Femeia copil

Il cunoaste. Mi-a zis intrigata, ca de mult l-ar fi futut, ea si toata firma. Si chiar isi planuia misiunea ultima data cand s-au intalnit la targ, dar ce pacat ca, el era cu nevasta.

Imi vorbea cu gelozia in ochi, intrigata si mirata, ca am fost capabila de o asa cucerire. Emana pentru mine respect si invidie deopotriva, prin fiecare cuvant pe care il rostea. Intr-un moment de indrazneala, s-a comparat cu mine, numindu-ne interesante, dar nu frumoase.

Mi-am abtinut ironia, muscandu-mi buzele, ca sa nu scap un „poate tu”.

M-a intrebat cum e la pat, si i-am raspuns ca egoist, ca s-o menajez. Marimea nu i-am putut-o nega.

M-a intrebat detalii, desi nu o interesau, asa ca le-am sumarizat pe cele pe care le stia deja. I-am comunicat ca, m-am saturat de el, ca e insurat si nu ma mai intereseaza, ca nu e asa grozav pe cum i-se pare ei, si nu mai vreau sa continui aventura, ca am terminat-o cu el. Printre cuvinte s-a intrebat ceea ce m-am intrebat si eu, „cum poti sa revii la unul normal, dupa ce ai fost cu el?”. I-am zis ca nu-i chiar asa special pe cum pare, dar am recunoscut bosumflata si cu jumate de gura, ca sunt indragostita. Si, in timp ce eu il pliveam de calitati, ea ma lamurea cum situatiile astea au sorti de izbanda, si ma impingea spre el, manata de propria-i ambitie.

Printre altele m-a sfatuit in van despre secretele atractiei, aratandu-mi pozele imbietoare pe care le trimitea pretendentilor ei de pe Tinder, aia care o ofertau la schimb cu o linie de koks si pizde de gagici, in hoteluri de cinci stele.

M-am simtit novice in experientele vietii, ca un copil ce doar a incercat borcanul de smantana cu degetul, prea temator sa-l infulece pe tot. Apoi am privit-o indulgenta, mimand uimirea descoperirii in timp ce, in mintea mea intelegeam ironica, de ce nu i-a iesit pasenta cu el. Odata, mi-a fost si mie greu sa inteleg ca, barbatii vor femei care se cer cucerite si nu care se ofera pur si simplu. Si cateodata, cu cat e mai lunga fusta, cu atata creste interesul, ca sa vezi ce se ascunde sub ea. Apoi m-am simtit proaspata, nealterata, ca marul fraged al Evei, intins cu drag barbatului iubit. Am inteles slabiciunea lui pentru mine. A inteles-o si ea, numindu-ma femeia-copil.

Minciuni și fantezii erotice

tongue-394965_1920

Image by Bellezza87 from Pixabay

Ne-am cunoscut pe Tinder, potrivindu-ne întâmplător, căci el locuiește la peste 300 de km depărtare. La început am dat-o pe discuții aburitoare despre ce ne place și ce nu, cu ce ne ocupăm în viața zilnică, niște poze, ceva povești despre idealurile noastre amoroase, câteva texte de agățat și am ajuns la fantezii erotice. Bărbaților le place la nebunie capitolul fanteziilor erotice, cu povești uzuale, situațiile ipotetice foarte probabile și apoi improbabilitatea apropierii fizice. Impresia mea este că le oferă, pe lângă material de labă, o confirmare a bărbăției prin faptul că sunt ei, și nu alții, subiectul principal al dorințelor unei femei.

Bărbații adoră să-și împărtășească fanteziile erotice, o fac din plăcere, creativ și dezinvolt, așa că am primit-o rapid pe a lui, în care își expunea detaliat dorințele, dând frâu liber imaginației. Nu m-am putut bucura prea mult de ea, căci eram la muncă, în schimb el era foarte incitat și mi-a cerut-o insistent pe a mea.

Femeile sunt însă, mai puțin deschise unor astfel de creații literare, și mie îmi vin greu când nu am mintea pe modul creativ ori sunt ocupată cu multă muncă. La insistențele lui repetate, i-am făcut copy paste și adaptare a unei fantezii pe care am primit-o de la un alt bărbat, tot polonez. Am schimbat-o gramatical de la îți fac, îți dreg, la îmi faci, îmi dregi și a ieșit ceva interesant. Mi-a plăcut și credeam că, i-a plăcut și lui, până mi-a scris:

”Îți place adânc, nu? Ce fel de penis te satisface?”

Mi-am recitit creația adaptată și într-adevăr fantezia pe care i-am trimis-o era bazată pe posibilități dezvoltate, fiind scursă din imaginația un tip foarte bine dotat, care și-a construit viziunea conform posibilităților pe care le are.

”Mărimea nu are importanta, dacă asta întrebi”, i-am răspuns, îndulcind-o cu ”Persoana cu care se face treaba este cea mai importantă”.