Cămașă necălcată

Anul acesta am petrecut Crăciunul în noua casă. Am gătit împreună 12 feluri de mâncare de post, și după-masă, ne-am așezat alături de copii și tatăl prietenului meu la masa de Wigilia. După ce am mâncat și am deschis cadourile, ne-am făcut și o poză de grup în fața bradului, ca să o trimitem prietenilor.

”Arați foarte frumos, mi-a scris o prietenă, dar gagiul tău are cămașa necălcată”. I-am răspuns că nu a mai fost de mult taică-său pe la noi să-i calce cămășile.

“Poftim, 🤔”, a fost reacția ei. ”Taică-său îi calcă hainele, este un hobby de-a lui, îi place să facă treaba asta ca să se simtă util la pensie”, i-am explicat eu mai detaliat, asigurând-o că nu am de gând să-i calc eu cămășile.

”Dar, știi ce ți s-ar spune în România”, mi-a dat ea replica.

”Știu”, am râs, amuzată dar și întristată de patriarhatul românesc, subliniind că eu nu mă orientez după astfel de reguli și nici nu am nevoie să mă transform în menajeră pentru altcineva. Nu de aceea am mers la școală, ca să mă educ, și nu de aceea merg la muncă și câștig banii meu, pentru ca apoi să vin acasă și să fac curat după un bărbat matur și apt de muncă. În același fel ca și gagiu meu, și eu am un serviciu, un copil de crescut, gătesc și curăț în casă în limita posibilităților, cot la cot cu el, dar nu consider că este de datoria mea să-i calc cămășile sau să pun osul la treburile domestice mai mult decât el, dacă nu am chef să fac treaba asta. De parcă, când mergea la întâlnirile de pe Tinder, îi călca altcineva cămășile 🤣.

Un bărbat poată să-și calce singur cămășile, își poate găti și curăța după el (și alții), iar dacă îi trebuie o menajeră sau o femeie de serviciu, poate comanda astfel de servicii, nu este nevoie să se transforme prietena, partenera sau soția lui în gospodină. Din experiența mea, analizând la nivelul educațional și cultural al bărbaților cu care eu am intrat în contact, nu am văzut până acum nici un bărbat care să respecte sau să-și iubească mai mult o femeie pentru că-i menajera sau bucătăreasa lui, ci mai degrabă să o înșele mai la greu. Ironic, cu cât nivelul educațional al bărbaților cu care am intrat în contact era mai scăzut, cu atât pretențiile lor menajere erau mai exagerate, în schimb cei educați nu manifestau astfel de cerințe sau așteptări.

Trist însă cum în România societatea are așteptări menajere de la femei, iar ele încă se propagă din generație în generație. Nici nu trebuie să caut departe, căci frate-meu a mărturisit mai în glumă, mai în serios că doar eu am beneficiat de serviciile lui de bucătar talentat pe vremurile studenției noastre, căci de când are nevastă nu a mai dat pe la cratiță. Azi vară, la maică-mea acasă, după ce prietenul meu i-am spus că el face omleta la micul dejun, pentru că eu nu știu să gătesc, ea s-a scandalizat, întrebându-mă agresiv ”De ce te faci proastă?”, de parcă nivelul meu în bucătărie mi-ar trasa deșteptăciunea sau prostia. Știu să fac o omletă, dar nu mai vreau, iar dacă bărbatului de lângă mine îi face plăcere să gătească, cu atât mai bine. Gătește, asamblează mobila și dă cu mopul…

”Apropo, i-am zis prietenei tale că tu nu ai dat cu noul mop pe care îl avem din august?” m-a întrebat el, după ce i-am povestit de îndatoririle călcatului cămășii în societatea românească.

7 gânduri despre „Cămașă necălcată

  1. Eu am o teorie că bărbații care au pretenții de casă și masă așa au fost obișnuiți, iar pentru ei e normal ca atunci când ajung acasă să aibă o farfurie cu mâncare caldă – dar orice învăț are și dezvăț. E important ca un bărbat să vadă ce înseamnă ciorba, șnițelele și călcatul hainelor, iar femeile să-și poată dezvolta personalitatea fără să fie cenușărese. E mai ușor să faci asta în ziua de azi și trebuie doar să știi ce vrei de la viață.

    E normal ca bărbații educați să nu caute gospodine, că vor un partener, nu o menajeră. Iar femeile puternice și independente pot scoate bărbații la restaurant, nu trebuie să gătească (evident și invers). În 2023 poți comanda aproape orice acasă dacă ce ține de gospodărie te oprește din a trăi viața pe care o dorești. E păcat doar când dezbraci femeia/bărbatul de îndatoririle specifice sexului și nu rămâne nimic, acolo e problema.

    Din păcate pe familiile tradiționale nu le mai schimbi, iar dacă nu vrei să auzi anumite lucruri trebuie să te rupi de ei (dacă poți și vrei). Sau zici ca ei, faci ca tine, cel puțin cât te țin nervii.

    Apreciază

  2. @dam167 – s-ar putea ca teoria ta sa fie adevarata, mamele casnice cocoloșindu-și mai cu ardoare puii :). Cât despre familiile tradiționale, mie personal mi-e greu să zic ca ei, chiar dacă fac ca mine. Multe dintre obiceiurile mele și cele tradiționale se lovesc cap în cap la nivel zilnic 🤯

    Apreciază

  3. Partenera actuala are multa scoala si are un job destul de impresionant, cu titlu frumos si sute de subordonati, dar calcatul camasilor e responsabilitatea ei. Nu o face ea, o face menajera, dar ea e responsabila sa avem menajera si sa o plateasca, eu asigur fondurile. La fel si mancarea.

    Asta nu inseamna ca sunt cocolosit, chiar deloc, eu muncesc mai mult decat ea prin casa, fiecare are partea lui de responsabilitati. Nu ma simt deloc deranjat sa ma ocup ca masina ei sa fie in stare buna de functionare, ca toate echipamentele din casa si din curte sa fie intotdeauna intretinute (si sunt al naibii de multe), sa repar si sa imbunatatesc constant lucruri si astea le fac pentru ca e treaba mea, asa cum camasile sunt treaba ei. E o impartire a sarcinilor care nici macar nu a trebuit discutata vreodata, asa a fost si in familia ei (cadre medicale) si in a mea (ingineri). Maica-mea chiar era feminista de prima generatie, nu poate fi acuzata ca mi-a facut viata prea usoara.

    Cu o asemenea atitudine e greu de inteles de ce un barbat ar trai cu o femeie. Sexul e la liber in zilele noastre, mai mult decat putem face fata (pentru cei care nu mai au 15-20 de ani), o femeie pe post de mobila prin casa si fara responsabilitati e cam inutila. Nu stiu de ce dar parca tipul tau e ceea ce se numeste in romana pampalau, e doar o impresie dar destul de puternica.

    Apreciază

  4. Tu nu stii despre ce vorbesti. Impartirea responsabilitatilor bazata pe posibilitatile tipice ale fiecarui sex si confirmarea lor de-a lungul catorva mii de ani e ceea ce numesti tu „indatoririle trasate de societate”. Logic fail.

    Apreciază

  5. „Posibilitățile tipice” au fost stabilite și în lipsa educației de-a lungul a mii de ani. Femeile nu mai trebuie să arunce cu sulița după zimbri, iar dacă vor să facă altceva decât treburile casnice n-ar trebui să li se pună piedici. Fiecare are dreptul să-și aleagă un partener care-l completează, nu e nici un bărbat obligat să stea cu o femeie care are altă viziune despre viața de cuplu.

    Eu am crescut într-o familie în care erau mai puțin importante felurile de mâncare, cămășile și prăjiturile, au contat cărțile, muzica și pasiunile în general și zău că n-am pierdut nimic din povestea cu responsabilitățile. Nu sunt mai puțin bărbat dacă mai calc o cămașă și nici ea mai puțin femeie dacă merge cu mașina la service.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s