Etichetă: discutii

Porumbeii și copii lor

~ Căpşunăriţa ~ 5 comentarii

pigeon-2332702_1920

Image by Andrew Martin from Pixabay

L-am privit în ochi, iar el și-a așezat buzele doritoare peste gura mea. M-a penetrat delicat cu limba, strângându-mă cu o mână la pieptul lui transpirat și solid. Ne-am cățărat pe stânci ascuțite, ne-am plimbat printre ruinele castelelor poloneze din vremurile de demult și ne-am futut nederanjați în diminețile leneșe. A fost acel weekend în doi pe care l-am petrecut alături, făcând lucruri împreună, povestind mult, râzând, glumind și fiind pur și simplu prezenți și fericiți în moment. Am fost etichetați ca porumbei, fiind luați la pachet, iar pe ușa camerei noastre după numele lui era scris ” și doamna lui”.

Ne-am simțit și ne-am comportat ca un cuplu proaspăt îndrăgostit, eliberat de responsabilități, ciugulindu-ne, pupându-ne și sărutându-ne nestingheriți de geloziile copiilor. Ne-am atins cu pasiune și ne-am plimbat de mână fără să ne atârne cineva la dreapta sau la stânga cu așteptări, pretenții ori nevoi. Am petrecut diminețile în pat, făcând dragoste în loc de mic dejun pentru puștii treziți odată cu cocoșul. Mai presus de toate am început să ne cunoaștem, să discutăm neîntrerupți despre chestii banale sau fapte importante, vorbind deschis și fără ocolișuri prin cuvinte selecte, neperceptibile de urechile celor mici.

Eliberarea de copii a fost fantastică și foarte necesară. Având amândoi câte unul în dotare, fiind pe picior de egalitate la responsabilități și îndatoriri, dar admit că, câteodată și uneori destul de des, mi se cam ia de la complicațiile pe care le aduce un partener cu copil. Nu am înțeles treaba asta și nici nu m-am preocupat prea tare de ea până la relația curentă, deoarece în nici o relație anterioară nu au fost introduși copii în joc, nici de partea mea și nici de partea care mă dorea.

Copii sunt problematici ca bagaj de cărat în noua relație, nu pentru că noul partener trebuie să se ocupe de ei, ei au părinții lor de cele mai multe ori, ci pentru că sunt obositori când încetează să mai fie drăguți. Când o dau pe instabilitate emoțională, probleme de loialitate, gelozii, șantaj și mofturi oricât de zen ai fi, ți-se ia. Apare subit filmul acela cu ”eu ce caut aici”, pe fundalul căruia se aude doar țipetele unui copil nemulțumit. Dacă se mai nimerește și ca stilurile de educație să fie total diferite în cele doua jumătăți de familii care se unesc, ori în viziunea celor două jumătăți dintre care una are copil și alta nu, nu trebuie să citești în stele că relația se cam anunță zbuciumată. Admit că aveam cu totul alte concepții a priorii, cum este și normal, căci pe hârtie totul arată frumos, roz și colorat în creion fin. A posteriorii, realitatea este mult mai dură, mai dificilă și mai greu de gestionat.

Discuții și deschidere

~ Căpşunăriţa ~ 13 comentarii

Într-o seară, după șase lui de relație presărată cu mult sex, cine în familie, vizite la prieteni și doi copii de îngrijit în comun, am avut una dintre rarele noastre discuții despre noi. În șase luni de relație pot număra pe degete discuțiile noastre despre noi. Le-am evitat, atât eu cât și el, purtându-le doar în momentele cu adevărat grele, când deja filmele sau nemulțumirile mele atinseseră cote maxime și lucrurile trebuiau clarificate, ca să pot merge mai departe și să nu mă retrag din relație. Am evitat conștient să pun întrebări, să aflu istorii sau să explorez trăiri ale omului de lângă mine, fiind mult mai interesată de un sex rapid sau un serial cu dramele altora. Nu am vrut să știu detalii despre el pentru că, nu am fost tentată să-l cunosc. Sexul a fost cam tot ce m-a interesat și dacă nu ar fi fost bun, aș fi plecat de mult pe alte cărări și mai întortochiate. Nu am întrebat și nici nu am mărturisit, fiind foarte selectă cu detaliile despre viața mea, mult mai rezervată decât sunt când scriu, chiar și pe blog trăirile și simțirile mele. Am omis intenționat și nici nu am adus vorba despre anumite subiecte, care ar fi necesitat un efort de sinceritate din partea mea, pentru că nu am vrut să împărtășesc această sinceritate, deschidere și vulnerabilitate. Undeva, pe drumul meu din ultimii ani, am decis că deschiderea față de oamenii ce intră în viața mea nu-și mai are sensul. Sunt însă, o maestră perfectă a deghizării, fiind capabilă să mărturisesc despre mine chestiuni intime și trăiri zbuciumate, care dau impresia interlocutorilor că m-am deschis în fața lor, că mă cunosc, că-i lovesc cu sinceritatea mea, care nu-i mai mult decât o fațadă calculată sub care sunt multe alte straturi mult mai personale.

Și până la urmă omul s-a deschis, pe neașteptate, când mă așteptam mai puțin. A prins încredere în mine și mi-a mărturisit trăiri, dureri, alegeri, decizii, bucurii și mai ales nefericiri. L-am ascultat cumpănită, încercând să nu răscolesc cu instinctul meu prea mult în trecutul lui neprelucrat și neacceptat. L-am privit empatică, dar cu o distanță calculată, pe care am instalat-o între mine și el, imediat ce discuția i-a scos la iveală imperfecțiunile. Am încheiat seara fără sex, răspunzând cu răceală îmbrățișărilor lui și ușor descumpănită. Când am plecat spre casă am realizat că aș fi preferat o partidă de tăvăleală deschiderii lui, sincerității și blablaului, care în loc să aibă efect de apropierea asupra mea, m-am făcut să exclam descumpănită ”am pierdut timp”.

A doua zi la muncă, am discutat cu un coleg situația, iar el mi-a explicat ce mult însemnă pentru un bărbat să se deschidă în fața unei femei, expunerea vulnerabilități, dureri, greșelilor și greutățile. Mi-a subliniat că ar trebui să fiu apreciativă față de bărbatul care are suficientă încredere în mine ca să facă un astfel de pas. Am avut un moment de ”aha”, după ce l-am ascultat și în loc să-mi reinstalez Tinderul am concluzionat că, de data aceasta trebuie să fiu eu la nivelul așteptărilor altcuiva.

Din ciclul, ce vorbesc femeile?

~ Căpşunăriţa ~ 15 comentarii

– Ce faci fata?
– La muncă și cu gagii. Unii merg, alții nu prea.
– Haha. Ce nebuna ești. Care merg?
– Pai a revenit ăla cu KTM, iar ieri m-am văzut cu unul din Varșovia. A fost pe aici așa că am mers la întâlnire și cu fiică-mea. Ar mai fi încă unul din Varșovia, care mergea bine joi, dar acum s-a împiedicat. Mă gândesc să-l pun pe motociclist să mă ducă pe motocicletă în ceva pădure și să mă fută un pic, nu de alta dar mă prea plictisesc de abureli.
– Da fată! Asta pare bun de futut. Profită de viață!
– Păi e. Și am chef să mă fută pe motocicletă. Pe asta nu am făcut-o până acum.
– Plus în pădure. Senzații tari 😉.
– Știu, stilul meu 😁.
– Păi bagă.
– E în România acum.
– E român?
– Nu, e în România în vacanță pe motocicletă și mi-a scris de acolo. Pe KTM … hm … motocicletele funcționează pentru mine ca un preludiu. Un tip pe o motocicletă mi-se pare mi-se pare atât de masculin …ah 😆
– Ce nebuna ești! Fute-l atunci. Daca are exact ce iți trebuie sa te ude direct!
– Are motocicleta :)))) și stil.

Obiceiuri vechi

~ Căpşunăriţa ~ 15 comentarii

De obiceiurile vechi te descotorosești greu, zice o vorbă, si eu de foștii gagii, as adăuga. Am eu defectul asta, de-a rămâne mai mereu legata de foștii gagii prin mii de fire invizibile, ce se dovedesc frânghii in toată puterea. Si, după ce ma jur pe toți sfinții, ca sigur tot amatlacul s-a termina, pac, uita-i pe ex-ii mei cum revin in forță. Cel mai mult îmi place când, după ce i-a dat uitați, ei ma cauta unul după altul, ca si când nimic nu s-ar fi întâmplat, iar ultimele noastre discuții s-au întrerupt ieri. Prin miraculoase magii omenești, mi-se înfățișează ca zmeii, viteji la usa, sau conform regulilor moderne la telefon, vibrând cu propuneri si invitații aproape simultan. Un deja-vu consumat, dupa ce le-am trântind ușa in nas sau blocajul pe whatsapp, doar ca ei insista, de parca acum i-a lovit patima iubirii si a dorului de mine, mai mult ca niciodata. Iar eu, fac ce fac si tot nu desfac ghemul asta de amatlac, cu gandul la ceva mai bun si cu consularea, ca nu sunt chiar de lepadat.

Majoritatea revin, in speranta unui amor reinnot, a inca unui sex salbac, a unei atentii sau poate chiar a unei recasatorii. Revin ca si cum, episodul cu noi ruleaza nestingherit in mintea lor din ceasuri antice, in timp ce eu, am trecut deja la urmatorul sezon, dintr-un alt film.

M-am vazut in weekend cu englezul, pe care l-am lasat cu ochii in soare, ultima data cand  mi-a scris ca e aici si ca vrea neaparat sa ne vedem, pentru un laser fractional. Desi se anuntase cu o luna inainte, laserul era prioritar. Ne-am vazut acum ca aveam chef de ceva rapid si fara complicatii, doar ca surpriza! El avea chef de ceva mai mult, incluzand atentie, imbratisari si timp petrecut impreuna. Dupa mesajul meu in care i-am sugerat ca eu vreau ceva mai mult decat iesiri banale, cand eram probabil beata, a inceput sa-si faca planuri cu mine, hai la schi in Polonia data viitoare cand vine, ori hai eu sa merg la Londra, ca o sa-mi fie el tour guide. Ce sa zic, dragut, e si frumusel, si tanar, si tatuat, si fute bine, dar e plictisitor de ma tau cu lama. Adica, pe bune, cat timp poti sa porti discutii banale despre fotbalisti si Anglia cu cineva, mai ales dupa orgasm? Nu de alta, dar dupa imi scade toleranta la idioti.

Apoi e proful de sport, febletea poloneza blonda, care fute excelent, il duce capul, dar e mereu cu mintea in nori. Asta ma fute mai nou doar la cap, sa ma mut la el in oras, pentru ca deja se vede cazat in potentialul meu apartament cu catel si purcel, ba chiar mi-a promis, ca ma va astepta zilnic acasa cu pula sculata si cheful in vene, curat si spalat, numai sa vin, cel mai bine de maine. In urma cu vreo doua saptamani m-a chemat prin Slovacia la schi, unde e instructor de snowboard in ceva tabara de copii. Un ban in plus, bravo lui, si poate as fi mers, dar nu aveam zbor direct, dar pentru un efort mai mare nu mis-e merita, sa-mi dau programul peste cap, ca si asa stau slab la zile de concediu.

Faza e ca, astia sunt deja consumati, si din motive obiective nu o sa ma bag cu ei vreodata la relatii. Adica, chiar nu ma vad langa ei cu parfumurile mele Armani, citind The Economist si band Prosecco in lenjerie de la Victoria Secret.

Englezul e plictisitor, bea prea mult si mananca de la bar mleczny in Polonia, iar proful de sport lucreaza doua norme si tot face mai putini bani ca mine (iar eu nu fac mult), e crizat si zgarcit, deci defecte capitale la amandoi. Si totusi, o ard cu ei in lipsa de altceva. Sau poate mi-e prea lene sa caut altceva, pentru ca procesul de cautare e o investitie, necesita timp, atentie, costuri, iar eu doar as fute si nu as plati. Fix așa sunt eu acum, cum ziceam ca sunt altii pe vremuri. Daca m-as mobiliza un pic, poate chiar as gasi pe cineva misto cu care ma potrivesc, poate chiar m-as indragosti, poate cine stie, ar putea fi chiar grozav.

Si nu e ca, nu am unde si ce gasi. Primesc mesaje cu carul pe sympatia (un portal polonez pe care mi-am pus o poza in care mi-se vede moaca, in sfarsit), am gasit ceva tip misto pe inner circle si ma abureste un cititor roman simpaticel, de pe blog. Deci e plina garla de peste, carlige am, dar si sictireala sa arunc unghita. Poate astept sa vina cineva sa ma ia cu japca de data asta.

Când te fute realitatea in freză

~ Căpşunăriţa ~ 4 comentarii

Zi frumoasa, good mood, ma întâlnesc cu o prietena. Ea vrea meargă la una din întâlnirile acelea despre calatorii – foarte populare in Polonia – unde se discuta despre obiceiurile și cultura unei tari anume. Am ieșit după 2 minute, in timp ce pe ecran rulau imagini din China, cu natura și o pârtie de schi. Nu ma fascinează cultura (de când am lucrat cu chinezi) si ma plictisește sa ii aud pe alții vorbind despre experiențele lor călătoare. Prefer sa experimentez eu direct. Mi-am urmat mood-ul și traversat orașul vechi, ca sa găsesc o cafenea cu terasa la soare. Dupa ce am găsit-o, m-am așezat bucuroasa pe scaunul liber și am comandat un ceai verde și o prăjitura. Ma pregăteam inspirată sa scriu un text lacrimogen, cu adânci conotații emoționale și romantism, când sună telefonul… Maica-mea, cu retorica standard: fiica-mea, divorțul, fostul soț și ce am eu de făcut în și cu viața mea. O plăcere, dacă au ceva la bord, in nici un caz nu ceai, sau niște fumuri in nas. Am ascultat-o relativ calma, amintindu-mi de strategia lui frate-miu, care o dă cu ignoranța, dar când a început cu reproșurile, mi s-a dus pe pula zenul și i-am replicat tăios, sa nu-mi impute mie greșeli, pe care le-a făcut și ea. Sunt sictirită de critici și păreri necerute despre viața mea. Am obosit sa tot ascult ce ar face alții in locul meu și cu viața mea. Poate, dacă ar fi trăit-o ei pe a lor așa cum si-ar fi dorit, nu ar mai fi simțit nevoia să interfereze in viața altora, mai ales când nu li-se cere nici părerea și nici susținerea. Oi fi eu futută la cap, dar tot eu sunt la cârma bărcii mele și ea tot acolo unde vreau eu se îndreaptă. Ghinion! Din păcate, realitatea nu-i chiar atât de simpla, și după nici 5 minute la telefon, mi s-a tăiat inspirația și cheful, si zâmbetul de pe buze. Așteptările noastre pur și simplu nu se întâlnesc, și nici telurile și nici nivelul de auto-critica sau sinceritate. Si deși, știu ca nu se vor întâlni vreodată, totusi îmi doresc sa nu fie așa. O parte din mine inca spera la miracolul acceptării și respectului părinților mei, după care eu si mulți din generația mea, inca tânjim cu ardoare.

Terapie

~ Căpşunăriţa ~ Lasă un comentariu

Prima data, am fost la psiholog cam la un an, dupa ce am nascut. Facusem o criza de nervi, urlete, injuratori si tot tacamul. Nu tin minte sa fi spart ceva si nici motivul pentru care ma crizasem, dar imi amintesc foarte bine nevoia de violenta si dorinta de a sparge lucruri, de a tranti usi, nutrind saticfactie din orice distrugere. Cand am intrat in cabinet la ea, m-am simtit stigmata, de frica si rusine. Dupa cateva discutii, in mai putin de jumate de ora, mi-a dat diagnosticul: o problema hormonala, asa ca, mai bine schimb endocrinologul. Fericita si multumita de mine, ca hormonii sunt de vina si nu eu, am iesit de acolo cu usurarea in suflet, ca sa nu o mai deranjez a doua oara. Intr-adevar, m-a intrebat tipa vag de sotul din dotare, si dupa ce am stabilit ca nu ma bate, nu ma inseala (sau nu stiam eu), e harnic, de-o arde noptile pe calculator in loc sa ma futa, dar asta nu am mai zis, se mai si ocupa de copil. Deci mi-a dat verde la viata.

A doua oara am intrat in cabinet insotita. Eram la terapia de cuplu, la care se venea in doi, cu treizeci de minute dupa cuplul anterior, si se pleca separat, cu treizeci de minute inaintea cuplului care urma. Cica, masuri de precautie, ca sa nu ne intalnim vecinii, care rusinati ar vrea sa ascunda ca fac terapie. Foarte sanatoasa abordare, ce sa zic. Toti vomita a perfectiune. Aveam, pe atunci, o pofta nebuna de terapie, decisa oricum sa divortez, cu amant in dotare si o sictireala acuta fata de sot. Vizitele din garsoniera de la etajul noua, unde precis murise o baba, caci pe langa antichitati ieftine putea rau a mobila mucegaita, erau mai mult formale, ca sa trag de timp, pana ma organizez mai bine cu separarea. O adevarat placere, sa-ti expui doleantele sexuale si nemultumirea sentimentala intr-un cadru cu bibelouri PCR-iste, draperii cu naftalina si fotolii scartaitoare. Psiholoaga, doamna de scoala veche si versata, ne privea delicat superior, povestindu-ne de pacienti de-ai ei varsnici, care s-au impacat unul cu altul la batranete, dupa ce toata viata au stat fortat impreuna. Ne-a dat chiar si tema de casa, cica sa ne scriem unul altuia scrisori. Puf, de parca de scrisori imi ardea mie, cand ma gandeam doar la pula amantului, infipta acolo unde sotul nu si-o baga, si cu mine gafaind sub el de multumire. Un lucru a invatat de acolo fostul sot, sa fie mai generos cu nevasta-sa. Asa ca dupa ce, l-am mustruit bine baba terapeuta, mi-a tras trei cadouri excentrice in trei luni. Valeleu, ce marinimie pe capul lui.

La Hellinger am ajuns intamplator, prin recomandare. Am primit contactul terapeutei cu multe luni inainte „sa imi fac timp” sa o sun. Am sunat-o motivata de o pasa proasta. La inceput m-a surprins lipsa rusinii si intalnirea cu clienta precedenta, pe care tocmai o auzisem bocind, in timp ce-mi asteptam randul. Apoi mi-a placut ca, nu s-a uiatat terapeuta la ceas, ca m-a lasat sa-mi termin fanaberiile, fara sa-mi zica ca trebuie sa ma car in zece minute. Mi-a placut terapeuta ca persoana, relaxata, sigura pe ea, increzatoare, identificandu-mi alte problemele, decat prostioarele cu care ma prezentasem. Nu sunt de accord in totalitate cu ceea ce zice Hellinger, dar imi place directia in care terapia asta neconformista interpreteaza natura umana. Si, ma ajuta mult sa inteleg unele intamplari din viata mea si pe mine. Probabil ca unei tipe neconformiste, i-se potriveste o terapie neconformista.

Discutii după weekend:

~ Căpşunăriţa ~ Lasă un comentariu

Image by Bellezza87 from Pixabay

Luni:
– E bun tipul.
– A plecat deja?
– Da, azi la trei dimineața, că trebuia să fie la opt la muncă. A făcut 500 km în mai puțin de 15 ore pentru un futai.
– Cum a fost?
– Mișto, sex în parc și sex acasă.
– Cum în parc?
– Aseară în parc, un fel de pădure parc, lângă observator. I-am arătat panorama orașului și apoi mi-a tras-o pe o bancă.

Marți:
– De ce mă doare aici, în partea aceasta, când apăsați?
– Din ce se vede, aș spune ca ați avut ovulație.
– Aha, și cam când a fost ovulația respectivă?
– Acuma vreo doua-trei zile, din câte se pare.

Miercuri:
– Scuze că am uitat de întâlnirea noastră, dar am fost ocupată cu copii.
– Nu te stresa.
– Tu ce ai făcut in weekend?
– Sâmbăta a fost la mine englezul, iar duminică polonezul.
– Ești criminală.

Discuție romantică pe Tinder

~ Căpşunăriţa ~ Lasă un comentariu

Tinder e locul ideal de manifestare pentru toți idioții și ratații, pe care in mod normal îi selectezi dintr-o aruncătură de ochi pe stradă. Pentru că, nu-i vezi. Mi s-a spus dinainte să instalez aplicația cum stă treaba, dar cum mie îmi place să mă conduc după principul „cercetează și vei afla singură”, nu am putut rata șansa de a ajunge la concluzia asta pe pielea mea.

Obstacole în calea cercetării au fost la tot pasul, la început fiind greu rău să găsesc tipi acceptabili, care să arate cât de cât acceptabil fizic, iar mai apoi dintre ei, să-i selectez pe cei cu care chiar pot să întrețin o conversație acceptabilă gramatical și din punct de vedere al conținutului.  Dacă, a priori Tinder aveam o anumită jenă față de gramatica mea în limba poloneză, a posteriori mă simt integrată lingvistic cu toate greșelile mele.

Observ că cele mai interesante sunt de departe discuțiile cu buraki (sfeclele, cum lise spune în poloneză țăranilor) frumușei, nesimțiți și răutăcioși. Adevărul e că-mi mai place și mie să le-o dau, fiind mai arțăgoasă din fire și ne refuzând câte ceartă online câteodată.

El „…. motocicleta …” (căci majoritatea discuțiilor mele pe Tinder încep cu treaba asta și sunt deja pregătită, știm GS Adventures 1200)
Eu „Nu e a mea, dar am alte calități :)”
El „Care?”
Eu „Trebuie să le afli singur.”
El  „Eu nu trebui sa fac nimic; le zici bine, dacă nu treaba ta.”
Eu „ Desigur că nu trebuie sa faci nimic, dar care unde ar fi fun-ul dacă ți le-aș spune eu”
El „Fun?? Nu știu ce însemna. Nu folosi cuvinte inventate care nu există și sunt schimbate … eu nu am nevoie de niciun fel de fun sau altceva. Tu îți faci reclamă, deci mai de grabă ar trebui să nu contezi pe nici o descoperire … ridicol.”
Eu „Fun = amuzant. Nu folosesc cuvinte inventate. Pur și simplu vorbesc în 3 limbi zilnic și câteodată mai amestec”
El „Știu ce însemna din engleza, dar suntem in Polonia și se vorbește în poloneză, oricum mă doare în cot. Văd deja ca nu ai nimic de oferit. Ciao”
„Pentru tine absolut nimic. Cred că, nivelurile noastre intelectuale nu se potrivesc. În plus, eu nu mă fut cu Pis-owcy*. Și nici după AWF**, că știu nivelul studenților de acolo, dar tu ai o moacă frumoasă și am crezut că poate și ceva în cap.
El „Vaca proasta. Și precis doar ai auzit de AWF …”
Eu ”Știu din experientă, că le-am predat tâmpiților ca tine.

*Pis-owcy = susținători partidului PiS – Dreptate și Justiție, la guvernare din Polonia, naționaliști înrăiți, care se adresează persoanelor cu venituri mici, fiind împotriva străinilor, a avortului sau a firmelor private.

**AWF – Academia de Educație Fizica si Sport.