Etichetă: calatorie

De luni dimineata

~ Căpşunăriţa ~ 2 comentarii

Sunt în tren spre Varșovia. Pe geam se văd câmpurile cu grâne ale Poloniei și pădurile cu brazi. Printre nori răzbat razele vesele de soare, dar e rece pentru cea  mai călduroasă lună din an. De două ore lucrez la prezentare, dar îmi merge anevoios și nu am prea avansat. Lângă mine colega de muncă pute a țigări de fiecare dată când își deschide gura. E frumoasă, permanent machiată și îmbrăcată cu gust. Îmi place de ea, doar că azi dimineață m-a călcat pe nervi, prezentându-se cu o mini valiză să ia produsele pentru training, după ce i-am spus în prealabil să ia o valiză mare. I-am zis de la obraz că-i neprofesional și ca trebuia să spună dinainte că nu are alta, căci erau vreo două în biroul pe care le putea împrumuta. Îmi place cum toți se cacă pe ei că vor să călătorească în destinații exotice, dar nu sunt în stare să se ”organizeze”. Nu am timp să-i țin prelegeri existențiale, pentru că între timp am fost informate că materialele pentru training sunt reținute la vamă în Dubai, iar clientul a început să mă întrebe pe whatsapp dacă poate anula trainingul, că cică are o urgență. I-am spus că nu, deși perspectiva de a împărți camera cu o fumătoare, nu-i tocmai cea mai grozavă. Duhănește la greu și în locuri nepotrivite, odată fiind pe cale să piardă îmbarcarea din cauza asta. Între timp în tren niște copii urlă la greu și bat cu jucăriile în scaune. M-am ridicat să le atrag atenția părinților ce stăteau flexați unul lângă altul cu multă rupere de pulă.

Am nevoie de o vacanță, că mă prea irită toți proștii.

Tânjesc după piscina de la Condrad și este singurul motiv pentru care mă încăpățânez să nu anulez călătoria. Oare merită să zbori 6 ore, doar ca să-ți pui curul într-o piscina pentru două?

Din nou pe motocicleta

~ Căpşunăriţa ~ Lasă un comentariu

Șapte zile, opt tari străbătute, șapte tari vizitate. Am făcut peste 2 000 km pe motocicleta, cel mai lung ride trip de pana acum al meu. In primele doua zile am stat cate 4 ore pe motocicleta, apoi cate 5, iar in ultimele doua zile 7. Motocicleta Yamaha Tracer – cu motor bun si confort mediu. Pentru un drum atât de lung, cea mai bună optie e BMW GS, după care am plâns amândoi toata calatoria, mai ales cand vedeam cate una trecand pe langa noi.

Idea cu Yamaha era ca-i mai ieftina ca BMW, si la pret si la look, iar dacă ne rătăcim prin Albania sau Kosovo, măcar avem mai putine sanse sa ne-o fure cineva. Doar ca logica de acasă, nu s-a  pupat cu cea din trag. In Albania circula unele dintre cele mai luxoase masini dintre tarile vizitate, Mercedes, Ferrari sau Maybach fiind standard pe drumurile lor relativ asfaltate. Majoritatea au volanul pe dreapta, deci probabil sunt sterpelite de prin UK. In  Kosovo nu sunt motociclete, in afara de una, parcata de fite la intrarea in cel mai select hotel din Pristina. Din pacate, era antica rau si cred ar mai fi circulat doar impinsa. Ma indoiesc ca daca la careava i-ar fi facut cu ochiul motocicleta, ar fi si stiut cum sa o conduca.

Cand esti pe motocicleta simti libertatea in vene, vantul care iti sufla pe la incheietura mainilor, soarele care te incalzeste pana la epuizare si ploia, care te biciuieste binevoitoare. E cel mai misto sentiment de adrenalina, putere si frica, combinate intr-un tur de forta, ce incepe indata ce o incaleci si nu se sfarseste, dupa ce te dai jos de pe ea. Motocicleta si viteza e un drog, numai bun de luat regulat, cand simtit ca viata devine prea plictisitoare, prea formala, incalcita in porcarii pretentioase si fara sens, ori prea banala. E impulsul de adrenalina care pe mine ma face fericita. Si e cea mai perfecta vacanta si metoda de relaxare (mai ales in combinatie cu sexul) pe care am gasit-o. E drogul meu personal perfect.