Frica de refuz

Trăiesc cu o acută frica de refuz, care de cele mai multe ori se dezvolta in mintea mea, extrem de ușor și cu o întindere destul de larga. Frica de refuz își are rădăcinile adânc înfipte in refuzurile copilăriei, când a spune „nu” fără explicații, era standardul de crescut copii. Am auzit atâtea „nu-uri” nemotivate sau absurd motivate, ca după o vreme, am încetat sa mai întreb, preferând sa fac si sa suport ulterior consecințele. Cateodata scăpăm nepedepsita și asta in mintea mea rezona cu un succes total de rebeliune, desi, poate ca dacă as fi intrebat, răspunsul ar fi fost da. Doar ca, încetase sa mai întreb.

Când am început sa întreb străini, m-au surprins „da-urile”, in general pentru lucruri banale și pe care nu mi-le doream foarte tare, și m-au durut „nu-urile” pentru ceea ce  doream cu adevărat. Privind in urma, realizez ca nu știam cum sa cer, cum sa îmi comunic corect dorința și sa lupt cu adevarat pentru ceea ce ma interesa. Strategia mea era total greșita, deși in mintea mea era excelenta. Ma prefaceam dezinteresată, și dacă se nimerea sa primesc ceea ce ceream, era super, caci de la refuzul așteptat de mintea mea, pana la împlinirea dorinței era cale lunga, sau cel putin așa evaluam eu. Și de fiecare data succesul era formidabil, pentru ca nu-mi analizam corect șansele, pornind cu refuzul in minte. Apoi, foarte rar, erau si momentele in care îmi doream ceva cu ardoare, si fortata de inprejurari trebuia sa intreb, sa cer. Atunci strategia se atera usor, in prima faza, făcand tot posibilul ca sa nu trebuiască sa ma exprim direct, cerând indirect prin toate canalele de comunicare nonverbale. Câteodată, ceream in scris, dar și acolo reușeam sa fut meciu, transmițându-mi dorințele prin subînțeles. Când se cere de-am pulea, se primeste cam la fel. Asa ca eu ceream, dar ei intelegeau altceva, si chiar imi faceau pe plac, doar ca asta nu era ce imi doream cu adevarat. Si din tot tambalaul asta, majoritate rămâneau cu impresia ca nu știu ce vreau. O eticheta grozava, care m-a insotit de-a lungul timpului, pentru ca in mintea mea, frica de refuz era atât de mare, încât preferam sa par ca nu știu ce vreau, decât sa aud un „nu” la dorințele mele.

Am avut și momente când mi-am exprimat direct dorința, scoțând din străfundul meu, cu frica și timiditate întrebarea, spusa ușor pe ocolit și exprimata neconvingător. Refuzurile au fost necruțătoarea, și le-am luat personal, chiar și atunci când nu era cazul. daca ma uit in urma, refuzurile mi-au fost chiar benefice, daunandu-mi in schimb mesajele mixte pe care le trimiteam, cand imi doream ceva, dar nu voiam sa o arat.

Cand eram in liceu, prin clasa a zecea parca, mi-a placut de un baiat. Nu cine stie ce mare dragoste, dar era simpatic, avand un aer misterios si delicat aerian, tipic la varsatori. Sub influenta unor oameni de bine, care se plictiseau cu viata lor, m-am dus la el si i-am varsat informatia direct, cu tupeu maxim (ceva de ce nu am dus lipsa niciodata). Tipul probabil s-a speriat, nu cred ca avuse nici macar o prietena inainte (dar eu, in loc sa-mi calculez sansele, mi le-am subevaluat) si ce sa-mi spuna, ca na, nu-l intereseaza. M-a lovit chestia, si m-a lovit tare, nu pentru ca ma interesa chiar asa de tip, ci pentru ca toata lumea stia, ca am fost refuzata. De la refuz mi s-a tras durerea. Daca dam fast forward vreo doi ani, refuzul lui mi-a picat pozitiv, el dandu-se pe alcool (ii murise singurul frate cu jumate de an inainte, sa-l iau eu cu  amoru, si desi stiam, nu m-a dus capul sa-mi fac altfel miscarea), iar eu ajunsesem un fel de diva locala, curtata de toti, mai putin de el, care traia cu impresia, ca inca l-as simpatiza inca. Din compatimire, nu i-am zis ca am trecut de mult peste, lasandu-l sa creada ce vrea, probabil inca impresionat de miscarea mea directa.

Un gând despre „Frica de refuz

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s