Undeva pe la începutul relației mi-a spus, explicându-mi firesc cu detalii și mai ales convingere, că se va întâmpla. L-am privit cu înțelegere pe omul din fața mea, deschis, comunicativ și onest, l-am auzit, l-am ascultat, l-am crezut și totuși, am ales să fac ceea ce fac oamenii îndrăgostiți. Conștient, am ales să cred că mie nu mi se va întâmpla.
Aș putea să aplic scenariul de mai sus cu încredere majorității relațiilor adulte și asumate în care partenerii comunică, căci de cele mai multe ori bărbații asumați și conștienți le spun femeilor ce se va întâmpla, cum se ajunge acolo și ce va urma. Doar că, ele refuză să creadă. Uneori mânate de vanitatea că sunt diferite și că, cu ele, împricinatul nu vor urma aceleași intrigă, deja aplicată și jucată de alte consoarte ce i-au trecut prin brațe. Alte ori, din proastă naivitate, construită pe bucăți de bine și arome de amor ce nu a apucat încă diluarea în apa rece și tulbure a realității.
Nu am scris eu scena, este clasică, dar am jucat-o cu un succes fabulos de dureros în ultimele două relații, care deși diferite ca specii ale genului au conținut cu precizie acest element.
Căpşunăriţa 
Hahaha, caruselul dragostei, hopa sus, hopa jos.
Ejti de coma draguta duoamna cum sari de la incredere relaxata la disperare frustrata in perioade asa scurte de timp & repeat.
Trebe sa se fi stricat iar cutia de viteze, si „partenerul” de futaciuni nu vrea sa sa alerge cu masina la regulat de mecanici ca apoi sa il reguleze „partenera” la cap ca de fapt nu i s-a rezolvat problema, ca a costat prea mult, ca etc.
Pai nu e lojic, de ce sa nu reguleze ea mecanicul direct si sa trebuiasca sa si-o mai ia pe coaja si middle man -ul inocent. Pe urma, belea sa vezi daca nici nu i se mai scoala, nici macar la bici si catuse si uite asa se alege duoamna cu inca o jucarie stricata.
ApreciazăApreciază