Am primit aniversar perechea asta de chiloți de la niște amici. Am trimis poza unei prietene din România, la care ea îmi răspunde: „Îți dai seama cum te văd ei, nu?”

Citind răspunsul ei, ceva mi s-a scurtcircuitat ceva în minte, trecând în câteva secunde de la starea de mirarea, la cea de răbufnire și apoi la banala tristețe. Știu foarte bine, de unde a venit comentariu ei și care îi sunt implicațiile emoționale și sociale, pentru ca și eu am trăit în România, din fericire doar 22 de ani. Dar, a fost mai mult decât suficient, ca să știu cum funcționează rotițele creierului setat pe mentalitatea din Românica  pentru că, nu-i așa, ăștia sunt chiloți de curvă, o curvă la care îi place să se fută, să o sugă și să se îmbrace corespunzător pentru treaba asta. Și, clar că, doar o curvă poate să primească un astfel de cadou, iar cei care i-au făcut cadoul sigur o văd ca pe o curvă, că altfel i-ar fi cumpărat o cratiță, ca la o muiere decentă și respectabilă de 37 de ani.

Și, mai știu că, la români respectabilitatea și chiloții nu încap în aceeași propoziție, decât dacă include o negație, pentru că românii au o mare problemă cu sexul, sexualitatea și manifestarea ei. În mentalitatea românească, dacă uneia îi place să se fută este clar curvă, pentru că femeilor decente nu le place sexul, nici să sugă pula, care-i o rușine, și nici nu se îmbracă în lenjerie neagră din dantelă, ci în chiloți albi de bumbac, mai ales după ce au trecut de o anumită vârstă.

Prima dată, când am observat problema cu sexualitatea la românii a fost în facultate, când locuiam cu o prietenă foarte apropiată, unguroaică, dintr-o familie de medici. Am învățat multe de la ea, și unele lucrurile pe care le-am învățat, au ținut de sexualitate. De la început m-a surprins felul în care vorbea despre sex, deschis și firesc. Și nu doar cu mine, căci asta era abordarea ei generală, pe care o aveau și părinții ei, care în loc să-i țină predici despre cum trebuie să se mărite virgină, ca și mie, o sfătuiau să se fută cu cap și îi împachetau prezervative printre murături. M-a șocat, când am realizat că, ei erau conștienți, că ea se fute și tratau treaba asta cu normalitate, fără dezamăgirea și rușinea aferentă, cum a făcut maică-mea cu mine.

Mi s-a confirmat că, românii au o problema cu sexualitatea, după ce m-am mutat în Polonia. Deși, la prima vedere, societatea de aici pare mai religioasă, cu avorturi interzise și vizite săptămânale la biserică, oamenii sunt mult mai emancipați sexual, și mental, și fizic. Aici femeilor nu li-se pune automat eticheta de curvă, nu am auzit polonezii care să împartă femeile în ”de casă” și ”de futut”, cum se întâmplă în România, iar lenjeria intimă nu constituie un tabu sau ceva special. Rușinea nu însoțește sexul, iar dacă te fuți nu însemnă că ești curvă sau nimfomană.

Uitându-mă la cele două situații tind să cred că percepția femeii în contextul actului sexul are foarte mult de-a face cu puterea ei în societatea, cu valoare și poziție ei în raport cu bărbatul. Cu cât puterea femeii în societate este mai slabă, cu atât asocierea ei cu sexul devine negativă. În schimb, în societățile ce recunosc egalitatea dintre bărbați și femei, asocierea femeii cu sexul  are aceeași conotație cu asocierea bărbatului cu sexul, neutră sau pozitivă.

Ca femeie, este foarte important să îți înțelegi nevoile și libertatea sexuală, dar din păcate, mentalitatea în care am fost crescută, m-a îndemnat să-mi reprim sexualitate, să o consider tabu. Nu e nimic rușinos în sex, nimic tabu, iar copii nu sunt aduși de barză, cum mi-a zis maică-mea mie, ci sunt dezvoltați în burtică, cum i-am zis eu fiică-mi.

Eu am avut târziu o viață sexuală împlinită, așa că mă bucur că la 37 de ani am primit chiloți de curvă în loc de o cratiță.