Din State – blended

So, I blended in 😁. A fost mai ușor decât am crezut, deși mă așteptăm la asta, Totuși, jet lag-ul mi-a dat serios de furcă și după ce am ajuns, am avut îndoieli. M-a lovit un fel de meltdown după ce m-am căzat, trezindu-mă singură într-un hostel dubios, cu durere de cap, oameni în cameră și baia pe hol.

Între timp m-am acomodat cu hostelul și acum îl găsesc chiar misto. Personalul este super de treabă, e relativ curat, au mâncare la micul dejun, proprietarul e simpatic foc și ne-am împrietenit aseară la barbecue. Azi l-am cunoscut și pe românul care lucrează la hostel pe post de manager, un tip foarte de treabă din Suceava. Prețurile sunt atât de nebune în timpul evenimentului aici, că hostelul este plin și prețul pe pat este într-adevăr pe la $120-130.

Nu mai știu exact ce zi este, am uitat când am ajuns și nu prea știu când trebuie să plec, dar oricum pare o dată îndepărtată. Am început să mă descurc cu mâncarea, mă împrietenesc rapid cu oamenii, pe americănește cum ar veni, deci small talk-ul este la putere. Comunic cu ușurință cu toată lumea, cu cei cu care mă împrietenesc povestesc cu ușurință chestii despre mine, detalii personale (public cunoscute pe blog 😂) câteodată, într-un mod amuzant, lejer și de-l lor. Am cunoscut chiar un ciocolatiu care îmi place 😅. M-a integrat atât de bine că lumea mă întreabă din ce stat sunt, iar când aud că din Polonia, sunt mirați. Engleza mea se potrivește excelent, pentru că engleză americană este de fapt ceea ce vorbesc. Niciodată nu mi-a placut engleză anglicană, simțindu-mă falsă cu accentul britanic, deși l-am exersat de câteva ori în piesele de teatru în care am jucat.

„Și ai vorbit toată viața engleză?”

„Nu, dar mi-am scris lucrarea de PhD-ul în engleză”

„Engleză ta e foarte bună.”

„Oh, thank you so much☺️, you are very kind.

Mă simt bine pe aici și arat și grozav în comunitate, pretty and slim. Mă potrivesc ca peștele în apă și mă gândesc cu un pic de tristețe că ar fi trebui să emigrez in my 20s. M-aș fi acomodat excelent.

Cine știe, poate mă voi muta aici până la urmă.

Life is a box of surprises!

Let’s enjoy 😉.

Un român din Londra

M-am uitat la pieptul lui bogat și pentru o clipă m-am imaginat lipită de el. Stătea întins în patul meu cu ochelarii pe nas, doar în chiloții, în timp ce eu mă pregăteam de culcare în patul din camera alăturată. M-am imaginat pentru o secundă îmbrățișată de brațele lui în timp ce îi miroseam parfumul cu buzele umede și moi. Dacă aș fi fost acolo, aș fi închis ochii și l-aș fi lăsat să conducă liber ostilitățile. Sunt convinsă că ar fi fost tandru, foarte delicat în atingeri și onest în săruturi. M-a trecut un fior de dorință.

Dimineața, când i-am dat deșteptarea, ieșind de la duș cu părul ud, fiorul a apărut din nou.
Ne-am îmbrățișat la despărțire și i-am simțit tremurul nervos în tot corpul. Mi-a plăcut, așa că l-am mai îmbrățișat odată. L-am îmbrățișat sincer și deschis, cu plăcere și ambele mâini.

I-am spus că sunt singura gagică pe bicicletă de pe cea mai turistică și aglomerată străduță din centrul vechi. M-a lovit cu accentul lui de la Cluj, familiar și totuși ciudat. Ne-am pus pe vorbă și la un moment dat a încetat să mă mai controlez, dând-o și eu cu accentul meu ardelenesc, dar mai de pe Crișuri, cum ar veni. I-am fost ghid, excelent după părerea lui, în cele trei orașe, pe care le-am luat pe rând.

Am început local, cu orașul vechi, arătându-i ceea ce mi-se părea mie semnificativ de văzut și povestindu-i ce-mi mai aduceam aminte, de când am fost în urmă cu câțiva ani traducătoarea unui ghid la vizita unor turiști români, vorbitori doar de limbă națională. Avea o listă cu ceva locuri găsite pe internet, unele ok, altele doar cu reputația, așa că am selectat cea mai bună parte din ele și ne-am pus în mișcare. Inițial mă gândeam că o să-l abandonez după câteva ore, dar a fost foarte simpatic, inteligent și amuzant așa că, am decis să-l iau cu mine toată ziua și chiar la mine acasă. Nu știam că o să aduc musafiri, așa ca l-am pus să aștepte un pic la ușă, până mi-am strâns lucrurile pe care le lăsasem în dezordine prin cameră. Nu îmi place să primesc musafiri, dacă nu am casa în ordine. Spre seară ne-am întâlnit cu o prietenă de-a mea artistă și am mers la un festival local, ce marca începutul verii. Pe drum, sătulă de mârâielile ei, că am întârziat și am ratat ceva ateliere de făcut coronițe de flori, m-am oprit la niște tufișuri de iasomie și salcie. Le-am vandalizat bine, dar am ieșit de acolo toți trei cu coronițe pe cap. Au ieșit atât de bine că, ne-au oprit vreo 10 oameni la petrecere, ca să ne întrebe de unde le-am cumpărat – idee de afaceri pe anul viitor – coronițe din tufișuri – notat!

A doua zi am fost la plajă și prin orașul cel mai turistic din Polonia. Seara ne-am întins la discuții până la 12:00 noaptea, așa că am vrut să-l dau afară în cel mai ospitalier stil posibil. M-a privit frumos și mi-a zis vreo două despre ospitalitatea mea. Știam că are dreptate, așa că i-am făcut patul frumos și i-am zis să rămână.

M-a surprins când mi-a zis vârsta pe care o are. Arată, se comportă și gândește mult mai matur, foarte echilibrat și inteligent. Are simțul umorului și nu vorbește mult, ceea ce chiar fain pe termen lung, că oricum sunt eu guralivă. Când vorbește, spune treburi cu cap și de la cap la coadă. Mi-a zis câteva chestii foarte mișto, pe care am să le păstrez pentru mine.

A, ne-am cunoscut pe blog. Mi-a scris pur și simplu la adresa de contact.