Ca sa clarificam câteva lucruri

Ma întreabă un cititor ce nota mi-as da, la aspectul fizic. In prima faza, i-am răspuns printr-un comentariu, dar ulterior mi-am dat seama ca întrebarea, necesita un răspuns mai complex. Nu de alta, dar ca sa lamurim unele chestii, care mereu rămân neclare și in ceata, si probabil ca unii, care trec pe aici, au impresia ca ma sustrag de la adevăr, ceea ce nu e stilul meu.

In primul rând, nu sunt o frumusețe rupta in cur, dar arat bine, ca așa m-am născut, și mai ales, ma mențin foarte bine. Ce-i drept, de cateva luni nu am mai dat pe la sala regulat, dar recent mi-am tras un laser la moaca, care s-a reînnoit. Nu cred in creme și tratamente cosmetice, un fel de lâlâială ieftină de stors bani, dar cred in chestii concrete, cu am fi o ardere dureroasa și mirositoare a fetei, ca să-ți motivezi corpul sa producă celule noi, dar despre asta intr-un episod următor.

Mai cred și in faptul ca o femeie îngrijită, spălată, parfumata și îmbrăcată corect face diferența. Nu cred in poze, pentru ca eu arat diferit de la o poza la alta, dar in schimb cred in farmec/ sex appeal. Adica, pur și simplu sunt unii pe care i-ai fute, fara gargară adițională, și eu am făcut parte din categoria asta dintotdeauna. Cateodata chestia asta este foarte frustranta, din diverse motive, dar cu îmi zicea un gagiu, sunt multe femeilor ar care ar da orice, ca sa fie in locul meu. Nu sunt unica prin chestia asta, sunt doar in categoria ălora futabile, la orice ora din zi sau noapte.

Ca sa nu vorbesc in punga, prefer sa dau fapte. De când am intrat din nou pe Tinder, nu de mult, cu doua poze, asta de aici și una cu casca, am 145 de match neatinse și 51 de discutii deschise, majoritatea abandonate de mine, ca răspundeam cu anii. Și nu, nu sunt urâți de behăie gagii, sunt ok și chiar interesanți, pentru ca sunt selectivă. Partea amuzanta e ca, am prins și un roman de prin Amsterdam 😅, dar mai mult a primit like la misto. A abandonat băiatul sau poate l-am eliminat eu, nu mai știu și nici nu contează, pentru ca discuțiile erau prea banale. Cu ceva timp in urma, am intrat pe un nou portal, unde mi-am pus o poza in care mi-se vede fata. Am primit 154 de mesaje, dintre care 44 sunt nedeschise. E portalul clasic polonez si e plin de țărani și barbati care și-au pierdut parul după 30 de ani. Nu ma pot combina cu cheli total, asta e moartea pulii la mine.

Astea fiind spuse, as mai doar o chestie: va amintiți de filmele alea americane, in care o gagica misto rău de tot, își pierde vremea îndrăgostită de ceva rahat de bărbat, in timp ce vreun tip misto umbla după curul ei, gen Casino – ca îmi vine primul in minte? Ei bine, intr-un fel așa, gagica aia sunt eu.

Poze

isi-parente-mTmHJ0gVNUc-unsplash

Photo by Isi Parente on Unsplash

Ninge ca în povești afară, iar înauntru eu îmi admir pozele. Am ales trei din sesia foto, le-am atârnat pe pereți și acum mă holbez la ele. Arat excelent: senzuală, sexy, doritoare, inaccesibila, un model ca oricare altul și totuși eu, frumoasă, reală, defectă și perfectă în același timp. Sunt eu, dar din alta perspectivă și nu-i o chestie de frumusețe, ci mai degrabă de cunoaștere și putere, de maturitate și senzualitate.

Pozele mele de acum contrastează enorm cu pozele mele de acum zece ani, când purtam o față de copil și un suflet îmbătrânit la vedere. Dar asta sunt eu, pentru ca le-am făcut pe toate cam invers în viață, maturizându-mă mult prea repede, ca mai apoi să revin la inocența copilăriei în liceu, la nebunia adolescenței în facultate și la vigurozitatea tinereții după divorț.

Mi-a luat mulți ani ca să-mi descopăr senzualitatea și frumusețea, să încetez cu rușinea pe care o purtam cu mine, să-mi accept nevoile și dorințele, dar mai ales să fiu conștientă de cine sunt și ce-mi doresc. Am ales în sfârșit să ies din cochilia invizibilă a minții mele.

Îmi amintesc perfect o scenă de acum câțiva ani, în timpul unor repetiții la o piesă de teatru, când în toiul discuțiile un alt actor mi-a zis că arătam de vârsta pe care o aveam, adică de 30 de ani. Când l-am auzit m-am ofticat pe loc, întorcându-mă mâhnită acasă, pentru că dintotdeauna arătam mult mai tânără decât vârsta pe care o aveam, doar ca să mă uit curioasă în oglindă. Înainte să ajung îmi sunasem de pe drum deja frizerița, ca să mă programez să-mi mai taie din restul de păr scurt pe care îl purtam, în speranța că ciopârțeala adițională mă va întineri. În oglinda tăcută de la baie am avut însă o revelație, realizând că fața mea acrită, mereu furioasă și părul tot mai scurt mă îmbătrâneau. Acela a fost punctul meu de cotitură în frumusețea și vanitatea personală.

Acum mă priveam pe pereții casei, după o sesie foto pe care o recomand oricărei femei. Goliciunea personală este splendidă.