Lucruri care ma enerveaza

Reclamele la cinema si tupeul borfasilor care, dupa ce te-au casat pe bilet, iti mai baga pe gat 20 de minute de reclame, ca sa mai faca un ban in plus, ca doar rabdarea ta e la dispozitia lor. Le doresc faliment fericit si succes la vizionat online, celor ca isi respecta timpul.

Oamenii incapatanati in prostie, care nu admit sub nici o forma nevoia de schimbarea, necesitatea de adaptare sau schimbarea directiei. De fiecare data cand dau peste ei, ma uimesc prin inflexibilitatea lor, mai tare ceva ca betonul. Ii recunosti usor, pentru ca sunt cei care se tin cu mainile de un scaun, se inchina la ierarhie sau se leaga cu lanturi de procedura, indiferent daca tot efortul lor duce la fiasco sau nu are nici o valoare. Sunt oile perfecte, care nu gandesc independent, pentru ca le-ar face creierul scurt circuit si dau din cap aprobator, de fiecare data cand nu inteleg despre ce e vorba. Sunt copii cu privirea tampa, care nu ai nici de zis original, de obicei scriu frumos pentru ca ai timp si nu chestioneaza niciodata autoritatea. La adolescenta ii gasesti in birouri care nu produc nimic, un fel de joburi de implutura, unde se aplica un proces repetativ si atat.

Titlurile articolelor din ziarele romanesti, care pe langa faptul ca sunt in marea lor majoritatea sub forma de intrebarea, ca probabil asta a fost tot ce au retinut niste ziaristi de doi bani din ceva traininguri aburitoare de NLP, ca intrebarea creaza interes, nu au nimic de-a face cu continutul articolului. Inteleg ca poate fi o provocare sa alegi un titlu corect, iar cateodata il poti pune chiar ironic, fara legatura directa cu subiectul, dar cat de des poti scrii una in titlu si alta in articol? In presa romaneasca neprofesionistii de la Adevarul sunt specialisti in titluri care nu au legatura cu continutul articolelor.

Se munceste din greu…

…la vopsit de buze, ca intru intr-un video call cu clientii, si imi place sa arat bine cand, ii duc cu zaharelul sau le dau vesti proaste;

… la planuit calatorii de afaceri pe la arabi, desi e transpiratie multa pe acolo in perioada asta, cand bate 50⁰C la umbra, dar ne rugam la Allah sa coboare temperaturile macar la un 40⁰C, ca sa putem respira si noi;

… la scris poeme romantice, pentru barbati insurati, care viseaza romantism verde pe pereti si o pizda virgina;

… la citit presa, in care nimic nou nu se mai intampla.

Am mentionat ca sunt slab platita?

In rest, tristete mare aseara, a pierdut Anglia. Craig pe stadion in Moscova, eu acasa, cu o amica englezoaica, excentrica. Atatea e emotii, atata suspans, ca nu m-am putut abtine si am topit o sticla de vin rosu. Vive la France!