Noi schimbări sau poate doar obiceiuri alterate

Noul an, noi schimbări, și câteva obiceiuri vechi pe care inca le duc cu mine. Am cumpărat Wired in loc de The Economist in aeroport și am dat-o pe vin in loc de suc de mere in avion. Am găsit un parfum misto la duty free, dar am zis sa nu fiu impulsive shopper și sa-l cumpăr de pe net, eventual sa ma mai gândesc dacă chiar mi-l trebuie acum, ca am deschise vreo șase pe acasă. Am rezistat până la Munich, unde l-am găsit mai ieftin, și am dat frâu liber impulsului. A dracu prețurile astea, în țările mai sărace, imaginea luxului e întotdeauna mai scumpă.

M-am împachetat ca de obicei târziu, in stilul deja clasic, pe la doua noapte probând într-o veselie țoale. Am pus mai multe haine, decât aveam nevoie, dar ce sa faci, când valiza e oricum mare și foarte încăpătoare? Devii femeie. Aveam acasa o valiza mai mica, dar era a mea, iar de câțiva ani evit sa călătoresc in interes de serviciu cu valiza personală, cel putin la bagajul de cală. La frecventa călătoriilor valizele se distrug inevitabil și e un cost pe care am chef să- l acopăr, nu la salariul meu cel putin.

In aeroport am intalnit un cunoscut, și pe cunoscutul lui, pe a cărui nevasta de fapt o știam, tipa lucrând cu mine. In mod interesant, după ce tipul mi-a zis cine e nevasta-sa nu m-a prins din prima, pana a început gagiul sa elaboreze … au o românca care lucrează acolo 🤪. Așa ca, am pus-o de un small talk cu băieții, cât timp a întârziat avionul.

Pentru că merg in Italia, am decis sa ma îmbrac sic pe toată durata călătoriei, iar ca o consecință am ajuns să defilez prin aeroport cu cisme înalte, pantaloni din piele mulați pe cur și ochelari de soare pe nas, spre atracția tuturor bărbaților, care mi-au căzut in raza vizuală. Conștientizând privirile lor, in primă fază am avut un boost de încredere, bucurându-mă ca sunt „vizibila”, ca atrag atenția bărbaților, doar trecând pe lângă ei. După câtiva metrii a urmat un moment de oboseala, când am simțit privirile prea grele, prea multe, si prea obositoare. Sătula de atentie am început sa caut niște ochi, care sa ma privească indiferenti si nu lacomi. La final, m-am simțit stânjenită și prea expusă, așa ca m-am deconectat de la atenția celorlalți.

Sunt in drum spre Italia, 3 zile la Bergamo, unde mă așteaptă doi clienți simpatici, șireți și italieni. Pe lângă clienți o sa am parte de soare la 11 grade Celsius, mâncare bună și vin delicios. Partea negativă e un șef morocănos pe cap și puțină muncă.

Când îmi terminam împachetările de dimineața, ma gandeam ironic cum as putea sa fiu o damă de companie, dacă ar fi sa descriu frecvența și destunațiile călătoriilor mele.

Igiena personală

A revenit in pat și mi-a zis pe un ton normal I forgot to floss. L-am ascultat mirata și după ce, cuvintele mi-au ajuns profund in creier, l-am îmbrățișat cu caldura. Aș fi vrut sa-i spun ca m-a cucerit etern prin gestul lui fatal, dar nu am vrut sa par o ciudata, așa ca doar am zâmbit pe întuneric.

In sfârșit un bărbat, pe care mă-sa, l-a învățat, sa se spele naibii, pe dinți, ba chiar sa-și folosească ața dentară, un miracol și o raritate.

Urăsc bărbații care nu au grija de igiena personală, aia care seara nu se spală pe dinți, ca doar nu merg la munca a doua zi, sa-i miroase colegii. Merg, doar in pat cu iubita, care trebuie sa le suporte gura puțitoare seară de seară, și tomberonul putrezit de dimineața. Mai cunosc exemplare, cărora le chiar place, sa se laude cu dinții lor nespălate și rezistenți, in timp ce nasul nu le percepe odorul de câine mort ce li-se revarsă pe gura. Apoi, sunt aia, cu par pe puță, care nu au auzit de igienă intimă. Dacă le faci observații, îți spun ca, nu-i bărbătesc sa bage foarfeca in pădure, dar se uită mirați, când le-o sugi in silă, cu câte un floc in gât. Și, mai e categoria extinsa cu deodorantul ieftin. Ca regula de baza, masculul chiar pute bine, dacă e proaspăt spălat, iar dacă mai e si dat cu un parfum, e chiar excelent. Doar ca, nu parfumul alcoolizat de la chioșcul din colț, ci ceva așa mai fin, de bun gust, ca nu o fi capăt de țara sa intri intr-o parfumerie. Și nu va zgârcită băieți, ca dacă v-aș arată eu bonurile fiscale de la cosmeticele noastre, ce ne conferă un look natural, ne-ați declara dilite.

Parfumuri de aroganta

21-swan-3C5ZfCLSGC4-unsplash

Photo by 21 swan on Unsplash

Mi-se spune des ca miros bine, de către colegi la serviciu, ori diverși domni sau domnișoare cu care împart patul, pe stradă, la întâlniri, ori în diverse situații – odată la recepția unui hotel, când îmi făcea recepționistul factura.

Da, știu că miros bine și îmi place, deși primul parfum adevărat l-am cumpărat la 22 de ani, după ce am plecat din România, căci până atunci nu mi-am permis. În România, deși aveam și bursă și salariu, nu m-a lăsat inima să dau 50 de euro pe un parfum, însă cum am trecut la spălatul de vase într-o cantină studențească din Portugalia, mi-am permis și parfumul.

Îmi place să miros bine și consider parfumul un element cheie la oameni. Pentru mine este o declarație de stil, un mod de viață și un răsfăț personal un parfum de calitate.

Mi s-a întâmplat de multe ori să întâlnesc cu bărbați frumoși, îmbrăcați destul de bine, atletici, îngrijiți și pe care îi ducea capul, dar care nu aveau un parfum de calitate. Mi-am dat seama pe loc că erau modești financiar, din clasa de mijloc spre jos, cu aspirații în formare, puțin ambițioși și delicat prea leneși ca să își dorească mai mult. Realizam atunci că, eu voi fi catalogată de ei ca prea arogantă și numai bună de futut cu multă străduință, zâmbetul pe buze și ura inferiorității în suflet. Nu de alta, dar cu parfumul vine și un stil de viață, iar un bărbat care nu se simte la nivel, te fute la greu cu o ură bolnavă de complexe.

Desigur, totul se educă, căci și eu am fost crescută modest, însă pentru un stil de viață diferit trebuie să ai o anumită predispoziție și mai ales capacitatea de-a învață repede și de a evolua permanent.

Unui fost iubit, ce se încadra în criteriile de mai sus, i-am dăruit de Crăciun un parfum scump, ales împreună, pentru că-i lipsea mirosul potrivit. Ne-am despărțit la ceva timp după ce a primit parfumul, iar doi ani mai târziu, când eram întâmplator la el acasă, am observat că încă mai avea jumătate din sticlă.

Când ambițiile sunt formate, vechile obiceiuri mor greu, mai ales stilul de a te parfuma cu economie.