Femeile care duc în spate relații dezavantajoase

Câteodată, noi, tipele astea mișto și cu inimă bună, avem niște obiceiuri foarte, foarte proaste. E ok să ai obiceiuri proaste așa în general, că mai toată lumea le are, dacă nu să dea cu piatra primul sfânt de pe aici. Unii duhănesc în draci, alții beau de sting, iar unii trag pe nas tot ce prind, deci câte bordeiuri, atâtea obiceiuri. Doar că nu e de loc ok să ai obiceiuri foarte, foarte proaste, iar la capitolul ăsta se califică obiceiul de cultiva relații foarte proste și nesatisfăcătoare.

Le vezi de multe ori în locurile publice, le poți observa în liniște acasă și asculta suspinele la telefon. Sunt tipele mișto, cu bărbați de căcat. Cazul clasic în care un el e acolo în relație, doar de decor și pentru câte un futai pasager, când o avea el chef și unde. Ea nu contează. Te uiți la ele, sunt frumoase, de treabă, de obicei au și banii lor, casa lor și viața lor, pe care o împart cu un căcățel rătăcit, care câștigă mai puțin, mănâncă mai mult, se crizează mai tare și nu l-a mai cumpărat ei o floare, din prima lună când s-au cunoscut.

Te uiți la ea, o observi sau o asculți, în timp ce se plictisește lângă acest efemer el, foarte concentrat la un joc pe calculator, la meci la TV sau la orice altceva decât ea. Nu au copii sau alte complicații, ba nu au chiar nici hârtii de nuntă, așa că te întrebi mirat, de ce matca cea frumoasă și harnică, nu i-a futut un șut în cur trântorului jegos?

Sunt femeile frumoase, deștepte, muncitoare, de treabă și ignorante în privința propriei valori, mușcate de frica singurătății și cu un film greșit despre ele derulat în minte. Ținte perfecte ale trântorilor de profesie, a sugacilor de bani și bărbaților crescuți prost, sunt ele, femeile care duc în spate relații dezavantajoase.

Am fost și eu o femeie din asta pe vremuri, când m-am combinat cu unul care lucra la CFR, în timp ce eu eram o studentă cu bursă și perspective, iar mai apoi cu un loc de muncă foarte respectabil, mai ales după standardele din România. La început, nu și-a dat pe față arama de trântor, frumușelul meu prieten, ca mai apoi, când eu duceam în spate o facultate și un loc de muncă, el să nu fie în stare, să-mi tencuiască o amărâtă de gaură în peretele de la baie. M-am despărțit rapid de el, când am înțeles că, frumusețea nu-i compensează lenea. Apoi am dat de unul obsedat de jocuri, dar nu la modul că se joacă de placere, ci la modul că își pierde nopțile, zilele și reorganizează prioritățile, doar ca să poată juca, cât mai mult. M-am jucat și eu cu el o vreme, până m-am plictisit și de joc și de viața cu el.