Din State – prima zi

M-am trezit de dimineață cu o durere de cap îngrozitoare. Sunt la altitudine și trebuie să beau multă apă.

Mi-am făcut rezervarea la „cameră” prin Expedia, ca să aflu ulterior că am rezervat un pat, și nu o cameră într-un hostel, doar că la preț de cameră. Lol! M-am supărat un pic mai mult, m-am hârjonit cu curvele de la Expedia și s-au oferit să-mi facă o compensare de $ 100, imfimă comparativ cu prețul patului pe noapte de $141. Am avut chiar un moment de meltdown, când m-am gândit să nu mai merg, dar după văicăreală de rigoare mi-am mai revenit. Asta e, câteodată trebuie să-ți asumi neatențiile și să accepți că, oricât ai fi de atent, se întâmplă mai să fii și tras în piept.

Am dormit nașpa, am luat multă melatonină, dar temperatura din cameră, zgomotul ventilație și jet lag-ul mi-au dat de furcă.

Cred că una dintre cele mai grele provocări locale va fi mâncarea. Am avut un dejun tradițional cu iaurt artificial și unt de arahide, care m-a lăsat și flămândă și cu o durere de burtă. Încerc să beau apă, multă apă, poate îmi mai revin 😒.

Tinder, sfaturi pe gratis

M-am găsit dând sfaturi despre Tinder, la boboci cu conturi recente și pe când le îndrugam filosofii, am realizat că cel mai bine ar fi să-mi pun experienta pe hârtie blog. Personal nu mai sunt o utilizatoare înfocata a Tinderului, scăzându-mi drastic activitatea de ceva timp, deși am un procent destul de bun de succes acolo, considerându-l un portal bun de agățat rapid, când mi-se pune pata.

Si ca să nu o mai lungesc, începe cu poza.
Indiferent dacă ești fată sau băiat îți trebuie o poză decenta pe Tinder, indiferent de ceea ce cauți. Pozele fără chiloți sau cu țâțele la înaintare nu atrag, indicând mai degrabă disperarea de cuplărai sau induc ideea unui profil fals. Pentru gagii n recomand pozele cu mă-ta, în lift sau cu iPhone pe post de moacă. La fel de neinspirate sunt pozele de la sală, cum transpiri cu burta ușor bombata sau peisajele luate de pe internet. Gagicile prea dezbrăcate se asociază cu profesioniste în meserii îndoielnice, scoase la produs pe rețelele de cuplaj (care chiar există, din ceea ce mi-au spus băieții), iar ce gagii cu peisaje sau actori în locul pozei lor sunt 99% însurați, ce nu mai primesc de la nevastă, sau urâți u spume.

Ca sa ai succes la like-ri, că acesta este primul pas îti trebuie o poza care sa te avantajeze, ori cu trăsăturile interesante ale feței tale, ori cu corpul tău bine lucrat și discret prezentat, ori cu tine dintr-un loc exotic, ca să vadă potențialii că nu o arzi doar în fața TV-ului acasă. Pe Tinder, selecția este automata si de multe ori nu neapărat procesata de creierul căutătorului, bazându-se mai mult pe instinct, care se oprește asupra unei poze mai interesante, ce iese în evidență din ploaia de banalități. De evitat pozele făcute în scara blocului, cu capul pe perna sau cum te linge câinele ori pisica. Pisica, în cazul femeilor, nu-i asociată prea pozitiv de bărbați. Nici pozele în mașină nu sunt prea îmbietoare, chiar dacă-i un BMW, iar selfie în oglindă sunt excluse. Roagă pe cineva sa-ți facă o poza, daca nu te pricepi. Merită investiția. Daca fizicul nu te prea ajută, Tinderul nu-i tocmai locul potrivit unde să-ți cauți pereche, deoarece se alege strict pe bază de înfățișare în prima rundă.

In cazul gagicilor un aspect mai misterios atrage, asa ca e ok sa nu dezvalui prea mult, iar in cazul gagiilor fotografiile din vacanta, chiar te fac sa pari mai interesant, si nu pentru ca se gandeste tipa automat unde ii finantezi urmatoarea vacanta, ci pentru ca  pari mai umblat, mai aventuros si astea sunt puncte in plus. Dupa ce am stabilit ca poza trebuie sa fie avantajoasa, vine provocarea, pentru ca e imperativ, ca poza, sa nu distorsioneze realitatea cu mai mult de 20% – norma maxima, relativ acceptabila. De ce? Nu cred ca mai are rost sa explic, dar e ca si cum ai cumpara un Big Mac si ai primi  un amarat de toast, cleios. Reclama falsa se plateste mai devreme sau mai tarziu, si am avut multe discutii pe tema asta. E recomandabil sa arati mai bine in realitate decat in poza, ca atunci sigur l-ai dat gata la intalnire, dar asta nu merge la toata lumea.

Dupa poza, al doilea element crucial e varsta, iar aici poti sa minti, la greu si cu tupeu, dupa cum te tin balamalele, daca, desigur, e cazul. Pe langa faptul ca toti mint, ceea ce nu e un argument, exista doi factori pe care trebuie sa-i iei in considerare cand iti stabilesti varsta. In primul rand e recomandabil sa-ti dai varsta de care arati, ca iti cresc sansele, daca arati mai tanar/a. Eu fac treaba asta si nu am probleme, desi in prima faza, am exagerat cu diferenta de 10 ani, si mi-am cam scos cu greu camasa (vezi mai sus despre reclama falsa), desi pe mine nu m-au prins la infatisare, ci in discutii despre viata, realizari si experiente. Al doilea factor, in functie de care iti alegi varsta, e varsta pe care vrei sa o pescuiesti tu, si care depinde inevitabil de varsta ta.

Dupa varsta, vine descrierea, care e optionala. Eu nu am, dar poti sa alegi sa scrii ceva despre tine, despre ce iti doresti ori ce nu poftesti, gen, fara blonde sau mame singure. Daca te descrii, e preferabil sa o faci scurt, ca oricum nu-ti va citit toata lumea romanul personal de pe Tinder. Si nici nu te astepta la asta, asa ca evita sa intrebi la intalnire, cand te roaga persoana din fata ta, sa zici ceva despre tine, sa-i raspunzi cu textul: „pai nu mi-ai citit descrierea, ca e scris totul acolo”. Tot la descriere, sunt unii care conecteaza Tinderul cu Instagramul, recomandabil daca au ce arata, sau altii care isi baga imnuri, dar cam degeabam pentru ca o moaca naspa, nici macar muzica buna nu o compenseaza.

Si dupa match-urile, urmeaza discutiile, care incep in stilul clasic, fiecare pe limba lui. Ce se discuta si cum, e o chestie individuala, insa vreau sa lamuresc eterna intrebare: daca sa-i scrie prima ea,  lui. Am auzit prostia asta de dilema de cateva ori, pe bune. Ca sa o lamurim odata, daca esti fata si te intereseaza un tip, scrie-i! Scrie-i, chiar daca esti tu prima, iar daca nu te intereseaza, atunci poti astepta pana se face iarba verde. Nu vad sensul in a face pe mironosita pe Tinder, si a astepta cu limba scoasa ca el sa te abordeze, pentru ca daca, e chiar misto gagiul, fii sigura ca mai are alte 30 de match-uri ca tine in lista si inca 20 de gagici in conversatii active. Una in plus sau una in minus, chiar nu face diferenta. Personal, incerc sa nu ma conversez cu prea multi deodata, maxim 4-5, pentru ca ii prea ii incurc, si ma repet in intrebari si raspunsuri, iar conversatiile devin banale rau.

Legat de termenul de raspuns, de obicei, daca cineva raspunde dupa mai multa vreme, in mod repetat, insemna ca nu e prea interesat sau ca are ceva deja pe felie, folosind Tinderul ca mine, la pierdut vremea, in lipsa de ceva mai bun. In cealalta extrema, de obicei, daca cineva iti da intalnire prea repede, exista o mare sansa sa fie disperat, sau doar foarte misto, asa ca mine 🙂 – desi eu as zice ca dau intalniri spontane, nu prea repede.

Tinderul e o mare balta plina de tot felul de pesti, pe care, pana nu-i scoti la o cafea, nu stii de fapt ce reprezinta si cum se prezinta,  pentru ca poti discuta cu tipa din poza la care te holbezi sau la fel de bine cu amica ei maritata, in trecere pe la ea, care doar se joaca un pic cu mintea ta, atatandu-te, ca sa-si satisfaca nevoia de adrenalina si flirt.

Dubai

Dubai poate fi pământul făgăduinței pentru emigranții din țările musulmane dornici de o viață mai libertină, liniștită și petrecăreață. Este locul în care se câștiga bine, se trăiește lejer și se pot strânge bani la ciorap. Emiratele sunt pentru localnici raiul pe pământ, în care ei joacă rol de stăpâni pur sânge, iar restul le servesc nevoile și interesele. Este țara în care frustrările pot fi estompate cu bani, prin religie și cutume părtinitoare. La o primă privire viața în Dubai pare frumoasă, relaxantă și multi-culturală. Mâncarea se găsește din plin, este bună și nu neapărat scumpă, apartamentele sunt încăpătoare, clima este suportabilă și completată cu aerul condiționat de peste tot, inclusiv din stațiile de autobuz, nu se fura, nu se cerșește, iar conciergii sunt acolo pentru a-ți satisface toate capriciile. În Dubai viața se învârte în jurul structurii sociale, cu localnicii în prim plan și străinii în al doilea, structurați la rândul lor după culoarea pielii și țara de origine. Paradisul exotic este în realitate o scară socială, dictată de origine și bani. În timp ce pentru localnicii situația este simplă, bărbații refulându-și frustrările cu ajutorul religiei ce-i face stăpâni de cămile și femei, care la rândul lor și-le refulează cheltuind banii bărbaților pe obiecte inutile, de preferință genți și pantofi, că restul nu-i la vedere, la străini situația este mai complicată. Străinii sunt împărțiți pe caste de culoare, cu albii americani și australieni în top, urmați de albii europeni, gălbuii asiatici, bronzații indieni și pakistanezi, iar la final negrii. În funcție de țara de origine și culoarea pașaportului se stabilesc și salariile, veniturile fiind structurate nu în funcție de ceea ce poți să faci, ci de locul de unde ești.

La o a doua privire, Dubai este în fapt un bordel intențional ce funcționează pe baza unui sistem de castă. Proporția de 3:1 dintre bărbați și femei, face ca servicii sexuale să fie la mare căutare, scumpe, foarte apreciate și intens practicate mai ales de est europence, rusoaice, românce sau poloneze, blonde, înalte și zvelte, îmbrăcate foarte sumar și bine asortate cu LV, Channel, Prada sau Armani. Dubai este locul in care se menține teoretic o politică stricta fata de moravurile îndoielnice, sexul și drogurile fiind interzise, iar alcoolul este vândut scump și doar în unele localuri. În realitate se bea de se stinge, dar se cumpăra de la surse secrete, se trage pe nas la greu, dar pe ascuns, iar prostituatele sunt întotdeauna o prezență activă în hoteluri, mai ales la 4:00 dimineața. În Dubai se face totul, doar cu perdea.

Poze

isi-parente-mTmHJ0gVNUc-unsplash

Photo by Isi Parente on Unsplash

Ninge ca în povești afară, iar înauntru eu îmi admir pozele. Am ales trei din sesia foto, le-am atârnat pe pereți și acum mă holbez la ele. Arat excelent: senzuală, sexy, doritoare, inaccesibila, un model ca oricare altul și totuși eu, frumoasă, reală, defectă și perfectă în același timp. Sunt eu, dar din alta perspectivă și nu-i o chestie de frumusețe, ci mai degrabă de cunoaștere și putere, de maturitate și senzualitate.

Pozele mele de acum contrastează enorm cu pozele mele de acum zece ani, când purtam o față de copil și un suflet îmbătrânit la vedere. Dar asta sunt eu, pentru ca le-am făcut pe toate cam invers în viață, maturizându-mă mult prea repede, ca mai apoi să revin la inocența copilăriei în liceu, la nebunia adolescenței în facultate și la vigurozitatea tinereții după divorț.

Mi-a luat mulți ani ca să-mi descopăr senzualitatea și frumusețea, să încetez cu rușinea pe care o purtam cu mine, să-mi accept nevoile și dorințele, dar mai ales să fiu conștientă de cine sunt și ce-mi doresc. Am ales în sfârșit să ies din cochilia invizibilă a minții mele.

Îmi amintesc perfect o scenă de acum câțiva ani, în timpul unor repetiții la o piesă de teatru, când în toiul discuțiile un alt actor mi-a zis că arătam de vârsta pe care o aveam, adică de 30 de ani. Când l-am auzit m-am ofticat pe loc, întorcându-mă mâhnită acasă, pentru că dintotdeauna arătam mult mai tânără decât vârsta pe care o aveam, doar ca să mă uit curioasă în oglindă. Înainte să ajung îmi sunasem de pe drum deja frizerița, ca să mă programez să-mi mai taie din restul de păr scurt pe care îl purtam, în speranța că ciopârțeala adițională mă va întineri. În oglinda tăcută de la baie am avut însă o revelație, realizând că fața mea acrită, mereu furioasă și părul tot mai scurt mă îmbătrâneau. Acela a fost punctul meu de cotitură în frumusețea și vanitatea personală.

Acum mă priveam pe pereții casei, după o sesie foto pe care o recomand oricărei femei. Goliciunea personală este splendidă.

Divorțul și prietenii de familie

img_6580

Nu-i nimic mai simpatic decât caftitul verbal de la fostul soț, dimineața pe stomacul gol, ca să-mi reamintească, cum stă treaba cu abuzul emoțional și verbal. Asta, în cazul în care, aș fi uitat, ceea ce-i puțin probabil. Nu am uitat, doar pusesem amintirile la conservat, ca pe o slănină la macerat în butoiul cu sare, numai bună de scos la momentul oportun, când o poți digera fără pâine. Cafteala a venit la fix, tocmai în ziua în care meditasem de dimineață, în lipsa somnului, la lipsa amicilor în cupluri din viața mea sociala curentă. Mă gândeam cu o urmă de tristețe, cum brusc nu mă mai invită nimeni la zile de naștere, ale lor sau ale țâncilor sau la petreceri date în jurul mesei, fiind brutal ștearsă de pe lista musafirilor poftiți din viața tuturor cuplurilor pe care le frecventam regulat împreuna cu fostul soț. Bineînțeles că, el a rămas pe listă și treaba asta mă râcâie, admit, întrebându-mă dacă o fi de-a lor sau poate doar de gen masculin? Ori, poate oi fi eu vreo scorpie nemiloasă, de care se bucură că au scăpat în sfârșit. Ciudat însă că, femeile din cupluri susțineau prietenia noastră individuală, când timp am fost măritată, de unde și surprinderea mea pentru răceala lor brusca după separare. M-au eliminat inopinat și dureros, probabil crispate de frică, că mă apuc să le futr bărbații, acum că sunt liberă de contract.

Pe când meditam eu mai aprins la lipsurile și plusurile vieții de divorțată, mă sună fostul soț, ca să-și verse năduful pe mine, crezând în mintea lui limitată că suntem încă, căsătoriți. Glasul lui, tonul vocii și cuvintele pe care le știu pe de rost mi-au reamintit ce norocoasă sunt că am scăpat de el și din iadul vieții pe care o duceam împreună. Mi-am șters meditația inutilă cu un zâmbet ironic și i-am dat dracului pe foștii prieteni de familie, în timp ce-mi îndesam casca în bagajul spre Las Vegas. Îi voi saluta în curând pe toți din piscina de la Bellagio, și-n rest să-i sugă șosetele.