesta.
La finalul întâlnirii m-a întrebat dacă ne vedem data viitoare, când mai vine pe la mine prin oraș.

Maybe

El sau poate Eu

Momentele de liniște după o noapte de sex agitată sunt ideale. El lucrează, eu scriu. Trăim într-o simbioză completă, în care simpla prezență a celuilalt în cameră este suficientă pentru a fi totul perfect. Nimic nu e perfect ni-se repetă, dar momentul acesta este pentru mine ideal. Chiar nimic nu mai contează.

Întinsă pe un pat din Bellagio sunt atât de departe de viața mea zilnică, că mă regăsesc în sfârșite pe mine, așa cum nu sunt aproape niciodată: calmă, fericită, liniștită și liberă.

Îi simt parfumul pe corpul meu, îi privesc tatuajele și-i suficient. Îi ascult vocea puternică, masculină și hotărâtă când vorbește cu alții, ca mai apoi să se transforme în una suavă, glumeață și liberă, când mi-se adresează mie. Îl ador și îi iubesc deopotrivă.

Room with a view – Bellagio, Las Vegas

După 20 de ore de zbor și 3 avioane, lenevesc rupă de oboseală într-un pat al Hotelul Bellagio din Las Vegas. În lift, o americană semi dezbrăcata, mi-a urat bucuroasă Welcome to Bellagio, în timp ce eu am privit-o buimacă și semi-adormită. La aeroport taximetristul m-a întâmpinat cu Welcome to Vegas! God bless America!, iar după ce a aflat că am venit din Europa m-a botezat pe loc Miss Europe, urându-mi multe distracții și senzații în eternul Las Vegas.

Încerc să merg la culcare după trei pilule de melatonină, în speranța că până mâine îmi va trece jet-lagul. Este o nebunie curată și în același timp superbă să traversezi Atlanticul pentru o vacanță de cinci zile. Vederea de la fereastra camerei de la etajul 11 al hotelului este mirifică și ultimul lucru pe care mi-l doresc este să adorm în acest oraș trezit noaptea la viață. Oboseala mi-o cere însă, ca să pot face față aventurilor care vor urma. Mâine sosește el și până atunci mă delectez cu fântânile superbe ale hotelului, mai iau o pilulă de melatonină și mă forțez să adorm.