Etichetă: vegas

Amintiri: Îmi stă bine în roșu

~ Căpşunăriţa ~ Lasă un comentariu

Roșu e culoarea care mă definește. Roșu e culoarea care îmi capturează fiecare bucată din trăsăturile mele de brunetă cu ochi căprui. Roșu e culoarea care mă pune în valoare, care mă face să strălucesc.

În seara aceea, am îmbrăcat o rochie roșie, bine strânsă pe corp, am incălțat sandale roșii cu toc, mi-am luat un palton roșu și mi-am asortat buzele ținutei, cu un ruj roșu intens. M-a privit, m-a complimentat și m-a luat de mână. M-a ținut strâns până am pășit în lift, unde m-a îmbrățișat cu un sărut lung pe frunte. În holul hotelului, m-a tras spre un magazin, dorind să-mi cumpere neaparat un accesoriu pentru imaginea mea șic. E brandul meu prefera mi-a spus, cand am intrat la Hermes, dar mie nu mi-a păsat, îmbătându-mă cu admirația și fașcinația lui pentru mine. Eu zâmbeam și îl priveam fașcinată în timp ce sorta serios eșarfele. Am încercat câteva și l-am lăsat să o aleagă pe cea potrivită, dintre cele pe care le preferam. A rămas eșarfa albastră, cu note portocalii, un model clasic, pe care mi-am așezat-o ștrengărește la gât.

Am servit cina în atelierul lui Joel Robuchon, delectându-ne cu gusturi curioase, iar mai apoi ne-am îndreptat spre Luxor, unde aveam bilete pentru Fantasy, un show clasic din Vegas. Pe drum ne-am încurcat în planuri, și convinși că întârziem la spectacol, ne-am rătăcit în hotelurile din Vegas, încercând să găsim sala cât mai repede. Și pe când eu încercam cu disperare să dezleg misterul sălii, care numai nu se lăsa găsită în holurile uriașe ale hotelurilor, el s-a oprit din mersul nostru grăbit și m-a îmbrățișat. M-a strâns la pieptul lui cald și parfumat, punându-mi a mână în părul răzleț. Tot ce am simțit a fost liniște. O liniște care a venit să înlocuiască stresul, graba și să pună claritate în mintea mea. Am înțeles instantaneu că nu e decât un spectacol, că nu are importanță dacă îl vedem sau nu, și că nimic nu are greutate emoțională, pentru că el e lângă mine, și asta e ceea ce contează. Am continuat căutarea în pas domol și în câteva secunde am găsit ceea ce căutam, doar ca să aflam că mai avem jumate de oră până începe spectacolul.

Ne-am întors pe jos de la spectacol, doar ca el să-mi spună că toți bărbații mă privesc. Poate așa o fi, mi-am zis în gândul meu, știind că eu am ochi doar pentru el.

Divorțul și prietenii de familie

~ Căpşunăriţa ~ Lasă un comentariu

img_6580

Nu-i nimic mai simpatic decât caftitul verbal de la fostul soț, dimineața pe stomacul gol, ca să-mi reamintească, cum stă treaba cu abuzul emoțional și verbal. Asta, în cazul în care, aș fi uitat, ceea ce-i puțin probabil. Nu am uitat, doar pusesem amintirile la conservat, ca pe o slănină la macerat în butoiul cu sare, numai bună de scos la momentul oportun, când o poți digera fără pâine. Cafteala a venit la fix, tocmai în ziua în care meditasem de dimineață, în lipsa somnului, la lipsa amicilor în cupluri din viața mea sociala curentă. Mă gândeam cu o urmă de tristețe, cum brusc nu mă mai invită nimeni la zile de naștere, ale lor sau ale țâncilor sau la petreceri date în jurul mesei, fiind brutal ștearsă de pe lista musafirilor poftiți din viața tuturor cuplurilor pe care le frecventam regulat împreuna cu fostul soț. Bineînțeles că, el a rămas pe listă și treaba asta mă râcâie, admit, întrebându-mă dacă o fi de-a lor sau poate doar de gen masculin? Ori, poate oi fi eu vreo scorpie nemiloasă, de care se bucură că au scăpat în sfârșit. Ciudat însă că, femeile din cupluri susțineau prietenia noastră individuală, când timp am fost măritată, de unde și surprinderea mea pentru răceala lor brusca după separare. M-au eliminat inopinat și dureros, probabil crispate de frică, că mă apuc să le futr bărbații, acum că sunt liberă de contract.

Pe când meditam eu mai aprins la lipsurile și plusurile vieții de divorțată, mă sună fostul soț, ca să-și verse năduful pe mine, crezând în mintea lui limitată că suntem încă, căsătoriți. Glasul lui, tonul vocii și cuvintele pe care le știu pe de rost mi-au reamintit ce norocoasă sunt că am scăpat de el și din iadul vieții pe care o duceam împreună. Mi-am șters meditația inutilă cu un zâmbet ironic și i-am dat dracului pe foștii prieteni de familie, în timp ce-mi îndesam casca în bagajul spre Las Vegas. Îi voi saluta în curând pe toți din piscina de la Bellagio, și-n rest să-i sugă șosetele.

El sau poate Eu

~ Căpşunăriţa ~ Lasă un comentariu

Momentele de liniște după o noapte de sex agitată sunt ideale. El lucrează, eu scriu. Trăim într-o simbioză completă, în care simpla prezență a celuilalt în cameră este suficientă pentru a fi totul perfect. Nimic nu e perfect ni-se repetă, dar momentul acesta este pentru mine ideal. Chiar nimic nu mai contează.

Întinsă pe un pat din Bellagio sunt atât de departe de viața mea zilnică, că mă regăsesc în sfârșite pe mine, așa cum nu sunt aproape niciodată: calmă, fericită, liniștită și liberă.

Îi simt parfumul pe corpul meu, îi privesc tatuajele și-i suficient. Îi ascult vocea puternică, masculină și hotărâtă când vorbește cu alții, ca mai apoi să se transforme în una suavă, glumeață și liberă, când mi-se adresează mie. Îl ador și îi iubesc deopotrivă.