Ca sa clarificam câteva lucruri

Ma întreabă un cititor ce nota mi-as da, la aspectul fizic. In prima faza, i-am răspuns printr-un comentariu, dar ulterior mi-am dat seama ca întrebarea, necesita un răspuns mai complex. Nu de alta, dar ca sa lamurim unele chestii, care mereu rămân neclare și in ceata, si probabil ca unii, care trec pe aici, au impresia ca ma sustrag de la adevăr, ceea ce nu e stilul meu.

In primul rând, nu sunt o frumusețe rupta in cur, dar arat bine, ca așa m-am născut, și mai ales, ma mențin foarte bine. Ce-i drept, de cateva luni nu am mai dat pe la sala regulat, dar recent mi-am tras un laser la moaca, care s-a reînnoit. Nu cred in creme și tratamente cosmetice, un fel de lâlâială ieftină de stors bani, dar cred in chestii concrete, cu am fi o ardere dureroasa și mirositoare a fetei, ca să-ți motivezi corpul sa producă celule noi, dar despre asta intr-un episod următor.

Mai cred și in faptul ca o femeie îngrijită, spălată, parfumata și îmbrăcată corect face diferența. Nu cred in poze, pentru ca eu arat diferit de la o poza la alta, dar in schimb cred in farmec/ sex appeal. Adica, pur și simplu sunt unii pe care i-ai fute, fara gargară adițională, și eu am făcut parte din categoria asta dintotdeauna. Cateodata chestia asta este foarte frustranta, din diverse motive, dar cu îmi zicea un gagiu, sunt multe femeilor ar care ar da orice, ca sa fie in locul meu. Nu sunt unica prin chestia asta, sunt doar in categoria ălora futabile, la orice ora din zi sau noapte.

Ca sa nu vorbesc in punga, prefer sa dau fapte. De când am intrat din nou pe Tinder, nu de mult, cu doua poze, asta de aici și una cu casca, am 145 de match neatinse și 51 de discutii deschise, majoritatea abandonate de mine, ca răspundeam cu anii. Și nu, nu sunt urâți de behăie gagii, sunt ok și chiar interesanți, pentru ca sunt selectivă. Partea amuzanta e ca, am prins și un roman de prin Amsterdam 😅, dar mai mult a primit like la misto. A abandonat băiatul sau poate l-am eliminat eu, nu mai știu și nici nu contează, pentru ca discuțiile erau prea banale. Cu ceva timp in urma, am intrat pe un nou portal, unde mi-am pus o poza in care mi-se vede fata. Am primit 154 de mesaje, dintre care 44 sunt nedeschise. E portalul clasic polonez si e plin de țărani și barbati care și-au pierdut parul după 30 de ani. Nu ma pot combina cu cheli total, asta e moartea pulii la mine.

Astea fiind spuse, as mai doar o chestie: va amintiți de filmele alea americane, in care o gagica misto rău de tot, își pierde vremea îndrăgostită de ceva rahat de bărbat, in timp ce vreun tip misto umbla după curul ei, gen Casino – ca îmi vine primul in minte? Ei bine, intr-un fel așa, gagica aia sunt eu.

Poveste de iarna

6 decembrie, Moș Nicolaie sau Mikulaș, cum se zicea la noi prin Ardealul cu influiențe maghiare, așa că m-am gandit sa fac si eu un cadou cititorilor mei, punând aici o poza cu mine, dacă tot mă întreabă lumea cum arat.

Eh, doar glumeam! Arat bine, neschimbată din vremea adolecenței târzii, moștenind genele de la parintii. În loc de asta, am zis să vă ofer un cadou mult mai folositor, o poveste de iarnă.

E o zi frumoasă de iarna, copacii sunt fără frumze si deasupra asfaltului înghețat, ușor crăpat și pe alocuri înfrumusețat de gropi, dacă stai în Romania, adie un vânt domol. Domol și rece, care îți usucă obrajii și-ți îngheață vârfurile degetelor. Te-a prins o răceală nasoală, așa că intri suflându-ți nasul într-o farmacie, ca să-ți cumperi vitamina C, Fervex și încă vreo trei tipuri de medicamente, pe care ți le-a recomandat medicul călduros, pe o foaie de rețetă colorată, cu intrucțiuni de folosire. Întinzi rețeta farmacistei, observând cu mirare că mâinile îți sunt crăpate de la frig. Iar ai uitat să scoți mănușile de la naftalină. Așa că, rogi farmacista să-ți recomande o cremă pentru mâini, neaparat bună. În timp ce porți un dialog banal cu ea despre beneficiile cremei, care accidental e și cea mai scumpă din ofertă, îți simți fața asprită, cu pielea rece și roșie, așa că o rogi să-ți dea și o cremă de față. Când te întreabă de care, îți amintești că, ai citit pe blogu uneia ceva faimoasă pe la București, un fel de vedetă locală sau poate o fi ceva bloggeriță cu influență, despre o cremă pentru față, specială pentru față, de marcă, cu efecte miraculoase și neaparat naturală. Farmacista îți spune că costă 99,99 de lei, tu strâmbi din nasul uscat și scoți cardul. Un minut mai târziu, ieși din farmacie cu medicamentele într-o pungulită de plastic, cu cremele în alta și ușurată de vreo 200 de lei, dar ce-s banii când sănatatea și frumusețea sunt pe primul loc.

Înainte să ajungi acasă și să te bucuri de produse, hai să vedem ce ai cumpărat. Mergem cu o lună înainte, într-o zi frumoasă de toamnă. Copacii încep să piardă din frunze, pe asfalt apar dimineața delicate crăpături de la gerul de noapte și un vânt domol începe să adie. Printre pacienți. în cabinetul doctorului tău preferat, își face loc o domnișoară drăguță, cu unghiile făcute și tocurile acuțite. Îi mulțumește frumos pentru întâlnire, îi prezintă noile produse pe bază de paracetamol, ideale pentru răceală, cu ambalaj frumos, ce costă de cinci ori mai mult decât banalele lor înlocuitoare și foarte ușor de înghițit. La finalul discuțieie îl invită pe respectabilul doctor la conferința trimestrială, cu bar deschis și hostese sumar îmbrăcate, ce care loc ca de  fiecare dată la un hotel de cinci stele. Înainte să iasă pe ușă, îi lasă câteva mostre de medicamente pentru familie și un bloc de rețete colorat pentru pacienți.

Peste drum, la farmacie, își face loc printre clienții clasici trecuți de cinzeci de ani, un domn mai tânăr, simpatic, îmbrăcat frumos, cu un mobilul într-o mână și o plasă plină de mostre în alta. O salută pe farmacista șefă cu respect și naturalețe, iar ea își lasă cafeaua să se răcească pe biroul din spate, în timp ce numără cu el la raft bucățile de creme pentru comandă. După ce termină comanda, domnul îi întinde plasa cu mostre, ca să se bucure și fetele de sărbători și o informează că, farmacistele au concurs până la Crăciun. Cele care vând cel puțin zece creme de mâini până la o dată exactă, primesc cadou un colet de Crăciun de la firmă, cu 2 creme de față și 2 de corp. Apoi îi reamintește șefei, să desemneze două fete pentru conferința farmaciștilor, unde vor primit o pregătire temeinincă în tainele ofertei lor minunate și cadouri de participare în produse.

Deasupra farmaciei e un biroul de media, PR cum se zice mai nou. Tocmai au un proiect nou, ceva cosmetice, așa că au încheiat un contract bănos cu o bloggeriță și o vedetă locală, să promoveze împreună o cremă de față. Crema cotă în producție 5 lei, așa că tot biroul a primit cadou câte două bucăți, ca să lucreze mai cu spor. Cuvintele cheie sunt: eficiență, natural și ideală pentru iarnă. Bloggerița bagă vreo trei article în care se declară cnvinsă de cremă, care-i chiar bună, și mai ales de preț, doar 99,99 de lei, deci e acceptabil. Vedeta e prinsă în câteva ipostaze sexy, în timp ce își întinde crema pe fată, în ciuda faptului că are machiaj pe obraji și mascara pe ochi. Pozele naturale vor apărea în numărul de iarnă a revistelor scumpe, alea pe care femeile moderne dau bani grei, ca să vadă în paginile lor reclame.

Ziua mea

Am ziua de nastere maine, dar atunci cand m-am nascut, la miezul noptii intr-o nopte friguroasa de decembrie, o moasa nu prea atenta, m-a trecut cu o zi in urma, asa ca o celebrez azi. Intr-o vreme o celebram pe cinci, dar dupa un timp a devenit prea obositor sa explic de fiecare data neconcordanta dintre realitate si buletin, asa ca am revenit la ziua de patru.

Mi-au trimis urari de dimineata prietenele din alte tari, copilul, fostul sot, fostul prieten si colegii de la munca. Am primit flori, ciocolata si alcool. Ma intreaba lumea cum celebrez, iar eu le raspund ca prin munca. Nu ma spetesc atat la servici, cat mai degraba pe un proiect personal. De celebrat, am celebrat deja in weekend, invitandu-mi amicii apropiatii din Polonia la un local misto, pentru un mic-dejun delicios sambata dimineata. Asta in loc de petrecerea clasica.

Cand eram mica imi doream de fiecare data sa adaug un an in plus la numaratoare, asteptand cu nerabdare clipa in care sa fiu majora si libera. In timp am inteles ca libertatea nu tine de ani si acum as scurta din ei cu placere. Parca am irosit prea multi intr-o vegetatie inutila.

Cu socialismul in oase

Discutam in urma cu cativa ani cu studentii (la care predam pe vremea aia) despre socialism si comunism, si in toiul discutiilor le-am zis ca in Poloania e socialism. Si-au dat ocii peste cap si au inceput sa fie confuzi, iar eu, ca sa nu mai intind inutilitatea disputei, m-am consolat ca sunt de la AWF (Academia de Educatie Fizica si Sport, desi erau la un profil de turism pe acolo, nu doar la dat cu capu’n minge).

Azi la serviciu primim un email de la cadre, HR cum se zice acuma mai fancy. Cica, toti copii angajatilor primesc cadouri de Craciun un card cu ceva bani pe el. Si s-a gandit firma sa incarce cardurile in functie de salariu. Nu, nu cum era logic, cu invers. Cine are pana in media firmei (undeva sub media tarii), primeste suma X, cine are peste, primeste X-20%.

Si, comentam situatia in departament, unde toti primim peste media firmei. Baietii, ca e ok, eu ca-i socialism, cu inceput de comunism, adica punem dupa putere si luam dupa nevoi.

Colegii, soc si groaza, se uita la mine mirati si controversati, la inceput cu argumente idioate ca stau eu in aia 20%. Le explic ca nu-i vorba de valoare, ci de principiu, copilul meu fiind discriminat, doar pentru ca ma-sa s-a straduit in viata. Dar nu, ei o dau pe a lor, ca eu oricum imi permit mai multe pentru copilul meu, de aia mai bine da firma la aia care nu isi permit.

Cu rabdare, le-am explicat ca eu provin dintr-un orasel de prin Romania, ca parintii mei nu si-au permis multe, dar eu m-am ambitionat, m-am motiva in viata, am invatat, ridicandu-ma pe propriile puteri. Am trait in Portugalia cu o bursa de 180€ pe luna, pe care am completat-o spaland vase la cantina, iar dupa ce, m-am mutat in Polonia, mai invatat o limba straina si am facut scoli, ca sa am un salariu mai mare ca media. Si, nu mi-se pare de fel corect, ca pe baza faptului ca eu am muncit si am anumite abilitati, care imi permit sa castig mai bine, copilul meu sa fie discriminat, ca eu ii pot oferi mai multe. Chiar ii ofer mai multe si il pregatesc mult mai complex decat altii, dezvoltandu-si de la o varsta frageda anumite abilitati, ca sa fie mai bun decat alti copii, ca sa castige mai bine in viata. Si pentru asta, nu meritam sa fim discriminati. Dupa ce mi-am tinut discursul cu ardoare, m-am uitat la fetele lor si aratau ca si cum ar fi primit o pula peste ochi, tot degeaba.

Unul a incercat sa explice ca, ar trebui sa fim oricum recunoscatori ca primim ceva, si sa nu mai comentam. La care eu i-am zis ca, situatia e cu atat mai grava, cu cat se intampla in mediul privat, unde ar trebui sa domine politica celui mai bun, ca daca la stat totul se bazeaza pe pomeni, aici ar trebui sa fie stimulata competenta.