Etichetă: parteneri

Subestimarea

~ Căpşunăriţa ~ 1 comentariu

Subestimarea, această greșeală fundamentală și frecventă în dinamica relației dintre doi oameni, este un game changer cu o greutate semnificativă în lupta dintre care pe care, la care se reduce în anumite momente esența relației. Dacă cineva își mai închipuie că relația ideală e parfum de iasomie și floricele roz pe câmpii, însemnă că-i încă blocat la stadiul de grădiniță emoțională și posedă o memoria de scurtă durată pentru realitățile vieții.

Cu mintea amorțită de dopamină, am pășit și eu neatentă pe acest tărâm al înfumurării personale, lăsându-mă purtată spre prăpastia eșecului de mâna nemiloasă a neatenției, subestimând cu brio persoana de lângă mine. Și ca să fac din căcat bici, am subapreciat-o tocmai când el îmi arunca momeli, ca să mă testeze. Am mușcat câteva din greșeală, cu naivitate drogatului ce-și lua prima doză din partidele de sex intens și pe a doua din îmbrățișările focoase de după, când mâna lui parcurgea ondulările corpului meu exact pe cărarea imaginar desenată de mintea mea flămândă. Mi-am frânt dinții în câteva dintre ele, fără a realiza greșeala aproape fatală și imperceptibilă, pe care eram pe cale să o comit.

M-am redresat însă rapid, renăscând din propria-mi neatenție cu o forță secretă și bine dospită înăuntru-mi. Am revenit pe poziții, permițându-mi să fiu ghidată de puterea mea naturală, bine șlefuită de instinctul meu feminin, pe care l-am avut dintotdeauna în mine și de care am ales să nu-mi mai fie frică, rușine sau jenă. Am folosit propriile greșeli ca să-mi induc partenerul de tango în eroare, oferind generos din sacul ce părea fără de fund, ca mai apoi să mă retrag cu o brutalitate neașteptată. Am trasat natural noile reguli ale relației, la granițele stabilite de stima de sine și respectul, pe care îl aștept de la cel care dorește să-și lase amprenta în viața mea.

Să lăsăm așadar zarurile să se rotească, în acest joc sălbatic al naturii, în care fiecare încercă să-l domine pe celălalt, cu delicatețea atingerilor fierbinți, sub presiunea dorinței împerecherii și din nevoia naturală de libertate.

Dileme de la radio

~ Căpşunăriţa ~ 12 comentarii

Sună un tip ieri la radio, tocmai când eu stăteam în trafic (și mă plictiseam că nu mai putem mâna cu 100 pe străzile orașului), și le cere oamenilor de pe unde (ca unor zei înțelepți), ajutorul. Are băiatul (după voce tânăr și după dileme încă neformat de viață) o situație dificilă și nu știe ce să facă, cum să împace capra cu  varza, într-o problemă spinoasă (și plină de consecințe). S-a certat cu Kamilka (diminutiv de la Kamila), prietena sau soția sa (nespecificat) care, însărcinată a părăsit cuibul conjugal și s-a refugiat la părinți (ai ei, clar).

Dificultățile s-au ivit odată cu apariția în burtica Kamilei a unui copil, când proaspătul viitor tată (cuprins de dileme) a început să-și pună problema unui cămin conjugal real, proprietate proprie și nu chirie, cum își ducea perechea existența. Și, ca orice polonez harnic, s-a gândit omul să-și încerce norocul în străinătate (probabil la nemți sau scandinavi, căci la UK s-a închis canalul), unde ar merge (singur sau împreună cu jumătatea, nespecificat) ca să-și adune bani de casă, să intre și el în rând cu lumea mai civilizat, nu ca un sclav al băncilor pe viață. Doar că, planurile i-au fost date peste cap de familia Kamilei, ce au tăbărât pe el cu socrii și verii în frunte, nefiind de acord cu plecarea. Socrul, înfocat patriot (și probabil activ votant al PiS), este total împotriva oricărei plecări în străinătate. A ieșit un circ atât de mare încât Kamilka însărcinată și tristă,  și-a luat catrafusele și s-a cărat la părinți, iar acum băiatul suspină după ea (căci o iubește și se bucură și-și dorește copilul pe care îl vor avea împreună). În lipsă de soluții a sunat la radio, poate-l ajută și poate vine înapoi.

Cei de la radio, ca psihologi de elită (ce mișună pe acolo) și susținători ai dragostei, i-au promis că-i o șansă să revină, dacă el rămâne desigur (fidel ascultător al lor și) în Polonia, alintându-i îngrijorările legate de creditul pe 30 de ani, că și ei de la radio, tot credite au.

Dilema asta m-a intrigat, găsind-o clasică, așa că i-am întrebat pe colegii mei polonezi, ce ar face ei în situația celui care a sunat la radio (făcând abstracție  de faptul că nu ar suna la radio sau că nu ar avea astfel de dileme cu un copil pe drum, când treburile acestea ar fi trebuit să fie deja discutate).

Și cum am și câțiva cititori bărbați, mă întreb ce ați face voi?

***

Colegii mi-au zis așa:

T: Aș rămâne și i-as reproșa toată viața, când vine plata creditului, că-i din cauza ei.

M: I-aș cere bani de apartament la socru.

W: Nu m-aș lăsa șantajat.

Masinile uzate

~ Căpşunăriţa ~ 62 comentarii

Pe la începuturi, și-a făcut loc printre alte discuții întrebarea standard a oamenilor inutil de curioși: câți parteneri ai avut?

În timp ce eu mi-i număram tacticos pe degetele de la mâini, el mi-a răspuns cu un aer indiferent că nu-și mai aduce aminte. Mi s-a tăiat brusc firul romantismului, citindu-i sinceritatea pe buze și neplăcut surprinsă de numărul nedefinit, ce permitea o interpretare nelimitată. Iar când am realizat că în interpretarea respectivă, valoarea mea era doar de un +1 imposibil de definit dacă par sau impar, nu mi-a picat tocmai bine. Dar înainte să mă declar oficial ofticata posesoare a unei mașini foarte uzate, am zis să procesez nițel situația cu creierul meu libertin sexual, vizionar social și câteodată înțelept.

Aveam în fața mea un tip mișto, pe care parcă am așteptat toată viața să-l întâlnesc, dar omul acesta, în viața lui sexuală de peste 30 de ani, nu-ți mai aduce aminte câte pizde a găurit. Îl face treaba asta oare mai puțin frumos, mai rău sau mai bun pentru mine? Este el brusc, mai puțin plăcut pentru mine acum că știu că, și-a împărțit intimitatea și cu alte femei? Aș fi eu mai fericită și mai mulțumită dacă aș putea număra pizdele care s-au perinda prin pula lui? Aș fi preferat eu să nu fută pe nici una până la vârsta asta, când m-a întâlnit pe mine? Oare nu toate experiențele pe care le-a trăit și persoanele pe care le-a cunoscut l-au adus acum și aici în brațele mele? Aș fi avut eu vreun beneficiu concret dacă el și-ar fi făcuta laba 30 de ani, în loc să-ți bage pula în altele, până să mă cunoască pe mine?

Scoasă sinceritatea de sub preș, a trebuit să-mi mărturisesc că numărul de femei din pula lui mi-au atacat exclusiv vanitatea, stimulându-mi inutil frica și gelozia si atât. Mi-am pus instinctiv întrebarea ce ar fi putut să însemne gagicile respective pentru el, deoarece atunci când iubești, nu vrei să împarți. Dar oare cum puteam să-l împart, dacă nu-l cunoșteam și înainte să judec semnificația gagicilor cu care s-a ars el, m-am uitat în ograda mea, să văd dacă îmi amintesc eu de toți băieții cu care mă pupam în liceu prin boscheți și dacă ei ar mai însemna azi ceva pentru mine.

Cândva ai o vârsta, ai locuit printre oameni și nu într-o peștera pustie, ai cunoscut, ai sărutat, ai împărțit, ai iubit și ai futut. Ca a fost unul sau ca au fost mai mulți anteriori în viața dinaintea celui pe care alegi să-l iubești din nou, nu are nici o greutate pentru oamenii normali, echilibrați si siguri pe ei. Disponibilitatea partenerului in relațiile anterioare dă fiori pe spate celor care se tem că acesta va fi la fel de disponibil și când își va împarți iubirea cu ei. Și cumva teama asta s-a împărțit mai predominant la bărbați decât la femei.

Varsovia

~ Căpşunăriţa

Am tras cateva fumuri scurte, admirand de la etaj Varsovia, într-o noapte de noiembrie. Cețoasă și întunecată, ca o pizdă umedă și doritoare, și-a desfacut picioareleîn fața mea cu toate minunățiile ei. Am privit-o intrigată și a decis un pic prea repede, că-i prea înaltă și prea abruptă pentru ceva mai mult decât o muie rapidă. Nu-i unul dintre orașele mele favorite.

Înainte să mă bag în pat am mai aranjat incă odata prosopul la gaura de aerisire a ușii, am stins lumina și închis geamul. Mirosea parfumat, dar am zis că riscul să mă răcesc e mai mare, decât cel de a primi o reclamație legată de calitatea legală a țigărilor. M-am așezat pe partea stângă a patului, cu o pernă sosită la unu noaptea, după două telefoane la recepție.

În dreapta, adormise instantaneu amicul meu, sub efectul iminent al fumurilor. E fascinant cum aceeași țigară are consecinte opuse asupra a doi oameni, care gândesc la fel. În timp ce mă foiam, încecând să adorm după doza de energie, nu îmi putea ieși din minte realitatea situației. Împărțeam patul studențește cu partenerul meu de afaceri, cu care împărțisem anterior țigara, după ce am discutat toate încrengăturile profesionale posibile. Ne-am cunoscut nici de un an, probabil nu avem încredere unul în altul, decât limitată, dicutăm orice cu excepția sexului și a partenerilor de viață, și am ajuns în sfârșit să împărțim și un pat. Nu nu-i nimic erotic aici, ci doar un pragmatism feroce și nevoia de parteneriat.

Cateodată cunoști pe cineva și din primele momente îți dai seama că va juca un rol determinat în viața ta, poate nu major dar cu siguranță va schimba ceva. Asta am simțit și pentru el, având ceva anume, intrigant. Printre sfaturi perfide și strategii bine plasate, ne-am schimbat în pijamale de bumbac, ne-am luat șosete în picioare și ne-am așezat fiecare pe partea lui de pat. O imagine foarte diferită de stilul meu de dormit cu gagii, dar foarte convenabila pentru dormit cu partenerii de afaceri.

Dimineață, când am ieșit din lift cu ochelarii de soare pe nas, am realizânt surprinsă că am familiaritatea hotelurilor în sânge. Cand am iesit la aer, mirosnd Varșovia, am simtit furnicaturi in stomac. Tocmai ma îndrăgostisem de idea unui start-up.