Mă pregăteam de a doua întâlnire de pe Tinder total fără chef. Eram într-o pasă proastă și nu aveam răbdare pentru cineva nou. În timp ce mă îmbrăcam și-mi puneam machiajul, mi-am pus să ascult un video despre prima întâlnire, ce ar trebui făcut, respectiv evitat, și cum video-ul era amuzant, mi-am schimbat puțin perspectiva, cheful instalându-se pas cu pas.
Am ajuns la locul întâlnirii pe o ploaie torențială. M-am așezat la o masă liberă și în secunda următoare am primit un mesaj de la persoana cu care urma să mă întâlnesc: ”ai ajuns?”. Nu am apucat bine să-mi ridic ochii din telefon după ce tastasem un ”tak” modest, și am observat în parcare un tip ieșind dintr-un Volkswagen alb. A alergat prin ploaie și s-a așezat zâmbăreț la masa mea.
Am început să vorbim, prezentându-ne cu numele noastre, iar întâlnirea a decurs pe ansamblu bine. Omul a fost amuzant, interesant, necăsătorit (l-am întrebat exact treaba asta), cu o fiică măricică în dotare dintr-o relație anterioară. Mi-a povestit că se ocupă de maică-sa, căreia i-a deschis o mică afacere și de un frate cu handicap, ce locuia cu maică-sa, tatăl fiind decedat. M-a surprins pozitiv ușurința și normalitatea cu care a decurs întâlnirea, eu bucurându-mă de faptul că-i disponibil și interesant, iar el de faptul că sunt delicată, frumoasă și că fac chestii normale, cum ar fi mersul pe bicicletă.
Au fost câteva chestii care mi-au dat de gândit: când mi-a zis că-l vizitează fiică-sa împreună cu maică-sa, fosta iubită de care s-a despărțit de mult; faptul că-i scorpion, care știu din experință că au tendința de a fi secretoși si perfizi; poveștile despre drogurile pe care le-a încercat.
M-am întors pe la 11:00 noaptea acasă, cu hainele cam șifonate de la frecarea seacă, destul de mulțumită de întâlnire și cu ceva planuri și perspective pentru următoarea. M-am așezat în pat, adormind instantaneu, doar ca să mă trezesc cu o durere îngrozitoare de cap la patru dimineața. L-am visat toată noaptea foarte zbuciumat, ne putându-mă odihni de fel. Am realizat că m-a deocheat, dar am ales să-mi ignor instinctul și am sms-esat cu el toată ziua, stabilind să ne vedem peste două zile. După o zi de euforie, odată cu reducerea adrenalinei, i-am dat o căutare pe google cu tot ce știam despre el. Nu am găsit nimic care să se lege (cam slab pentru cercetătoarea avidă din mine), când am realizat că i-am reținut exact numele, dându-mi de fapt o prescurtare. Printre planuri pentru următoarea și discuții despre fantezii erotice, i-am scris:
– Și care e numele tău de familie?
– Pentru ce iți trebuie numele meu?
– Ca sa te trec corect in telefon.
– Eu nu am nici măcar prenume. Poți sa ma treci cum vrei.
Dezamăgitor, pentru că-mi chiar plăcea tipul. Țin minte că la întrebarea mea despre defectele lui, mi-a răspuns că-i prea încrezător (în oameni cum ar veni).
Interesant cum, după întâlnirea cu el pe mine au început să mă caute neuronii conștiinței pentru că-mi făcusem blog despre aventurile mele pe Tinder, gândindu-mă cu conștiința mustrătoare, că nu-i prea frumos din partea mea să scriu povești adevărate despre oamenii ăștia de treabă, ca el cum ar veni, pentru publicul larg.
Sunt ei de treabă până te fut, căci părțile nașpa, și-le păstrează pentru faza de după.
Căpşunăriţa 