Schimbări

Duminică s-au făcut 12 ani de când am luat lângă numele meu, numele fostului meu soț. A fost mai mult o alegere formală de unire a două nume care sunau destul de armonios împreună, la început. Ulterior caracterele poloneze din numele lui au început să-mi dea de furcă pe la hoteluri, prin aeroporturi și mai nou să mă irite la ochi. Cu o săptămână înainte de aniversarea de 12 ani a nunții, am decis să renunț la numele lui. Am început prin mici schimbări, din formatul emailului, până la numele din calculator, dar și cu o schimbare majoră, renunțarea la obiceiul de a-i pronunța numele lui când mă prezint. Am în plan să renunț definitiv la numele lui, și din documente, dar cu siguranță primul pas a fost făcut.

M-a întrebat multă lume de ce așa târziu, iar eu am răspuns că din comoditate. Este răspunsul corect, căci atunci când ai două seturi de documente nu-i chiar ușor să le schimbi, dar nu-i complet. Am renunțat când am înțeles că sunt pregătită să merg mai departe și nu mă refer la întâlniri amoroase cu potențiali parteneri pentru sex, ci la o relație de angajament. Când în sfârșit mi-a fost atinsă coarda angajamentului, am realizat că-mi doresc să fii înconjurată ceea ce mă reprezintă pe mine, eventual de elemente pe care le aduce noua persoană din viața mea, și nu de rămășițele unui bărbat pentru care nu simt nimic.

Aspectul etnic

L-am experimentat prima dată acum vreun an la plajă, când mă jucam cu fiică-mea lângă doi gagii. Unul dintre ei s-a băgat cu mine în seamă, întrebându-mă rapid dacă tăticul este prin peisaj. I-am răspuns că nu, fiind de mult divorțată, așa că a insistat să schimbăm numerele de telefon. Nu mi-a plăcut în mod deosebit, dar am zis că nu strică dacă merg la o întâlnire. După ce am schimbat numerele, s-au întețit discuțiile și a reieșit că nu sunt poloneză, fapt cam evident din greșelile mele gramaticale repetate. Subit gagiul și-a pierdut interesul, văzându-și de treaba lui automat și bineînțeles că nu m-a mai sunat vreodată.

Cam la fel se întâmplă și cu KTM-istul, doar că nu etnia a jucat un rol definitoriu în povestea asta, ci faptul că sunt anti-PiS și nu împărtășesc entuziasmul naționalist polonez. KTM-istul este de fapt mecanicul la care-mi duc eu mașina la reparat. Fost polițist, și-a deschis după ce a ieșit la pensie (că aici polițiștii sau cadrele militare pot ieși la pensie după 10 ani de muncă) un service auto, unde are vreo 3-4 angajați. Și cum îmi tot duceam eu mașina la el, m-a mai observat și în fustă la un moment dat, așa că a început să pulseze cu abureli. Deși-i chel (deci nu-i pe stilul meu), i-am da apă la moară, căci este cu bun simț, fermecător și motociclist. Am stat la palavre când îmi mai luam mașina de la reparat, m-a dus odată pe motocicletă și azi s-a nimerit să ieșim la o plimbare, după o epopee a sms-elor, ca să ne cunoaștem mai bine. Și cunoașterea a mers excelent, până am ajuns la politică. Dacă în privința religiei ne-am înțeles, că l-am prins în faza de ateu, după ce fusese un catolic înfocat, la politică ne-am lovit frontal. Eu votând orice numai să nu iasă PiS, socialiști, catolici și jefuitori ai celor care muncesc și câștigă, pentru a da plevei, el că ăștia-s cei mai corecți, mai cinstiți ca alții și că ei fac dreptate. I-am și zic că mă miră atitudinea lui, pentru un om care are o afacere proprie să susțină un partid socialist până în măduva oaselor. Și ca să adaug sare peste rană, nu am împărtășit entuziasmul lui pentru Polonia și mândria polonezilor de a locui în țara lor, spunându-i direct că eu locuiesc aici mai mult de nevoie, decât de voie și că mâine m-aș căra pe un alt tărâm, dacă nu ar fi fiică-mea în cărți.

Lovit în orgoliul polonez, m-a întrebat la despărțire, după îmbrățișarea de rigoare, dacă știu că are prietenă. Normal că știam, doar nu uitasem povestea vieții lui, doi copii cu două femei, urmate de o gagică dusă cu pluta, dar care i-a dat emoții și adrenalină, înlocuită cu actuala prietenă, pe care singur a descris-o ca un șoricel gri (în poloneză se spune șoricel gri unei fete sau femei liniștite sau modeste, destul de timidă, care nu se îmbracă sfidător sau nu iese în evidență din mulțime). Doar el uitase de ea, când se invita insistent și repetat la mine acasă, ba la cină, ba la micul dejun.

Știam că nu-i material de făcut casă cu el, mai ales când omul stă în chirie și trage din greu să plătească două pensii alimentare, dar mi-a plăcut modul galant în care m-a abordat și l-am încurajat să continue, să văd măcar până unde ajunge. La un moment dat mă gândeam să-l folosesc de un futai rapid (știu ce mi-am propus, dar am și eu momentele mele de slăbiciune), dar pe urmă mi-am zis că nu-i bine să amestec afacerile cu plăcerea, mai ales că service-ul lui auto este foarte aproape de casa mea și convenabil, așa că mi-am pus moaca de fată serioasă, ce se lasă curtată discret.

Știu că ai prietenă, i-am răspuns, de aia nu te invit la mine acasă. L-am încurajat totuși să mă mai caute … 😉 și cu tupeu am să-i cer un discont la următoare reparare.

Singurul arab care îmi place, un libanez pe jumătate polonez

Așteptam curioasă să văd din ce direcție apare. M-am mai uitat odată în telefon și când am ridicat ochii l-am văzut într-un tricou polo albastru deschis. Mi-a zâmbit și după ce m-a pupat pe obraz cu o ușoară îmbrățișare, am intrat în cafenea. Arăta fenomenal cu pistruii roșiatici la vedere, mestecând cool guma și dându-și aere relaxate. M-a informat rapid că plătește și s-a așezat tacticos în fața casei așteptând să-mi declar comanda. Am cerut un chai latte, ca de obicei de la Starbucks, iar el și-a luat o cafea cu gheață. Ne-am primit comanda și am decis să ne așezăm la etaj, așa că l-am rugat să-mi ducă geanta în timp ce eu am luat băuturile noastre.

Ne-am făcut comozi pe doua fotolii și după ce ne-am pus telefoanele pe silențios, am început pălăvrăgeala. Am vorbit două ore, unul după altul și câteodată în același timp, râzând, glumind, discutând treburi serioase, ironizând, mai bârfind pe alocuri sau schimbând sfaturi.

Am abordat câte în lună și-n stele, de la job-urile noastre, la schimbările pe care vrem să le facem, călătorii, vacanțe, experiențele cu clienții, cultura arabă, patronii și directorii noștri, familie, prieteni si ce am mai nimerit in cale. Cu zâmbetul pe buze și ochii veseli ne terminam unul altuia propozițiile, iar când a venit timpul sa ne despărțim am simțit ca mai avem atâtea sa ne spunem ca trebuie sa ne vedem neapărat data viitoare pentru un timp mai îndelungat.

A fost un fel a doua întâlnire după Florența, deși ne văzusem între timp în Dubai. Dar în Dubai nu am mai avut magia care ne-a însoțit in Florența, înconjurați de clienți, colegi, șefi, așteptări și stres.

Acum eram din nou doar noi doi și a revent pe întregul farmec, reluând toate de unde le lăsasem în Florența. M-a întrebat despre planurile mele din următoarea perioadă și l-am informat că voi fi în Dubai din nou la începutul lunii august. I-am spus că vreau să mă cazez la Conrad, pentru piscina superbă pe care o au și în care plănuiesc să înot, ca să mă relaxez între întâlnirile de afaceri. I-am propus să vină. A zis că poate, deși în weekendul dinainte va fi în Spania cu ceva prieteni în vacanță. Dubai va fi înăbușitor de cald în august și neplăcut, însă mi-ar plăcea să petrec o seară cu el acolo, să-l aud vorbind araba și să mă uit în ochii lui polonezi de un albastru deschis ca și cerul fără de nori.

Din dilemele oamenilor ocupați

In singurul weekend care mi-a rămas liber din martie, vor sa se întâlnească cu mine doi băieți. Cel de 30 de ani e scorpion, iar cel de 31, e sagatator. Unul e englez, celălalt e polonez. Unul e prof de sport, și câștiga cam jumătate din cât fac eu, celălalt e englez și câștiga in lire. Polonezul fute mai bine, dar englezul e mai cu bun simț. Pe polonez l-a apucat acum disperarea pentru mine, iar cu englezul îmi fac planuri de vizitat Londra. Polonezul e un bun ascultător, inteligent, frumos, dar prea frustrat fata de mine, manifestându-se și prin crize de furie, ironii și multă critica la adresa mea. Englezul e banal, închis, repetitiv, dar onest de încântat de mine, complimentându-mă mereu. Polonezul m-a prezentat familiei extinse, de care nu am fost prea încântată, iar englezul m-a declarat femeia ideală.

Anul trecut i-am băgat pe amândoi intr-un weeked, englezul sâmbătă, polonezul duminică. Acum, îmi cere fiecare un weekendul întreg, iar eu va trebui sa aleg?

Doctorul de țâțe

În urmă cu doi ani și ceva, proaspăt separată de amant și cu gânduri de divorț, am dat într-o seară răcoroasă de august peste un doctor simpatic de țâțe, specializat în implanturi, care opera cu plăcere pe oricine și pentru orice motiv, atâta timp cât cădeau banii și creștea faima. Un gagiu cu aspirații și leasingul la mașină mai mare ca ipoteca la casă, proaspăt divorțat și cu doi băieți la pachet, crescuți în tandem cu fosta nevastă, recăsătorită. Șarmant, ca fiecare geamăn, m-a vrăjit din prima cu poveștile lui epice despre viața prin spitale, în care își punea cenușă profesională în cap și își critica aprig colegii, cu seriozitate, maturitate profesională și multă empatie pentru pacienți. Șiret, ca orice frate geamăn al geamănului, mi-a atras rapid în capcana jocului de-a leapșa, într-o relație profesional-o personală.

După o primă întâlnire, în ceva local șic, motivată de nevoi afaceresti, la care am vorbit câte-n lună și în stele, i-am cerut serioasă ajutorul pentru amica unei amici cu sechele fizice, dupa un cancer la sân. Doctorul, simpatic și mic de înălțime, a consultat-o serios pe doamnă, pe ochii mei frumoși, spunându-i clar ce trebuie să facă, dacă vrea să se opereze pentru corectura la sâni, destul de dificilă la 6 ani după un cancer cu chemio si radio terapie, un sân tăiat măcelărește din rădăcină, iar celălalt atârnându-i până la stomac. Printre recomandări a intrat și lăsatul de țigări, o îndeletnicire uzuală a doamnelor cochete și cu risc crescut de cancer, dar și un viciu foarte persistent. Inutil, să mai menționez că, doamna a preferat să rămână cu țigările și sânii deformați, operațiile necesitând un anumit curaj, voință și un disconfort sporit.

La câteva luni după episodul cu prietena unei prietene, am ajuns și eu pe mâinile doctorului iscusit, care mi-a consultat conștiincios sânii, cu mâinile ușor tremurânde, după hohotele mele de râs, exercitate înainte de a-mi da jos bluza.În urma unui studiu aprig, a tras două concluzii importante. Prima, că trebuie să-mi scoată un chist din sânul stâng, iar a doua, că am sânii frumoși, convins find de o formulă matematică, după ce i-a cântărit și măsurat bine. Prima concluzie a bănuit-o și ginecologul, de aia mi-a recomandat investigații ulterioare, iar pe doua o știam deja, de la alți profesioniști în sâni, deși nu neapărat cu experiență în plan medical.

Mi-a livrat rezultatele pozitive ale biopsiei într-un hotel din Amman, unde mi-a și tras-o sănătos, pe la patru dimineața. Obosită, de la o zi prin avioane, conexiune proastă, ce să-i faci, și un ușor alcoolizată de la votca, cu suc pe care mi-a pregătit-o, l-am luat un pic prea tare. Nici nu a apucat domnul doctor să intre bine în mine, că m-a și luat gura pe dinainte, zicându-i suav la ureche că, îmi place tare și pe la spate. M-am prins că am exagerat cu pretențiile, după ce intrat cu totul în miez, când am simțit că ceva nu-i prea coșar. Mi s-au confirmat temerile la schimbatul poziția, când i-am văzut-o în toată splendoarea. O avea mică, dar nu mică, ci petite de mică. Contactul vizual m-a șocat atât de tare, încât a început să mi-se deruleze în minte o singură propoziție: O are mică! O are mică! O are mică! Și încă una: E mică rău!

Nu am să-i neg totuși străduința, domnul doctor dându-și din plin silința, sărutându-mi fiecare parte din corp, mai ales sânii și dăruindu-mi câteva orgasme. Am să admit chiar, că eu m-am comportat un pic insolent la finalul partidei, spunându-i adormită să stingă lumina, înainte să iasă din cameră.

În zilele următoare, intensitatea atracției a scăzut progresiv, făcând loc situațiilor incomode, cu semnale confuze, culminând cu un incident, care l-a descalificat în ochii mei pe doctor. În drum spre Beirut, a acceptat bucuros un loc la business class, lăsându-mă pe mine la economic, ruptă la stomac de la o intoxicație alimentară, nedormită, nemâncată și într-o formă jalnică după vreo 3 vome, prestate la prima ora din zi. Lipsa lui de empatie a fost mai dezamăgitoare decât pula lui mică.

Am încheiat vrăjeala câteva luni mai târziu, tot într-un local șic, când am luat cina împreună, realizând că nu mai prea avem despre ce vorbi, discuțiile repetitive despre călătorii fiind deja expirate. Ca o ironie, localul în care am luat cina, avea să devină punctul meu de întâlnire pentru gagii de pe Tinder.

Meciul zilei: Polonia – Germania 0:1

bence-balla-schottner-deGn9vSwXIM-unsplash

Photo by Bence Balla-Schottner on Unsplash

Blond, polonez, scund, 43 de ani, pantofi și șosete la 32 de grade Celsius, ușor intimidat, Lexus, pipa, fumează și scrie emailuri în timp ce conduce pe tabletă, iaht, liniște, pasări și pești, vin rosu, se holbează la sânii mei, are mâinile aspre si pătate de soare, vorbește prea mult, și mă roagă să mai stau aplecata, ca sa mi-se vadă sânii mai bine, săgetător, ADHD, înjură, îmi spune că am foarte frumoși (sânii), observă că sunt bronzata pe piept, nu are alte hobby-uri în afară de navigație, a fost căsătorit, mă complimentează că am curaj sa îi port fără sutien, nu are copii, nu se înțelege cu familia (care i-a rămas), are afacerile lui, iar vorbește de țâțuțele mele pe care vrea să le atingă, mă întreabă dacă îl las, mă roagă frumos, că vrea doar să-mi prindă sânii superbi în palma în loc de pupic la prima întâlnire. M-am coborât din Lexus plictisita de el si amețită de vin. I-am spus să-i las colegei mele (cu care eram când m-am întâlnit cu el) numărul lui de telefon, în caz că se decide ea să meargă cu el si amicii lui în croaziera weekendul viitor, când eu voi fi plecată.

Brunet, neamț, cu mama ucrainiană, 31 de ani, glumeț abstract, scund, direct, berbec, vorbareț, îmi comand ceva de mâncare, nu ii plac nemțoaicele, sunt prea complicate, din Berlin, limonada e buna, unde sunt cele mai mișto petreceri, informatician, intre joburi, îmi amintește de Sven, lucrează cam un an, cât să strângă bani, apoi își dă demisia și călătorește câteva luni, după care își găsește alt job mai bine plătit și o ia de la capăt, plătește, deși ma ofer, prizează diverse din adolescenta, mergem la o plimbare în zonă, îi povestesc ca nu am încercat niciodată nimic, mă pupă pe păr și îmi tine un curs pentru novici despre plăcerea la pliculeț, mă pupă pe umăr și mă atinge delicat pe braț, îmi explică detaliat cum funcționează tot ce a încercat și-mi povestește despre ceea ce vrea să încerce, asta e viata în Berlin, filosofează, îmi spune că petrecerile cu chimicale și fum îi țin mereu pula sculată, nu vrea să trăiască în restricții și limite sociale ca și părinții lui, taică-su e nefericit, deși face multi bani, mă pupă din nou pe păr, iar eu mă întorc brusc sper el și îl sărut. Începe vântul înainte de furtuna, noi cautam un magazin de unde să cumpărăm prezervative, dar la naiba, suntem în Polonia și nu se vând la non-stop, am chef sa mi-o trag în ploaie, începe furtuna, ne ascundem lângă un chioșc pe o strada mai întunecata, el mă termină cu mâna în timp ce doi trecători plouați ne zăresc, dar mie nu-mi pasă. Ma întorc uda acasă cu zâmbetul pe buze.