Atunci cand revin

Dezvolt cu bărbații din jurul meu conexiuni pe termen lung, chiar dacă relațiile noastre sunt scurte sau pasagere, ei au obiceiul de a reveni la mine, ca un magnet ce îi atrage în momentele lor de neliniște, singurătate, în care vor ceva, când li s-au schimbat planurile sau li s-au înecat vapoarele. Asta bănuiesc eu, căci nu i-am întrebat cei aduce înapoi. Oricum nu cred că mi-ar mărturisi. Cert este ca revin, spre surprinderea mea, după săptămâni, luni sau chiar ani. Înțeleg să revină cei cu care am împărțit ceva mai mult, o chimie puternică sau o relație, dar în primul rand, cei cu care nu am încheiat foarte clar treaba, care nici nu a prea fost cine știe ce treabă. Când revin, câteodată caută o nouă oportunitate, alteori o șansă, ba chiar o re-căsătorie, alte ori doar o privire, un gest că nu i-am uitat, ori pur și simplu nimic.

La început mi-a plăcut ca reveneau, pentru că mă simțeam eu mai puternică, încă vie în mintea lor, in timp ce ei erau de mult uitați de mine. Acum  mă întreb doar pentru ce revin?

În tinerețe, după ce plângeam cu muci pentru unul pierdut, era minunat să-l vad revenind, căci după ce am plâns odată cu muci, cu siguranța nu mai plângeam și a doua oara, că se terminaseră mucii. Era în schimb plăcut să te caute câte unul de care ai uitat. Acum e doar pierdere de vreme. Așa că, atunci când mi-a scris belgianul, deși m-am prins că-i el după poza de la whatsaap, i-am răspuns: ”Good morning. How care I help you? I would apppreciate if you would write me who is this, because I do not have your number in my phone”.

Pozatul dezbrăcată

M-am decis să fac o sesiune foto dezbrăcată. Mă ispitea idea de câțiva ani, mai exact de când am fost în Estonia și am nimerit să dormim la o tipă în apartament care avea poze cu ea goală pe pereți. Le-am găsit de-a dreptul fantastice, artistic lucrate în alb-negru, de bun gust și impunătoare. Admirativ pentru gazda noastră, l-am întrebat pe fostul soț, ce părere ar avea, dacă mi-aș face și eu poze dezbrăcată. Răspunsul lui de interzicere m-a mirat și m-a deranjat. Am priceput totuși că, perioada optimă ca să-ți faci poze goală este când nu ești implicată într-o relație, căci goliciunea ta pe fundalul unui aparat foto nu va leza mândria nici unui bărbat, care s-ar putea crede stăpân pe corpul tău. Am păstrat ideea pozelor în minte și am mai avut o ușoară tentativă când eram gravidă să-mi fac astfel de poze, dar nu a fost să fie.

Acum însă am reluat recent tema, făcând aranjamente să se întâmple. Am și cunoscut prin anumite circumstanțe un fotograf care face astfel de poze la un preț decent. Nu am corpul cel mai bine lucrat, dar nu arat nici rău după un an destul de regulat la sală, așa că m-am să amân momentul pentru că vârsta și experiența nu sunt neapărat atuuri într-o astfel de inițiativă. Privindu-i portofoliul, îl găsesc pe fotograf potrivit gusturilor mele și sper să nu mă dezamăgească.

Îmi doresc ca poze mele să emane în primul rând senzualitate și sexualitate. Aș vrea ca fotograful să mă descopere din diferite unghiuri, pătrunzând neintimidat dincolo de masca mea superficial-sexuală. Îmi doresc poze sincere pe care să le pot atârna pe pereții dormitorului, iar la bătrânețe să le privesc cu mândrie.

Amante

heart-1463424_1920

Image by Dimitri Wittmann from Pixabay

Se zice că, femeile ce accepta să fie amante au stima de sine scăzută, de aceea se complac în aranjamente ce le pune din prima pe poziția secundă. Poate că-i adevărat, deși experiența mea în domeniu este limitată, sau poate că pur și simplu nu au chef de relații avansate.

Prima oara, am fost pe locul doi într-o relație în adolescentă, când am dat peste un băiat cu  o prietenă oficială, dar care insista să ducă regulat la plimbare printre blocuri. Aveam 14 ani iar Vali mă aștepta regulat la scara blocului, ca să plimbe nu prea departe de casă, pe străduțe întunecoase, unde  mă săruta și mă pipăia de mama focului. Venea tot la câteva zile să mă cheme la plimbare și câteodată mai trimitea copii din clasele mai mici să mă cheme la alt etaj al școlii, ca să nu-l vadă nimeni de la el din clasă când se întâlnea cu mine în pauze. Nu prea i-am dat importanță, acceptându-l mai mult așa, ca pe un băiat interesat de mine, ce nu mă preocupa prea tare.

A doua oară am pornit pe poziția secundă în facultate, când un universitar rebel, invidios și frustrat rău, cu prietenă acasă, mi-a cântat sâmbetele câteva luni bune, până am cedat  combinației fatale de profesor peste studentă. M-am simțit amantă când am ajuns la el acasă și am văzut pe jos împrăștiate jucăriile copilului prietenei lui din altă căsătorie. Am vrut să plec, dar era prea târziu, iar el s-a terminat înainte să apuce să înceapă. Nu i-a luat mai mult de două zile ca să se laude cu performanța lui cunoștințelor comune, pe care eu am negat-o de jenă. Nervos, m-a prins într-un moment de intimitate și ofticat probabil pe negarea mea, m-a plesnit peste față, cadou de despărțire. M-am simțit oribil, mai ales după curtea asidua pe care mi-o făcuse luni de zile. Am realizat ulterior ura jegoasă și frustrarea pe care o purta în el, iar când a întins mâna asupra mea, i-am văzut în ochi vulnerabilitate, goliciunea și durerea. Am fost șocată, mi-a fost și milă de el, dar nu am reacționat. S-a însurat repede cu prietena pe care a înșelat-o, iar peste ani l-a înșelat și ea pe el, ulterior divorțând. Ne-am mai întâlnit accidental și de fiecare dată m-a privit cu ură fără să spună nimic.

A treia oara când am pornit din plan secund am decis să o fac ca lumea, așa că am devenit amanta cu acte in regulă, nu doar cu oferta, dar și cu pretențiile. Carpe Diem!