Etichetă: sictir

Amintiri: Roșu ca să schimbăm dispoziția

~ Căpşunăriţa ~ 4 comentarii

S-a întors în cameră după una din discuțiile acelea, pentru care simțea nevoia să părăsescă camera, când își asculata mesajele de la copilul cel mic pe sau îi spunea nevestii un Kocham Cie la final, însoțit de bużiaki. Erau tipul de discuții, pe care la început le purtat deschis, fără vreun interes sau menaj pentru sentimentele mele, potențiale pe atunci. Mai apoi a început să inventeze scuze, pentru a putea ieși, ca în cele din urmă doar să mă informeze că iese, de obicei însoțit de un comentariu ironic de-al meu. Simțeam o satisfacție de fiecare dată când aveam ocazia să-i reamintesc că e însurat.

De data asta s-a întors bine dispus. Îi povestise recepționista despre ceva club faimos din Priștina și voia neaparat să mergem să bem ceva acolo. M-am uitat la el sictirită și l-am urmărit cum pălăvrăjește despre ieșitul în oraș. Orașul frumos, cu aer răcoritor, ce intra pe fereastra geamului din Diamont Hotel, situat strategic in centrul orașului și înconjurat nu de una, ci de trei moschei, de la care tocmai auzisem pentru 15 minute o rugăciune în arabă, în timp ce îmi exersam talentul literar cu un text pentru blog.

Am tras pe gât o gură de coneac, pe care îl aveam mereu în dotare, și am început să scot din geanta mică o rochie roșie, mulată pe corp și o geacă în aceași culoare, cu fermoarul într-o parte. Mi-am tras câte o linie neagră peste ploapele superioare, mi-am pus ruj roșu aprins pe buze și am fost gata de plecare.

M-a privit mirat, complimentându-mi înfațișarea atrăgătoare și culorile care îmi capturau fiecare bucată din trăsături mele de brunetă cu ochi căprui și pielea albă, delicat bronzată. Ne-am îndreptat spre lift, cu care alături de noi au coborât trei masculi musculoși. La ieșirea din hotel m-a luat de mână, traversând centrul orașului la pas lejer în căutarea clubului. L-am găsit închis în perioada de vară, și după ce am mai rătacit un pic pe strada principală, ne-am așezat pe terasa unui bar, unde el a comandat whiskey on the rocks de cîteva ori, iar eu am baut vreo trei mochitto. M-a complimentat toata seara, făcându-mi poze și fașcinându-se cu mine. A vrut să trimită poza mea unui prieten, dar nu mi-am dat accordul. Mi-a zis printre altele să scriu o carte, și altceva nu îmi mai amintesc în particular din seara aceea.

A doua zi i-am zis că nu mai vreau, pentru că nu are nimic de oferit … nici măcar dragoste.

Din nou el, următoarea parte din saga

~ Căpşunăriţa ~ 11 comentarii

Cred ca unul dintre cele mai dureroase lucruri e sa împărtășești cuiva iubirea, iar cealaltă persoana să o ia, fără sa ofere nimic la schimb. Sa o ia precum i s-ar cuveni, ca un stăpân egoist al tuturor lucrurilor bune și frumoase. Sa o ia, ca și cum i-ar aparține de drept, considerând niște chilipiruri, pe care le-a pus pe masă, drept răsplată.

Acum, când stă așa întins lângă mine, nu-l mai găsesc așa frumos, nici așa de deștept și nici pe departe atât de cuceritor. Retorica lui e aceeași, și după ce o înveți pe de rost, realizezi cât de slabă e contribuția lui la comun. Contribuția lui sinceră e aproape nulă, căci banii nu substituie nimic, doar o aparență, pe care el se chinuia din greu să o mențină. Și pe care eu, nu voiam să o văd.

Dacă ma uit sincer la mine, îmi dau seama ca, ceea ce mă rănește cel mai mult, e ca el nici măcar nu încearcă să mă cunoască, să știe cine sunt și ce îmi doresc cu adevărat.

… și totusi, când vreau sa plec fără el, nu pot. Nu pot trai cu el, nu pot trăi fără el. Îl urăsc și îl iubesc, intr-o dezamagire fără sfârșit. E drogul inevitabil, însușit in copilărie, când mâna ce te alinta, te plesnea mai apoi cu mustrare, pentru greșeli închipuite.

… și totusi, așa mă încarcă câteodată de sictir, ceva inimaginabil înainte, dar atât de real acum. Hotelurile astea de cinci stele, sunt toate la fel după in timp, aceleași prosoape albe, aceleași așternuturi reci, același spațiu impersonal. Și el e la fel impersonal, sau poate doar gol.

Când ne-am întors de la piscină, mă întreabă dacă tipele ce au rămas sunt o familie. Îi răspund ca probabil sunt lesbiene, la care el îmi zice ca sigur nu. De unde știi, îl întreb. Pentru ca una a avut chef să ma fută îmi răspunde. Mă uit la el cu o moacă dezamăgită. La piscină erau vreo trei adoleșcente, iar el e un bărbat ușor cărunt, trecut de 45 și cu o delicată chelie. Da, eu îl iubesc, pentru că m-a cucerit intelectual, dar pe niște adoleșcente nu le impresionează. Nici pe mine nu m-ar fi impresionat, dar nu l-aș fi cunoscut in alte circumstanțe.