Categorie: din alt film – texte paralele

Amanți

~ Căpşunăriţa ~ 3 comentarii

img_3733

Drumurile de peste ocean sunt largi și pustii. Bagi kilometrii pe ele în timp ce meditezi la cât de îngust privești viata, la cât de mică și închisă este lumea ta. Dar, se deschide ea, cu voință și prin muncă, multă muncă mentală cu tine și cei care te înconjoară, munca de Sisif, care nu se va termina niciodată și de cele mai multe ori nu duce nicăieri, pentru că mereu pornești totul din același loc.

Am ajuns să trăiesc și experiență asta, împărțind cina generoasă și delicioasă cu amantul și nevastă-sa. La masă zâmbete, discuții și alte abureli sofisticate. M-am simțit și mică și măreață în același timp, într-un amestec mai mult amar decât dulce. Când auzi că nevasta a primit un G Class, în timp ce pe tine te hrănește cu eșarfe, fie ele și de la Hermes, îți dai seama care este distanța reală dintre voi doi, și mai ales dintre voi două. Apoi îl simți cum se freacă de tine accidental și totuși public, cum se așează inocent în spatele tău ca să fie prins în cadru lângă amantă, în timp ce nevasta e abandonată la celălalt capăt al pozei. Dar nimic nu te mișcă din amorțeala zâmbetului fals tatuat pe față de calmantele luate la prima oră a dimineții, decât cuvintele lui neutre, ce îi creionează planurile pentru următoarele luni, intensiv umplute de activități și dureros de goale de tine. Lacrimile îți stau să-ți plesnească în ochi și o tristețe amară îți cuprinde inima. Și atunci zâmbești. Fals, artificial, dar zâmbești. Este singura ta armă.

Iți tragi doua palme mentale, deși le-ai prefera fizice, inghiți amar căcatul și mergi mai departe. Apoi, cândva vine și momentul acela de intimitate în care sunteți singuri și vă îmbrățișați ca doi nebuni, lipindu-vă corpurile, frunțile și orice părticică de piele posibilă unul de celălalt. El îți spune ca s-a îndrăgostit de tine, tu îi confirmi afecțiunea ta și sunteți gata să dați cu capul de pereți, ca un berbec venerabil și un săgetător pur sânge. Doar că despărțirea se apropie, orele trec in defavoarea voastră, minutele se scurg necruțător și înainte să apuci să te aduni după îmbrățișarea lui pofticioasă, intri în aeroport, faci check in-ul spre o alta lume, te pui pe un scaun și… asta a fost. Te așteaptă vreo opt ore de zbor, ca viața să poată pune între voi 6 653 de km, iar el se întoarce spășit la nevastă.

Pe când te trezești din euforie ești deja într-o altă lume, lumea ta fără de el. Iți tragi un Aperol Spritz, bagi un articol pe blog și îți vine să fuți doi pumni în perete. Doare, doare prea tare si nu mai est amuzant deja.

Comparație

~ Căpşunăriţa ~ Lasă un comentariu

todd-macdonald-a__ln6GKt6Y-unsplash

Photo by Todd MacDonald on Unsplash

L-am întâlnit cu două zile înainte să plec în State la întâlnirea cu amantul meu prosper și mai în vârstă decât mine cu 10 ani. Am fost împreună la o cafea, pe care am plătit-o eu, ca un fel de revanșă pentru întâlnirea la care anterior nu m-am prezentat. Am discutat nu mai mult de douăzeci de minute. El se grăbea să-și aducă mobilierul de la Ikea, iar eu eram cu mintea pe jumătate urcată într-un zbor de douăzeci de ore spre Las Vegas unde mă aștepta celălalt.

Diferența de 16 ani dintre ei se simte în calitatea și culoarea pielii, una este albă și pistruiată, iar cealaltă întunecata și cicatrizată, una fină și proaspăta, cealaltă-i  aspră și matură. Contrastul apare și la atingere, părul unuia fiind des și moale, viu colorat de fire blonde, în timp ce al celuilalt tare, gros, negru și presărat pe alocuri cu alb.

La pat unul este mai dotat, o are mai lunga și mai groasă, dar este mai puțin implicat, mai puțin atent ori darnic, mult mai creativ în schimb, practicând orgasmele brutale și gălăgioase. Celălalt este mai puțin dotat, mult mai dedicat, mai senzual, se termina pe modul încet, dar mai repede și îi place să lungească preludiul cu pasiune și dăruire.

În discuții unul este la nivel, versat, glumeț și pus mereu pe șușotii. Putem vorbi câte în lună și-n stele, nu ne plictisim să conversăm, putem dezbate orice subiect, iar ca și cuplu ne corelam și ne coordonam perfect, împărțind excelent între noi sarcinile și atribuțiile fiecăruia, ca să fim mereu câștigați în toate situațiile. Ne simțim reciproc și ne completam excelent indiferent de conjunctură, având fiecare abilitățile extra ce-i lipsesc  celuilalt. Ne plac lucrurile similare, luxul de bun gust și mâncare fină.

Cu celalalt discuțiile sunt puerile, avem păreri similare, dar aplicarea este total diferită. Cei șase ani care ne despart, plus experiența mea mai bogată își pun amprenta asupra viziunii noastre despre viață, nevoie și posibilități. Privim din unghiuri opuse lumea și multe probleme cu care el se zbate sunt niște prostioare de mult depășite de către mine. Între noi domnește o stare a lucrurilor nespuse, eu evitând să îi dau răspunsuri sincere, ca să nu-i rănesc orgoliul, iar el se abține să fie direct, de teamă că mă oftic, încercând să-mi citească în fiecare grimasă a fetei lucrurile nespuse.

Unul e liber, fără obligații și sărac, în timp ce celalalt este legat prin toate lanțurile posibile și imposibile de două neveste și-o ceată de copii, obligat să producă, ca să-și poată menține imperiul viu. Unul mă înțelege și-l înțeleg, existând intre noi o comunicare telepatică, în timp ce cu celalalt mă simt ca într-o ceata a comunicării, în care fiecare dorește să se exprime direct și concret, dar se reține, mânat de teama că răspunsul lui nu ar fi pe placul persoanei care-l ascultă.

Ciudat cum am ajuns să mă fut cu două opusuri. Pe de o parte un prof de sport cu apartament de 15 metri pătrați, ce câștigă cu salariul și joburile adiționale mai puțin decât mine și mă invită la o pizza cu promoție, de cealaltă, un afacerist bogat ce mă răsfață cu bijuterii de la Tiffany, restaurante cu stele Michelin și hoteluri de cinci stele.

Când știi că te afli în compania greșită

~ Căpşunăriţa ~ Lasă un comentariu

glass-602889_1920

Image by Tommy Takacs from Pixabay

Foștii socri sunt genul de oameni cu care stai de vorbă fără să te întrebi ce cauți la ei în casă și pentru ce mănânci cu ei la masa. Trăiesc bine, sunt educați, cultivați, experimentați și inteligenți, iar discuțiile pe care le poartă se extind la orice subiect, care v-a fi analizat cu o anumită doză de obiectivitate, fără prea mari frustrări ori concepții învechite și nici un caz prin filtrul a ceea ce spun vecinii. Din păcate am ajuns să ne spălăm urât câteva rufe murdare, însă apreciez la ei o anumită cultură, deschidere și educație.

După ce m-am separat de familia poloneză a fostului soț, am avut la scurt timp o tentativă de-a mă readopta într-o familie nouă, ce venea la pachet cu noul iubit. Nu le-au convenit de la început că eram divorțată și cu copil, dar ca urmare a unor lungi și complicate intervenții din partea gagiului de a fi acceptată, am fost până la urmă invitată de părinții lui la ei acasă de Crăciun. Anticipat, le-a trimis câteva cadouri frumos împachetate, pe stilul din fosta familie, dar mișcarea nu a mers, pentru că ei nu-și făceau cadouri de Crăciun și s-au simțit mai degrabă obligați să-mi ia ceva la repezeală, decât bucuroși.

La masă, după prânzul tradițional cu rață, ne-am așezat la un pahar de vorbă, subiectul local fiind bârfitul neamurilor lor și generalități subiective în care părerile și viziunile noastre despre lume s-au ciocnit. Mărul discordiei l-a reprezentat bătaia administrată copiilor, care în opinia mea nu are justificare, iar în a lor este o formă de educație. Mi-am dat seama că le-am atins o coardă sensibilă afirmând că, părinții ce-și bat copii o fac din frustrare pentru propriile lor nemulțumiri din căsătorie și față de partener. Ardoarea cu care tatăl iubitului s-a grăbit să-mi combată teoria, afirmând mai mult pentru el, că a fost fericit cu nevastă-sa toată viata și când și-a bătut băiatul, mi-a confirmat doar ceea ce spuneam. Știam de la iubitul meu că taică-său a înșelat-o pe maică-sa, iubind cu ardoare în tinerețe pe alta. Dar, cum pe vremea respectivă (și pe alocuri încă în timpurile curente) divorțul era similar nu doar cu  abandonul nevestei, dar și al copilului, el a luat decizia să rămână în căsătoria nefericită de dragul copilului.

Lipsa de sinceritate și obiectivitate m-a dezamăgit, însă toleranta mea a ajuns la punctul critic într-un moment de liniște, după un căscat uriaș cu dinții știrbi și cariați ai mătușii iubitului meu, urmat de îndesatul tacticos al cămășii și al pulovărului în pantaloni. A fost clipa în care am simțit că mă lovește o măciucă fictivă în cap și am început să mă întreb, de ce mă simt atât de străină cu acești oameni, jenată cumva de prezența mea acolo, extraterestră printre ei. M-am găsit profund deranjată de primitivismul lor, de frustrările amestecate cu invidie pe care le cultivau față de oamenii mai avuți ori proprietari de afaceri, și superioritatea falsă pe care o afișau față de mine.

Nu mi-a plăcut vizita și în cele din urmă m-am predat realității, acceptând că nu sunt destul de bună pentru fiul lor, încă puternic dependent de opiniile părinților la 30+, fără casa lui și șofer pe mașina părinților, făcând mea culpa din fițele mele de buziness lady, doamna doctor independentă financiar, descurcăreață, tânără și frumoasă, cu casa și mașina mea, și probabil un salariu mai mare decât al potențialul socru auto știutor.

În loc de cadou de despărțire, le-am lăsat fiul să mă părăsească, motivat de lipsa mea de empatie pentru crizele lui personalizate și fără efect, manifestate regulat, pentru a-mi atrage atenția și a-mi forța mâna ca să ne mutăm împreună.

Un alt EL

~ Căpşunăriţa ~ Lasă un comentariu

heart-1463424_1920

Image by Dimitri Wittmann from Pixabay

Mi-am dat seama că mă ascultă când mi-a spus că am repetat de trei ori același lucru. Da, am obiceiul acesta, de-a repeta lucrurile cu alte cuvinte, pentru a le accentua în mintea interlocutorilor neatenți, însă el a observat asta cu voce tare.

M-a oprit din discursul meu filosofic despre divorț, când de obicei mă aprind ușor, ca să-mi spună că gata, a trecut si acum să vin la el să mă îmbrățișeze. M-am șocat pe loc, am tăcut și m-am executat. În următoarele patru ore nu am scos decât sunete abia perceptibile și câteva cuvinte, fără propoziții însoțitoare.

După orgasm m-am înghemuit lângă corpul lui fierbinte, cuprinzându-mă cu mâinile lui calde ce mă mângâiaseră în prealabil în cele mai ascunse puncte ale erosului meu, pe care nici măcar nu eram conștientă că le posed. Întinsă acolo, în siguranța îmbrățișării lui, mi-am început tortura mintala a simțurilor amorțite de oboseala și incapabile de somn. După vreo trei ore m-am dat jos din pat cautând frenetic melatonina și explicându-i pe întuneric că de la zborurile dese nu pot să dorm noaptea. În mirarea lui am repetat explicația, ne lăsându-ma inima să-i mărturisesc că de fapt nu suport intimitatea, care mă irită mai mult decât ma consolează si pe care o mimez ca să obțin sexul. Nu am vrut să-i spun că  de un an de zile nu mai pot dormi în pat decât cu un singur bărbat, doar ca acela este departe acum și probabil se trezește lângă altcineva, în timp ce eu încerc cu greu sa adorm lângă el.

A doua zi, după ce a plecat, am plâns. Mi-a curs o tura de șiroaie peste obraji în timp ce răceala mea protectoare se fisura sub povara iubirii neîmplinite.

Vizita

~ Căpşunăriţa ~ Lasă un comentariu

mae-mu-aZfMW0hSnQI-unsplash

Photo by Mae Mu on Unsplash

Când un bărbat cu care ai împărțit ceva mai mult îți aduce cadou de ziua ta o sticlă de alcool, poți să fii sigură că tot ce ați împărțit, împărțit a rămas.

Cam am văzut sticla, am știut că-i ceva în neregulă, iar după cuvintele cordiale am trecut la subiectele cu greutate. Mi-a povestit despre prietena lui curentă, cu un nume similar cu al meu, cu aceeași culoare a părului și o statură similară. L-am întrebat dacă fute și la fel de bine ca mine, iar el a răspuns evitând răspunsul că nu-i o competiție. Doar eu pot să-i dau replica, că-i pentru mine, de fiecare dată. Pentru mine totul e o competiție. I-am mărturisit că sunt geloasă, nu pot să nu fiu, iar ca să-l fac și pe el gelos, i-am povestit fărâmituri din aventurile mele. A căzut sugestia de un trei cu prietenă-sa, la care el a răspuns că-i deschisă.

Închizând ușa în urma lui m-am întrebat de ce nu pot să-mi pierd foștii iubiți în pace, măcar pe ăia, cu care știu sigur că nu vreau să mai fiu?

Prima dată în Dubai

~ Căpşunăriţa ~ Lasă un comentariu

Te trezești in paradis și tot ce simți e o durere acută, un spațiu gol pe care nu poți să-l umpli. Privești indiferent atracțiile locale, minunății ale acestei lumii și surâzi obligatoriu la favorul pe care ți l-a făcut viața. Este frumos să călătorești și să vezi lumea. O fi plăcut să te trezești la etajul 43, dar dacă patul este gol și la celălalt capăt al firului nu mai e El, toate minunățiile lumii nu mai au gust. Cumva, aici, acum, decizia de-a o rupe cu El, nu-mi cade bine la stomac.

Știu că sunt fraieră și că, până la urmă toate iubirile trec, dar cumva momentul acesta de dor și lipsă doare enorm, de fiecare dată, la fel de intens. De data aceasta, doar panorama este mai frumoasă. Măcar sufăr cu stil.

Schimbarea doare

~ Căpşunăriţa ~ Lasă un comentariu

markus-spiske--3ia78f62RM-unsplash

Photo by Markus Spiske on Unsplash

Nu a fost foarte deștept din partea mea să mă încurc și mai ales să mă îndrăgostesc de unul luat, dar căcaturile se mai întâmplă. Să dea prima inocentă cu piatra! Am ținut-o în saga asta mai bine de un an, dar mi-a convenit. La început, când am fost și eu măritată, cel puțin în acte, amantul la distanță și fără complicații a fost ideal. A venit la pachet cu un ambalaj de lux, senzații tari și experiențe total diferite de ce trăisem eu până atunci. Iar, sexul a fost cel mai bun din viața mea de până atunci. Mi-a convenit de minune și mi-a plăcut, de aceea am acceptat relația și cu neajunsurile pe care le oferea.

Asta până ieri, când am schimbat foaia. Era timpul să înfrunt adevărul și fiind conștientă că orice continuare nu însemnă de fapt decât prelungirea inutilă a inevitabilului, i-am declarat iubirea și l-am informat că drumurile noastre se despart. Pe când îmi compuneam creația m-am cam smiorcăit, mai ales ajungând la cuvintele sincer de dureroase „Kocham Ciebie”.

Îl iubesc, enorm, însa mă iubesc și pe mine, iar pe lângă iubire, am început să-mi ofer și respect, despărțirea de el făcând parte din acest capitol. Eu, la cărțile mele de iubire obișnuiam să scriu doar un capitol, cel cu iubirea, pentru că era cel mai convenabil și ușor de scris, uitând să-l adaug și pe cel cu respectul. Aveam vagi zvâcniri pentru respect, dar instabile și de obicei derulate după ce faptele erau consumate. De data aceasta, m-am decis însă pentru o schimbare majoră, întorcând foaia, ca să văd ce-mi rezervă partea cealaltă a cărții. La finalul primului capitol ajunsesem preș, într-o căsătorie nefericită, cu un soț abuzator. Mi-a trebui multa putere și mult curaj să mă ridic, dar am făcut-o, așa că nu mai plănuiesc să mă fac din nou preș.

Marea majoritate a nefericiților în căsnicii se complac, compensând cu atracțiile de duminică. Le doresc mult succes, căci eu nu mai am nici milă și nici răbdare pentru ei. Am fost acolo, dar am ales să fiu liberă și fericită prin forțe proprii, pierzând și familia, și confortul, și bani, și prieteni și statut social. Mi-am băgat picioarele în ele toate, pentru că am doar o viață și nu vreau s-o irosesc degeaba.

PS: verificam pulsul: doare!

Divorțul și prietenii de familie

~ Căpşunăriţa ~ Lasă un comentariu

img_6580

Nu-i nimic mai simpatic decât caftitul verbal de la fostul soț, dimineața pe stomacul gol, ca să-mi reamintească, cum stă treaba cu abuzul emoțional și verbal. Asta, în cazul în care, aș fi uitat, ceea ce-i puțin probabil. Nu am uitat, doar pusesem amintirile la conservat, ca pe o slănină la macerat în butoiul cu sare, numai bună de scos la momentul oportun, când o poți digera fără pâine. Cafteala a venit la fix, tocmai în ziua în care meditasem de dimineață, în lipsa somnului, la lipsa amicilor în cupluri din viața mea sociala curentă. Mă gândeam cu o urmă de tristețe, cum brusc nu mă mai invită nimeni la zile de naștere, ale lor sau ale țâncilor sau la petreceri date în jurul mesei, fiind brutal ștearsă de pe lista musafirilor poftiți din viața tuturor cuplurilor pe care le frecventam regulat împreuna cu fostul soț. Bineînțeles că, el a rămas pe listă și treaba asta mă râcâie, admit, întrebându-mă dacă o fi de-a lor sau poate doar de gen masculin? Ori, poate oi fi eu vreo scorpie nemiloasă, de care se bucură că au scăpat în sfârșit. Ciudat însă că, femeile din cupluri susțineau prietenia noastră individuală, când timp am fost măritată, de unde și surprinderea mea pentru răceala lor brusca după separare. M-au eliminat inopinat și dureros, probabil crispate de frică, că mă apuc să le futr bărbații, acum că sunt liberă de contract.

Pe când meditam eu mai aprins la lipsurile și plusurile vieții de divorțată, mă sună fostul soț, ca să-și verse năduful pe mine, crezând în mintea lui limitată că suntem încă, căsătoriți. Glasul lui, tonul vocii și cuvintele pe care le știu pe de rost mi-au reamintit ce norocoasă sunt că am scăpat de el și din iadul vieții pe care o duceam împreună. Mi-am șters meditația inutilă cu un zâmbet ironic și i-am dat dracului pe foștii prieteni de familie, în timp ce-mi îndesam casca în bagajul spre Las Vegas. Îi voi saluta în curând pe toți din piscina de la Bellagio, și-n rest să-i sugă șosetele.

Amante

~ Căpşunăriţa ~ Lasă un comentariu

heart-1463424_1920

Image by Dimitri Wittmann from Pixabay

Se zice că, femeile ce accepta să fie amante au stima de sine scăzută, de aceea se complac în aranjamente ce le pune din prima pe poziția secundă. Poate că-i adevărat, deși experiența mea în domeniu este limitată, sau poate că pur și simplu nu au chef de relații avansate.

Prima oara, am fost pe locul doi într-o relație în adolescentă, când am dat peste un băiat cu  o prietenă oficială, dar care insista să ducă regulat la plimbare printre blocuri. Aveam 14 ani iar Vali mă aștepta regulat la scara blocului, ca să plimbe nu prea departe de casă, pe străduțe întunecoase, unde  mă săruta și mă pipăia de mama focului. Venea tot la câteva zile să mă cheme la plimbare și câteodată mai trimitea copii din clasele mai mici să mă cheme la alt etaj al școlii, ca să nu-l vadă nimeni de la el din clasă când se întâlnea cu mine în pauze. Nu prea i-am dat importanță, acceptându-l mai mult așa, ca pe un băiat interesat de mine, ce nu mă preocupa prea tare.

A doua oară am pornit pe poziția secundă în facultate, când un universitar rebel, invidios și frustrat rău, cu prietenă acasă, mi-a cântat sâmbetele câteva luni bune, până am cedat  combinației fatale de profesor peste studentă. M-am simțit amantă când am ajuns la el acasă și am văzut pe jos împrăștiate jucăriile copilului prietenei lui din altă căsătorie. Am vrut să plec, dar era prea târziu, iar el s-a terminat înainte să apuce să înceapă. Nu i-a luat mai mult de două zile ca să se laude cu performanța lui cunoștințelor comune, pe care eu am negat-o de jenă. Nervos, m-a prins într-un moment de intimitate și ofticat probabil pe negarea mea, m-a plesnit peste față, cadou de despărțire. M-am simțit oribil, mai ales după curtea asidua pe care mi-o făcuse luni de zile. Am realizat ulterior ura jegoasă și frustrarea pe care o purta în el, iar când a întins mâna asupra mea, i-am văzut în ochi vulnerabilitate, goliciunea și durerea. Am fost șocată, mi-a fost și milă de el, dar nu am reacționat. S-a însurat repede cu prietena pe care a înșelat-o, iar peste ani l-a înșelat și ea pe el, ulterior divorțând. Ne-am mai întâlnit accidental și de fiecare dată m-a privit cu ură fără să spună nimic.

A treia oara când am pornit din plan secund am decis să o fac ca lumea, așa că am devenit amanta cu acte in regulă, nu doar cu oferta, dar și cu pretențiile. Carpe Diem!

Despre sex și inhibare

~ Căpşunăriţa ~ Lasă un comentariu

tongue-394965_1920

Image by Bellezza87 from Pixabay

O discuție de 30 de minute, m-a făcut să realizez cât de inhibată sexual sunt cu adevărat. Nu că, m-aș fi considerat foarte emancipată, dar constrângerile mele mentale au fost de-a dreptul puerile, în contextul în care ador sexul, am nevoie de el și sunt foarte dezinvoltă odată ce ajung în pat (cu anumite persoane), ba chiar am tendințe ușor perverse.

Luând-o cu începutul, trebuie să admit că nu am beneficiat de nici o discuție constructivă în materie de sex întreaga mea adolescență, în care am trăit cu „frica” de a nu fi virgină și sunt amenințarea sindromului „dezvirginatei părăsite”. Exista legenda asta printre adolescentele frumușele ale generației mele că, vine un Făt-Frumos pe cal alb, te fute și te dezvirginează implicit, ca mai apoi să te lase cu ochii miorlăiți în soare și cu mucii în batistă, până la adânci bătrâneți, tristă și dezonorată.

Pe la vreo 16 ani am primit primul meu sfat serios în materie de sex de la o prietenă mai mare cu trei ani și care îmi dorea binele. Mi-a explicat ea frumos, din înțelepciunea populară citire, cum stă treaba cu relațiile, sexul și virginitatea. Atunci când la această vârstă fragedă există un el, prietenul meu, care băiat fiind are nevoie de sex, să nu-i dau, pentru că eu trebuie (cu imperativ!) să rămân virgină. În schimbul mândriei mele nepătate, el, băiatul cu hormonii activi, are voie să viziteze alte exemplare feminine, mai ușuratice. Mi-a explicat convinsă că, asta-i calea cea mai bună și sănătoasă, pentru că doar așa mă voi mărita virgină! Ecuația excludea nevoia mea de sex, o rușine de altfel pentru o fată, și nici nu a consolat-o prea tare pe amica mea, când iubitul ei frumos, cu care își făcea planuri mărețe de măritiș, a lăsat-o pentru o vecină de-a lui mai ușuratică, pe care a luat-o și de nevastă.

În rest, grozav sfat! M-a ajutat și mai mult să mă inhib, simțindu-mă rușinată de propriile nevoie,  iar la beție și în contextul favorabil desfrânării, am ajuns să mă comport ca ultima târfă, dar fără sex. Nu mă culcam cu nici una dintre victimele mele, bărbății pe care îi excitam până se urcau pe pereți, și care m-am fi strâns pe loc gât pe loc, nervoși că-i fraieresc. Ca o gagica miștocară ce eram, cu tupeu și priză, m-am combinam platonic cu o mulțime de băieți, foarte mulți, inutil de mulți, dar nesatisfăcător, pentru că-mi refuzam de fapt mie ceea ce-mi doream.

Pe la 17 ani am ajuns în sfârșit, să mă duc până la capăt. A fost un futai de dezvirginare cu un bărbat de care nu eram îndrăgostită și nici nu-mi prea plăcea în mod deosebit. Am fost bucuroasă că s-a terminat, și sexul, și relația, părăsindu-l cu brio și fericită că am scăpat de sindromul dezvirginatei părăsite. Dar, cum de ceea ce ți-e frică nu scapi, m-am îndrăgostit teribil de al doilea tip cu care m-am futut și nu l-am putut uita până nu am ajuns la facultate și am început o relație mai normală și sexuală cu altcineva. Din educația mea liceală în materie de sex îmi amintesc șocul pe care l-am avut când, la final de bac, am aflat că o colegă urâțică din banca din față este însărcinată, și a mai și decis să păstreze copilul.

Am început să mă educ sexual cu primul prieten adevărat, din facultate, cu care am avut primele orgasme. A fost frumos la început, cât timp eram naivă și nu realizam că el umblă în paralel și pe altele cu pula lui mică și neloială. Către finalul relației eram atât de obișnuită cu faptul că mă înșală, că mi-am dat seama că o face doar pe baza unui zvon, cum că amica unei amice și-ar fi tras-o cu el, iar după tipa a afirmat că nu-i prea dotat în pantaloni. Am știut că-i el, fiind deja eu expertă în mărimea pulii, după ce-i urmasem și eu exemplul.

Cu fostul soț, sexul a fost prost de la început, ulterior s-a mai ameliorat, a avut câteva scăpări bune, ca să se strice total la final. Țin minte și acum prima partidă, când am realizat că nu ne potrivim de fel, fiecare mișcându-se în ritmul lui. La un moment dat mi-am pus creierul pe modul de hibernare și doar am stat acolo, așteptând ca el să termine mișcarea de împingere-ieșire. Pentru că o avea mare, după un timp am început să am ceva orgasme, pe principul dai până plesnește, iar în cele din urmă plesnește cumva. Toată căsătoria a fost o jale sexuală de calibru, în care nevoile mele erau pe Marte (la ăia care vor să se fută), iar posibilitățile lui pe Venus (la cei pe care-i doare capu). După ce am născut, am început dezinhibarea, acceptarea și respectarea nevoilor mele în brațele amantului. Am descoperit alături de el că-mi place să fiu ușor perversă în pat, sexy, senzuală și dezinvoltă. Ador să mă joc, să provoc, să fiu brutală și delicată în același timp, să mușc, să ating, să sărut, să fac de toate. Sunt natural pasională, iar de când mi-am descoperit senzualitatea am primit numai aprecieri. Dar, am reușit să fac asta doar cu persoane cu care am stabilit o conexiune de încredere. Oamenii noi mă inhibă.

În loc de post scriptum: nu recomand nimănui să se mărite virgin sau virgină, ori cu o persoană cu care nu se potrivește sexul. Am trăit pe propria mea ultima variantă și a fost groaznic. Să nu primești afecțiunea sexuală de care ai nevoie și care ți-se potrivește este trist și foarte dureros.