I-am scris. Normal. Mă gândeam la el de vreo două săptămâni zilnic și nu am mai rezistat. I-am trimis o melodie. Știam că e melodia corectă de cum am auzit-o și știam că îi place. E pe stilul lui. Si al meu.

A deschis-o si nu a răspuns nimic. Am regretat de câteva ori ca i-am trimis-o în timpul zilei si spre după-masă primind următorul compliment despre cum arat și ce bine îmi stă în paltonul primit cadou de el am adăugat:

”Mi-am amintit de tine azi, pentru ca am purtat paltonul acesta”

Poză cu mine :D.

”Poate melodia nu este potrivită, dar mă încântă”.

”Îți mulțumesc pentru acest cadou, îmi place foarte mult. Și de tine”

Mi-a răspuns târziu după miezul nopții, iar eu i-am văzut textul a doua zi.

”Îți mulțumesc, și mie îmi place cântecul și se potrivește situației, și de tine de asemenea:)”

Știu că mi-am promis să-l dau afară din viața mea și chiar l-am dat, de câteva ori, doar că inima mea se încăpățânează să-l iubească, așa defect, nebun, imperfect, bătrân și însurat cum e. Oare există finaluri fericite?